Mansa Musa () (domnind cca. 1312 – cca. 1337) a fost al nouălea Mansa al Imperiului Mali, care a atins apogeul teritorial în timpul domniei sale. Domnia lui Musa este adesea considerată drept perioada de maximă putere și prestigiu a statului Mali, deși el apare mai puțin în tradițiile orale decât predecesorii săi.
Musa era excepțional de bogat, într-atât încât contemporanii l-au descris ca fiind de neconceput de bogat; revista Time a relatat: „Nu există cu adevărat o modalitate exactă de a evalua averea lui.” Se știe din manuscrise locale și din relatările călătorilor că averea lui Mansa Musa provenea în principal din controlul și taxarea de către Imperiul Mali a comerțului cu sare din și, mai ales, din aurul extras și spălat în regiunile și , la sud. De-a lungul unei perioade foarte îndelungate, Mali acumulase o rezervă mare de aur. Se crede, de asemenea, că Mali era implicat în comerțul cu numeroase alte bunuri, precum fildeș, sclavi, mirodenii, mătăsuri și ceramică. Cu toate acestea, în prezent se cunosc puține lucruri despre amploarea sau mecanismele acestor schimburi comerciale.
La momentul urcării lui Musa pe tron, Mali era alcătuit în mare parte din teritoriile fostului Imperiu Ghana, care devenise vasal al statului Mali. Imperiul Mali cuprindea teritorii ce fac parte astăzi din Guineea, Senegal, Mauritania, Gambia și statul modern Mali.
Musa a plecat în pelerinaj (Hajj) la Mecca în anul 1324, călătorind cu un anturaj imens și cu o cantitate vastă de aur. Pe drum, a petrecut un timp în Cairo, unde generozitatea sa extravagantă este spusă că a influențat vizibil valoarea aurului în Egipt și a atras atenția lumii musulmane în ansamblu.
Musa a extins granițele Imperiului Mali, în special prin încorporarea orașelor Gao și Timbuktu în teritoriul său. A căutat legături mai strânse cu restul lumii musulmane, în special cu sultanatele Mameluc și Marinid. A recrutat savanți din lumea islamică largă pentru a călători în Mali, cum a fost poetul andaluz Abu Ishaq al-Sahili, și a contribuit la transformarea orașului Timbuktu într-un centru de învățare islamică.
Domnia sa este asociată cu numeroase proiecte de construcție, inclusiv o parte a Moscheii Djinguereber din Timbuktu.
Nume și titluri Numele personal al lui Mansa Musa era Musa (în arabă: موسى, romanizat: Mūsá), același cu numele Moise în islam. Mansa, care în limba mandé înseamnă „conducător” sau „rege”, era titlul purtat de suveranul Imperiului Mali.
În tradiția orală și în Cronicile din Timbuktu, Musa este cunoscut și sub numele de Kanku Musa. În tradiția mandé, era obișnuit ca numele unei persoane să fie precedat de numele mamei sale, astfel că Kanku Musa înseamnă „Musa, fiul lui Kanku”, deși nu este clar dacă această genealogie este literală. Al-Yafi'i i-a atribuit lui Musa numele Musa ibn Abi Bakr ibn Abi al-Aswad (în arabă: موسى بن أبي بكر بن أبي الأسود, romanizat: Mūsā ibn Abī Bakr ibn Abī al-Aswad), iar Ibn Hajar i-a dat numele Musa ibn Abi Bakr Salim al-Takruri (în arabă: موسى بن أبي بكر سالم التكروري, romanizat: Mūsā ibn Abī Bakr Salim al-Takruri).
Musa primește adesea titlul de Hajji în tradiția orală, deoarece a efectuat pelerinajul la Mecca (hajj). În limba songhai, conducătorii Imperiului Mali, precum Musa, erau cunoscuți sub denumirea de Mali-koi, koi fiind un titlu care exprima autoritatea asupra unei regiuni – cu alte cuvinte, „conducătorul Maliului”.
Surse istorice O mare parte din ceea ce se știe despre Mansa Musa provine din surse arabe scrise după pelerinajul său la Mecca, în special din scrierile lui și Ibn Khaldun. În timp ce se afla în Cairo, în timpul hajjului, Musa s-a împrietenit cu oficiali precum Ibn Amir Hajib, care a aflat de la el informații despre el și despre țara sa, și care mai târziu a transmis aceste cunoștințe unor istorici precum Al-Umari.
Informații suplimentare provin din două manuscrise din secolul al XVII-lea scrise la Timbuktu: Tarikh Ibn al-Mukhtar și . Tradiția orală, transmisă de jeliw (sg. jeli), cunoscuți și sub numele de griot, include relativ puține informații despre Musa, comparativ cu alte părți ale istoriei Maliului, predecesorii săi cuceritori bucurându-se de o mai mare proeminență.
Linie genealogică Conform lui , tatăl lui Musa se numea Faga Leye, iar mama sa ar fi putut purta numele Kanku. Faga Leye era fiul lui Abu Bakr, fratele lui , primul mansa (rege) al Imperiului Mali.
Ibn Khaldun nu îl menționează pe Faga Leye, referindu-se la Musa ca Musa ibn Abu Bakr. Aceasta poate fi interpretată fie ca „Musa, fiul lui Abu Bakr”, fie ca „Musa, descendent al lui Abu Bakr.” Totuși, este puțin probabil ca Abu Bakr să fi fost tatăl direct al lui Musa, din cauza perioadei lungi dintre domnia lui Sunjata și cea a lui Musa.
Ibn Battuta, care a vizitat Mali în timpul domniei fratelui lui Musa, Sulayman, a relatat că bunicul lui Musa se numea Sariq Jata. Este posibil ca Sariq Jata să fie un alt nume pentru Sunjata, care în realitate era unchiul bun al lui Musa.
Această afirmație, împreună cu utilizarea de către Ibn Khaldun a numelui „Musa ibn Abu Bakr”, l-a determinat pe istoricul François-Xavier Fauvelle să propună ipoteza că Musa era de fapt fiul lui Abu Bakr I, nepot al lui Sunjata prin fiica acestuia.
Succesiunea prin linie maternă, considerată posibil ilegitimă, ar fi putut duce la încercări ulterioare de a o șterge din istorie, fapt care ar explica confuzia privind originea lui Musa în sursele istorice.
Această ostilitate față de ramura dinastiei Keita din care făcea parte Musa ar putea explica și absența lui relativă din tradițiile orale sau tonul negativ în care este prezentat de acestea.
Primii ani ai vieții și ascensiunea la putere Data nașterii lui Musa este necunoscută, însă se crede că era un tânăr în anul 1324.
Tarikh al-fattash susține că Musa l-a ucis accidental pe Kanku într-un moment anterior pelerinajului său la Mecca (hajj).
Musa a urcat pe tron la începutul anilor 1300, în împrejurări neclare. Potrivit relatărilor proprii ale lui Musa, predecesorul său ca Mansa al Imperiului Mali, presupus a fi , a lansat două expediții pentru a explora Oceanul Atlantic (200 de nave pentru prima misiune exploratorie și 2.000 de nave pentru a doua). Mansa a condus personal a doua expediție și l-a numit pe Musa drept locțiitor al său pentru a conduce imperiul până la întoarcerea sa. Când acesta nu s-a mai întors, Musa a fost încoronat mansa, ceea ce a marcat o schimbare a liniei de succesiune de la descendenții lui Sunjata la descendenții fratelui său, Abu Bakr.
Unii istorici moderni au pus la îndoială versiunea lui Musa, sugerând că este posibil ca el să-și fi detronat predecesorul și să fi inventat povestea despre expediția maritimă pentru a justifica preluarea puterii. Cu toate acestea, posibilitatea unei astfel de călătorii a fost luată în serios de mai mulți istorici.
Domnia timpurie Musa era un tânăr când a devenit Mansa, posibil în jurul vârstei de douăzeci de ani. Având în vedere grandoarea pelerinajului său (hajj) care a urmat, este probabil că Musa și-a petrecut o mare parte din primii ani de domnie pregătindu-l. Printre aceste pregătiri s-ar fi numărat probabil și raiduri pentru capturarea și înrobirea oamenilor din regiunile vecine, întrucât suita lui Musa includea multe mii de sclavi; istoricul Michael Gomez estimează că Mali ar fi putut captura peste 6.000 de sclavi pe an în acest scop. Probabil din acest motiv, începutul domniei lui Musa a fost marcat de conflicte militare continue cu societățile ne-musulmane vecine. În anul 1324, aflat la Cairo, Musa a declarat că a cucerit 24 de orașe împreună cu districtele lor înconjurătoare., translated in
Pelerinaj la Mecca miniatura| Mansa Moussa (Rex Melly) pe harta lui Angelino Dulcert (1339) Musa era musulman, iar pelerinajul său la Mecca (hajj) l-a făcut cunoscut în întreaga Africă de Nord și în Orientul Mijlociu. Pentru Musa, islamul era „o poartă de intrare în lumea cultivată a Mediteranei de Est”.. El și-a dedicat mult timp promovării și consolidării religiei în interiorul imperiului său. Când a plecat din Mali pentru Hajj, l-a lăsat pe fiul său, Muhammad, să conducă în absența sa., translated in
Musa și-a realizat pelerinajul între anii 1324 și 1325, parcurgând aproximativ 4.300 km. Procesiunea sa ar fi inclus peste 12.000 de sclavi, toți îmbrăcați în brocart și mătase din Yemen, fiecare purtând câte 1,8 kg de lingouri de aur. Heraldici îmbrăcați în mătase, purtând bastoane de aur, organizau caii și se ocupau de bagaje.
Musa a furnizat tot ce era necesar pentru caravană, hrănind întreaga suită de oameni și animale. Acele animale includeau 80 de cămile, fiecare încărcată cu între 23 și 136 kg de praf de aur. Musa oferea aur celor săraci pe care îi întâlnea de-a lungul drumului. Nu doar că a făcut donații în orașele prin care a trecut în drum spre Mecca – inclusiv Cairo și Medina – dar a și schimbat aur pe suveniruri. Se spune că a construit câte o moschee în fiecare vineri.
Shihab al-Din al-‘Umari, care a vizitat Cairo la scurt timp după pelerinajul lui Musa, a remarcat că acesta a fost „o demonstrație extravagantă de putere, bogăție și fast fără precedent”.The Royal Kingdoms of Ghana, Mali, and Songhay: Life in Medieval Africa By Patricia McKissack, Fredrick McKissack Page 60 Musa a pus un accent deosebit pe etalarea bogăției națiunii sale.
Musa și suita sa au ajuns la periferia orașului Cairo în iulie 1324. Au campat timp de trei zile lângă Piramidele din Giza, înainte de a traversa Nilul în Cairo, pe 19 iulie.
În timpul șederii sale la Cairo, Musa s-a întâlnit cu sultanul mameluc , al cărui domnie mai fusese martora unui alt mansa, , care făcuse și el pelerinajul la Mecca (Hajj). Sultanul al-Nasir se aștepta ca Musa să i se prosterneze (să se plece până la pământ în semn de supunere), însă Musa a refuzat inițial să facă acest gest. Când, în cele din urmă, s-a înclinat, Musa a spus că o face doar în fața lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu.
În ciuda acestui moment inițial stânjenitor, cei doi conducători s-au înțeles bine și au făcut schimb de daruri. Musa și suita sa au oferit și cheltuit cu generozitate în timpul șederii lor la Cairo.
Musa a locuit în cartierul Qarafa din Cairo și s-a împrietenit cu guvernatorul acestuia, Ibn Amir Hajib, care a aflat multe informații despre Imperiul Mali de la el. Musa a rămas în Cairo timp de trei luni, plecând pe 18 octombrie împreună cu caravana oficială către Mecca.
Generozitatea lui Musa a continuat pe măsură ce înainta spre Mecca, oferind daruri pelerinilor și locuitorilor din Medina și Mecca. În timpul șederii sale la Mecca, a izbucnit un conflict între un grup de pelerini din Mali și un grup de pelerini turci în interiorul moscheii Masjid al-Haram. S-au scos săbiile, dar înainte ca situația să degenereze, Musa și-a convins oamenii să se retragă.
Musa și suita sa au rămas mai mult timp în Mecca după ultima zi a pelerinajului (Hajj). Călătorind separat de caravana principală, drumul lor de întoarcere spre Cairo a fost lovit de catastrofe. Până când au ajuns la Suez, mulți dintre pelerinii din Mali muriseră de frig, foamete sau în urma atacurilor bandiților, iar o mare parte din proviziile lor fusese pierdută. Rămași fără bani, Musa și suita sa au fost nevoiți să împrumute bani și să revândă o mare parte din ceea ce cumpăraseră în Cairo înainte de Hajj, iar Musa a ajuns dator la mai mulți negustori, precum Siraj al-Din. Totuși, Al-Nasir Muhammad i-a răspuns lui Musa cu generozitate, oferindu-i daruri în semn de recunoștință pentru generozitatea sa anterioară.
În drumul său de întoarcere, Musa l-a întâlnit pe poetul andaluz , a cărui elocvență și cunoștințe în jurisprudență l-au impresionat profund și pe care l-a convins să îl însoțească în Mali. Alături de al-Sahili, Musa a adus în Mali și alți savanți, inclusiv juriști ai școlii de drept malikit., translated in