Dommartin-lès-Toul este o comună franceză situată în departamentul Meurthe-et-Moselle, în regiunea Grand Est.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localizare Teritoriul comunal al localității Dommartin-lès-Toul, cu o suprafață de 687 de hectare, este împărțit în două zone morfologice. De o parte și de alta a fostului drum Toul–Nancy (astăzi autostrada A31) se disting: la nord, câmpia aluvială a râului Moselle, situată în albia sa majoră (altitudine medie de 202 m); la sud, zona de relief (aproximativ 266 m altitudine) formată prin adâncirea râului în straturile pliate ale vechilor funduri marine, în decursul erelor geologice.

Conform datelor Corine Land Cover, teritoriul acestei comune cuprindea, în anul 2017, aproximativ 50 % de terenuri agricole și pajiști, câte 15–16 % de păduri și zone urbanizate și, fapt remarcabil, 11 % de suprafețe acoperite de ape.

În cadrul acestui relief, traversat de râul Moselle, satul se întinde la sud de drumul de acces spre Toul, în timp ce o zonă comercială s-a dezvoltat la intersecția dintre această legătură rutieră și drumul spre Villey-le-Sec (D 909).

Pădurile comunale închid spațiul în partea de sud-est, iar teritoriul comunei vecine Gondreville se află la nord-est.

Terenurile din albia râului Moselle sunt ocupate de pajiști sau terenuri agricole și, pe alocuri, fac obiectul exploatării balastierelor.

Comune limitrofe

Hidrografie Comuna se află în bazinul hidrografic al Rinului, făcând parte din ansamblul bazinului Rin–Meuse. Teritoriul său este drenat de râul Moselle.

Râul Moselle, cu o lungime totală de 560 de kilometri, dintre care 314 kilometri pe teritoriul Franței, își are izvorul în masivul Vosgilor, la colul Bussang, și se varsă în Rin, la Koblenz, în Germania.

Caracteristicile hidrologice ale râului Moselle sunt determinate pe baza datelor furnizate de stația hidrologică situată pe teritoriul comunei Toul. Debitul mediu lunar este de 62,3 m³/s. Debitul mediu zilnic maxim a fost de 1 110 m³/s, atins în timpul viiturii din 10 aprilie 1983, iar debitul instantaneu maxim a fost de 1 190 m³/s, înregistrat în aceeași zi.

Un lac completează rețeaua hidrografică: Saussis, cu o suprafață totală de 6,2 hectare, dintre care 2,8 hectare se află pe teritoriul comunei.

Climă În 2010, clima comunei este de tip climă de margini montane, conform unui studiu al CNRS, bazat pe o serie de date aferente perioadei 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului din Franța metropolitană, în care comuna este clasificată cu un climat semi-continental și se află în regiunea climatică Lorena, platoul Langres, Morvan, caracterizată printr-o iarnă aspră (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă în toamnă și iarnă.

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 9,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,7 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 828 mm, cu 12,3 zile de precipitații în ianuarie și 9,2 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Tomblaine la 12 km distanță în linie dreaptă, este de 11,0 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 746,3 mm.

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Dommartin-lès-Toul este clasificată drept localitate din zona periurbană, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, stabilită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în anul 2022. Ea face parte din unitatea urbană Toul, o aglomerație intra-departamentală care reunește patru comune, dintre care Dommartin-lès-Toul este una aparținând zonei suburbane. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Nancy, fiind o comună din coroana acesteia. Această zonă, care cuprinde 353 de comune, este clasificată în categoria zonelor cu o populație cuprinsă între 200.000 și mai puțin de 700.000 de locuitori.

Utilizarea terenului Utilizarea terenurilor din comuna Dommartin-lès-Toul, conform bazei de date europene privind ocuparea biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), se caracterizează prin predominanța teritoriilor agricole (48 % în anul 2018), în scădere față de 1990 (62,2 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: terenuri arabile (24,9 %), zone urbanizate (16,7 %), păduri (15,7 %), pajiști (13,7 %), ape continentale (11,3 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (8,3 %), zone agricole eterogene (7 %) și culturi permanente (2,4 %). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).

thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Toponimie Ecclesia Domni Martini cum villa et sylva (890), Domnus Martinus secus Mosellam (secolul al XII-lea), Dompmartin-sus-Muselle (1346) și Dompnus Martinus ante Tullum (1384) sunt formele grafice consemnate în Dictionnaire topographique du département de la Meurthe.

Acest tip de toponim, care îl desemnează pe un sfânt drept protector și stăpân al unui loc și al locuitorilor săi, este deosebit de frecvent în perioada Evului Mediu timpuriu. În acest caz, numele satului apare în anul 880 sub forma latinizată ecclesia Domni Martini cum villa et sylva („biserica Sfântului Martin / Dommartin, împreună cu satul și pădurea”).

Inițial, localitatea era identificată în raport cu râul Moselle: Domnus Martinus secus Mosellam în secolul al XII-lea și „Dommartin-sur-Moselle” în 1346; ulterior, în raport cu orașul Toul: Dompnus Martinus ante Tullum (literal „Dommartin în fața Toulului”) în 1384, iar în cele din urmă „Dommartin-lès-Toul” în 1862.

Istorie Harta geologică a regiunii Toulois arată că formațiuni mezozoice aparținând sistemelor triasic și jurasic ies la suprafață în Lorena, în special la Dommartin (toarcian, bajocian etc.). Formațiunile toarciene (Jurasicul inferior) din Europa occidentală sunt bine cunoscute pentru bogăția lor paleontologică. Falezele de la Whitby, de-a lungul coastelor Yorkshire (Anglia) și, mai ales, celebrele cariere de la Holzmaden, în Baden-Württemberg (Germania), reprezintă cele mai cunoscute situri toarciene.

Aceasta explică descoperirea unui schelet de și a unor dinți de crocodilieni pe teritoriul comunei.

Preistorie

Într-o lucrare care prezintă stadiul cunoștințelor privind exploatarea pietrei înainte de epoca bronzului în valea Mosellei, Abel Liéger și R. Marquet explică astfel descoperirea frecventă a uneltelor din cuarțit cioplite, ca la Dommartin:

Epoca romană

Repertoriul arheologic al lui Jules Beaupré îl citează pe M. Dufresne, a cărui relatare este reluată într-o publicație dedicată studiilor din regiunea Toul în următorii termeni:

Abel Liéger menționează descoperirea unei anexe a vilei amintite, în momentul construirii stației de epurare a fostului spital militar Jeanne-d’Arc.

Alte descoperiri făcute în râul Moselle, pe teritoriul comunei, sunt semnalate în Carte archéologique de la Gaule (CAG): fragmente de stèle funerare (având reprezentată o ascia) și o piatră de moară pentru cereale.

Evul Mediu Dom Calmet evocă, în secolul al XVIII-lea, printre altele, elementele de interes arhitectural din această comună prin următoarele cuvinte:

Parohia, care depindea de episcopia Toul, se afla în Lotharingia, un regat rezultat din împărțirea Imperiului lui Carol cel Mare. Numele său face referire la biserica Sfântului Martin din Tours, iar influența Bisericii era puternică în acea perioadă asupra tuturor deciziilor politice.

Dommartin-lès-Toul se afla atunci sub protecția contelui de Toul, care nu a reușit însă să oprească invaziile maghiare și normande.

Populația este estimată la aproximativ 180 de locuitori, a căror viață era organizată în jurul cultivării grâului și viței-de-vie, precum și al creșterii animalelor în folosul călugărilor de la abația Saint-Epvre. Traversarea râului Moselle în acea perioadă, pentru a ajunge la Toul, rămâne până astăzi o enigmă (pod, bac sau vad).

Epoca modernă Pe teritoriul comunei, în locul numit la fel, se află un element de fortificație (redută) aparținând sistemului defensiv Seré de Rivières. Se consemnează, de asemenea, prezența lagărului Frontstalag 162 în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.

În 2022, comuna număra 1 991 locuitori, în scădere cu -0,8 % față de 2016 (Meurthe-et-Moselle: -3,24 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente Monumentul eroilor căzuți Vestigii ale unei vile gallo-romane în locul numit l’Ancien Couvent Fostul castel al contelui de Fontenoy Fosta redută

Biserica Sfântul Martin din Dommartin-lès-Toul a fost construită în anul 1841, înlocuind edificiul consacrat în jurul anului 750, devenit între timp prea mic. Vechea biserică fusese concepută în stil romanic, însă starea sa de degradare nu mai permitea o restaurare adecvată. Noua biserică a fost ridicată după planurile arhitectului Antoine, în stilul bazilicilor romane.

Note

Referințe

Bibliografie

Vezi și Lista comunelor din Meurthe-et-Moselle

Legături externe

Resurse relevante pentru geografie:

Resurse relevante pentru mai multe domenii:

Categorie:Comune din Meurthe-et-Moselle