François de Rugy

François Goullet de Rugy (; ), cunoscut ca François de Rugy, un om politic francez.

A fost, pe rând, membru al formațiunilor , și . Între 2001 și 2008, a fost adjunct al primarului orașului Nantes și vicepreședinte al Nantes Métropole. În 2007, a fost ales deputat în prima circumscripție a departamentului Loire-Atlantique, iar în 2012 a fost reales. Între 2012 și 2016, a fost copreședinte al grupului ecologist din Adunarea Națională, iar între 2016 și 2017, vicepreședinte al Adunării Naționale. În dezacord cu direcția politică a partidului său și susținător al guvernului condus de Manuel Valls, a părăsit EÉLV în 2015 și a fondat Partidul Ecologist. În 2016, s-a alăturat grupului parlamentar socialist din Adunarea Națională.

Candidat la alegerile primare cetățenești din 2017 ale Partidului Socialist pentru alegerile prezidențiale din același an, a obținut 3,9% din voturi. Contrar angajamentului său de a susține candidatura lui Benoît Hamon, a sprijinit candidatura lui Emmanuel Macron.

Reales deputat în iunie 2017, s-a alăturat grupului La République en marche înainte de a fi ales președinte al Adunării Naționale. În septembrie 2018, a fost numit ministru de stat, ministru al Tranziției ecologice și solidare în guvernul Philippe II, succedându-i lui Nicolas Hulot. A demisionat în iulie 2019, după dezvăluirile Mediapart privind utilizarea fondurilor publice, și și-a reluat scaunul de deputat în luna următoare. În 2020, a eșuat în tentativa de a fi ales președinte al grupului LREM din Adunare. Lista pe care a condus-o la alegerile regionale din 2021 în regiunea Pays de la Loire a obținut 8,2% din voturi în al doilea tur și cinci locuri în consiliul regional. A anunțat că se retrage din viața politică la sfârșitul celei de-a XV-a legislaturi.

Biografie

Familia François Goullet de Rugy provine dintr-o familie modestă a nobilimii franceze.. Familia Goullet de Rugy, originară din Lorena, a fost înnobilată în 1785 și admisă în 1945 în Asociația de sprijin a nobilimii franceze. Este fiul lui Dominique Goullet de Rugy și al soției sale, Maryvonne Fritz, decedată la 17 decembrie 2020, ambii profesori, „de orientare PSU”.. Are un frate, Manuel, și o soră, Anne.

François de Rugy este tatăl a doi copii, Aloïse, născută în 2003, și Isaac, născut în 2011, mama lor fiind Emmanuelle Bouchaud, jurnalistă și consilieră regională în Pays de la Loire, unde a fost aleasă inițial din partea Europe Écologie Les Verts« Emmanuelle Bouchaud quitte EELV », presseocean.fr., apoi a Frontului Democratic.. Tânărul cuplu s-a despărțit.

Pe 16 decembrie 2017 s-a căsătorit la primăria arondismentului 7 din Paris cu jurnalista de la revista Gala, Séverine Servat, și ea fiică a unor profesori, fostă parteneră a fostului deputat socialist Jérôme Guedj. Despărțirea lor a fost anunțată în octombrie 2021, iar divorțul a fost pronunțat pe 29 martie 2023.

Studii După studiile liceale la liceul Gabriel-Guist’hau din Nantes, a urmat cursurile Institutului de Studii Politice din Paris, pe care l-a absolvit în 1994Who's Who in France, , édition 2013., la secția Comunicare și Resurse Umane..

Carieră politică

Debut (1991-2007) În 1991 s-a înscris în partidul Génération écologie, condus de Brice Lalonde, pe care îl considera „mai coerent și mai pragmatic decât Antoine Waechter”, purtătorul de cuvânt al Verzilor. A părăsit mișcarea în 1994.. În 1995, a fondat asociația Écologie 44, pe care a condus-o până în 1999.

Ajuns membru al Verzilor, a candidat la alegerile legislative din 1997 în cea de-a treia circumscripție a departamentului Loire-Atlantique, în care Jean-Marc Ayrault, primarul orașului Nantes, este deputat din 1988. Obține 3,9 % din voturi.

A fost numit secretar general adjunct al grupului radical, citoyen et vert (RCV) (română: Radical, Cetățean și Verde)din Adunarea Națională, grup în care au activat, până în 2002, deputați ai formațiunilor mici din cadrul Stângii Plurale.

În 2001 a fost ales consilier municipal al orașului Nantes, din partea grupului Verzilor. Până în 2008, este adjunct al primarului, Jean-Marc Ayrault, responsabil cu transporturile, și vicepreședinte al comunității urbane Nantes Métropole, responsabil cu mobilitatea.Who's Who in France, , édition 2013.https://www.ecologique-solidaire.gouv.fr/biographie-francois-rugy..

Membru al Parlamentului pentru Loire-Atlantique (2007-2012) La alegerile legislative din 2007, în prima circumscripție a Loire-Atlantique (Nantes, Orvault, Sautron), el este unul dintre puținii candidați ai Verzilor care beneficiază de un acord cu Partidul Social Democrat, negociat direct cu Jean-Marc Ayrault, în contradicție cu indicațiile Verzilor. La 17 iunie 2007, echipa formată de el și social-democratul Pascal Bolo obține 52,03% din voturi, învingând în turul al doilea deputatul în exercițiu Jean-Pierre Le Ridant (UMP).

Pe 26 iunie 2007, în cadrul ședinței inaugurale a celei de-a XIII-a legislaturi, în timpul căreia este ales președintele Adunării Naționale, a fost desemnat secretar de ședință, fiind unul dintre cei șase cei mai tineri deputațiCompte rendu analytique officiel de la session du 26 juin 2007.. Aparținând grupului de Stânga Democratică și Republicană, a fost ales secretar al Adunării Naționale pe 27 iunie 2007Compte rendu analytique officiel de la session du 27 juin 2007.. A fost membru în comisia de Finanțe și membru al delegației însărcinate cu aplicarea statutului deputatului.

Este unul dintre puținii parlamentari care a publicat pe site-ul său integral veniturile, precum și detaliile privind utilizarea indemnizațiilor de funcționare., și, împreună cu Noël Mamère, Anny Poursinoff și Yves Cochet, a depus o propunere de lege, respinsă de majoritate, care urmărea să impună transparența cheltuielilor fiecărui deputat, similar situației din Regatul Unit..

La alegerile municipale din 2008, a fost singurul candidat al stângii la Orvault. Lista sa a fost învinsă, obținând 47,8% din voturi în fața listei de dreapta și centruBiographie sur le site personnel de François de Rugy.« Orvault. Résultats aux municipales 2008 à Orvault (44700) », lexpress.fr..

Susținător al Evei Joly la alegerile primare ecologiste pentru prezidențialele din 2011, el este acuzat de Matthieu Orphelin, consilier al lui Nicolas Hulot, că ar fi dezvăluit pentru Le Canard enchaîné decizia acestuia de a se angaja în cursa internă, deși anunțul oficial nu fusese încă planificat. Înainte de turul al doilea al alegerilor primare cetățenești din 2011., își exprimă sprijinul pentru François Hollande în detrimentul lui Martine Aubry.

Copreședinte al grupului ecologist din Adunarea Națională (2012–2016) miniatura| François de Rugy și președintele taiwanez Tsai Ing-wen în 2016. A fost reales deputat în iunie 2012, cu 59% din voturi, candidând din partea formațiunii Europe Écologie Les Verts (EÉLV), reconfirmând astfel tandemul din 2007 cu Pascal Bolo, adjunct (PS) al primarului din Nantes și consilier general al departamentului Loire-Atlantique. Aflat în competiție cu Noël MamèreAntoine Bayet, « Chez EELV, Mamère ne sera pas le président de groupe » , Le Lab Europe 1, 20 juin 2012, consulté le 27 septembre 2012. pentru conducerea grupului ecologist din Adunarea Națională, este desemnat în cele din urmă copreședinte al grupului, în tandem cu Barbara Pompili.. Deși inițial era prevăzută o copreședinție, el rămâne oficial unicul președinte; Barbara Pompili îi succede însă în ianuarie 2013.. Cei doi copreședinți decid să alterneze oficial funcția la fiecare șase luni. Este membru al Comisiei pentru Apărare Națională și Forțe Armate..

El s-a numărat printre cei cincisprezece parlamentari care au decis să își facă public patrimoniul în aprilie 2013, chiar înainte de înființarea Înaltului Autor pentru Transparența Vieții Publice (HATVP), creat în urma dezvăluirilor Mediapart în cazul Cahuzac.

În 2014 a criticat ieșirea din guvern a lui Cécile Duflot și Pascal Canfin după numirea lui Manuel Valls în funcția de prim-ministru, pe care o prezintă drept „o decizie personală impusă întregii mișcări”. Pledează pentru revenirea ecologiștilor în guvern și susține în mod constant politica lui Manuel Valls, inclusiv măsuri controversate în stânga: este singurul ecologist care votează în favoarea proiectului eșuat privind retragerea cetățeniei și sprijină, printre altele, legea privind informațiile și legea El Khomri« Contrairement à François de Rugy, Barbara Pompili est bien décidée à « se battre » au sein d'EELV » , Le Lab politique Europe 1, le 27 août 2015..

La 27 august 2015, el a anunțat că părăsește partidul Europa Ecologie – Les Verts (EÉLV), denunțând „deriva de stânga” și lipsa dezbaterii interne., respingând în special formarea de liste comune cu Frontul de stânga în perspectiva alegerilor regionale din decembrie 2015 în regiunile Nord-Pas-de-Calais–Picardia și Provence–Alpi–Coasta de Azur. Câteva zile mai târziu, participă la crearea Uniunii Democraților și Ecologiștilor, o mișcare ecologistă de centru-stângaLaure Equy, « Les écolos sécessionnistes créent leur mouvement », liberation.fr, 2 septembre 2015.. Pe 8 septembrie, anunță lansarea unui nou partid, numit „Écologistes !”.., care devine Partidul Ecologist în iulie 2016. Lasă partidului o datorie de 11.600 de euro reprezentând cotizații neplătite..

La 13 octombrie 2015 a fost înlocuit din funcția de copreședinte al grupului ecologist din Adunarea Națională de către Cécile Duflot« Duflot et Pompili coprésidentes du groupe écologiste à l'Assemblée », europe1.fr, 13 octobre 2015., revenind în această funcție la 12 martie 2016, când Barbara Pompili este numită în guvern.

La 17 mai 2016 a devenit unul dintre vicepreședinții Adunării Naționale, succedându-i lui Denis Baupin. Părăsește atunci funcția de copreședinte al grupului ecologist.. Pe 19 mai, împreună cu alți cinci deputați, părăsește grupul ecologist, fapt ce duce la dizolvarea acestuia, și se alătură grupului socialistLouis Hausalter, « Les députés écolos se font hara-kiri à l'Assemblée », marianne.net, 19 mai 2016..

Candidat pentru alegerile primare cetățenești din 2017 Ca președinte al Partidului Ecologist, el candidează la alegerile primare cetățenești din 2017, organizate pentru desemnarea candidatului la alegerile prezidențiale din același an..

Participând la alegerile primare, François de Rugy declară că obiectivul său este să pună „ecologia în centrul proiectului de stânga”, prin 66 de propuneri. El își dorește ca energia regenerabilă să reprezinte 100% din producția de electricitate în Franța până în 2050.

Pe problemele sociale, el susține un serviciu civic obligatoriu pentru tinerii între 16 și 25 de ani și dorește să experimenteze legalizarea cannabisului, legalizarea eutanasiei și a sinuciderii asistate pentru persoanele aflate în fază terminală, să deschidă accesul la reproducerea asistată medical pentru toate femeile și să reglementeze gestatia pentru altă persoană.

Din punct de vedere instituțional, François de Rugy propune introducerea votului obligatoriu, precum și recunoașterea „reală” a votului alb, care, dacă depășește 50% din sufragii, va duce la organizarea unui nou scrutin.

La primul tur al alegerilor primare cetățenești din 2017, el a obținut 3,88% din voturi. La o lună mai târziu, renunță la angajamentul său public de a susține câștigătorul primarelor, Benoît Hamon, preferând să se alăture lui Emmanuel Macron pentru alegerile prezidențiale.. Pentru Jean-Christophe Cambadélis, pe atunci secretar general al Partidului Social Democrat, aceasta reprezintă o „greșeală morală”.. Autoritatea superioară a primarelor califică atitudinea sa drept „contrară principiului de loialitate”..

Președinte al Adunării Naționale (2017-2018)