miniatura|314x314px|Listă a provinciilor Ritsuryō, actualizată la 20 septembrie 1869 (Meiji 2), incluzând divizarea provinciilor Mutsu și Dewa și adăugarea celor 11 provincii din Hokkaidō. Notă pentru diagramă: 30 este 阿波 (Awa). Provinciile Japoniei, numite Ryōseikoku (令制国) sau Ritsuryōkoku (律令国), au fost diviziunile administrative locale ale Japoniei stabilite în baza sistemului Ritsuryō. Ele au reprezentat unitatea de bază a diviziunii geografice a Japoniei de după Perioada Kofun, din Perioada Asuka până la începutul Erei Meiji. În prezent, și-au pierdut funcția de diviziune administrativă și au rămas doar ca o clasificare geografică. Totuși, chiar și această funcție de clasificare geografică tinde să fie înlocuită de prefecturile moderne (Todōfuken).
Organele administrative ale provinciilor ritsuryō („provinciile stabilite prin codul legii”) erau numite 国衙 kokuga (oficiu provincial) sau 国庁 kokucho (birou provincial) iar locațiile kokuga sau zonele urbane centrate în jurul lor erau numite 国府 kokufu sau 府中 fuchu (capitală provincială).
Codul Taiho din 701 a stabilit 58 de provincii și 3 insule, dar după diviziuni și anexări ulterioare, numărul provinciilor a crescut la 68 când provincia Kaga a fost împărțită în 823. Numele și numărul provinciilor au rămas neschimbate timp de 1.000 de ani. În 1868, provincia Dewa a fost împărțită în două provincii, iar provincia Mutsu în cinci provincii, iar în anul următor, 1869, au fost adăugate 11 provincii din Hokkaido, totalul ajungând la 84 de provincii.
Terminologie În timpul perioadei când Ritsuryōkoku (provincie) era folosit ca diviziune administrativă această se numea, formal și informal pur și simplu 国 Kuni/Koku (țară/provincie). Pentru a reclasifica mai bine acest termen, undeva prin a doua jumătate a secolului XX s-a folosit termenul 旧国 Kyūkoku (literalmente „țări vechi” sau „provincii vechi”). Prin codul Ritsuryō, exista o structură ierarhică 令制 Ryōsei sub erau denumite aceste 令制国 Ryōseikoku. Termenul Ryōseikoku este un termen din istoriografie care a început să fie utilizat la sfârșitul secolului al XX-lea, exemple de folosire apărând încă din anii 1970「律令制の形成」に「令制国と国宰」の見出しがある。『岩波講座日本歴史』第2巻（古代2）、岩波書店、1975年。. Faptul că acest termen nu era încă general acceptat sau standardizat în mediul academic la mijlocul anilor 1980 se observă prin absența sa din lucrări de referință majore ale epocii. În volumul 4 al Marelui Dicționar de Istorie Națională (Kokushi Daijiten), publicat de Yoshikawa Kōbunkan în februarie 1984, aceste provincii sunt tratate doar în cadrul articolului mai general intitulat „Provincie” (国 - Kuni), iar în corpul textului nu se face nicio mențiune despre utilizarea denumirii de „Ryōseikoku” pentru a le descrie, ceea ce arată faptul că termenul nu devenise încă o parte consacrată a terminologiei istorice
În română, termenul echivalent este „provincie”.
Formarea Provinciilor Ritsuryō În Nihon Shoki există o însemnare conform căreia, în primul an Taika (645), în timpul Reformelor Taika desfășurate la Palatul Naniwa, au fost trimiși Kokushi (guvernatori) în provinciile estice tōgoku. De asemenea, se știe că pe fragmente de mokkan (tăblițe de lemn) excavate din ruinele capitalei Asuka Kyō sunt scrise denumiri precum „Provincia Ise” sau „Chikatsu Awai” („伊勢国” „近淡◯（海)). Dacă dăm crezare însemnării din Nihon Shoki, se poate presupune că un număr de provincii Ritsuryō (Ryōseikoku) fuseseră deja stabilite imediat după Reforma Taika, sau cel puțin înainte de mutarea capitalei la Fujiwara-kyō (Prefectura Nara). Cu toate acestea, în decembrie 1967 (anul Shōwa 42), din șanțul exterior nordic al capitalei Fujiwara-kyō a fost excavată o tăbliță mokkan purtând inscripția „Anul Kishi (己亥年 - echivalentul anului 699 d.Hr.), luna a zecea, provincia (Kuni) Kamitsufusa, districtul (Hyō) Awa, satul Matsu...”, în originalul japonez: „己亥年十月上捄国阿波評松里◯”. Această descoperire nu doar că a tranșat așa-numita „controversă Gun-Hyō” (郡評論争 - o dezbatere academică privind terminologia districtelor), dar a și dezvăluit faptul că multe dintre politicile Reformei Taika descrise în Nihon Shoki sunt, de fapt, înfrumusețări (modificări) adăugate de generații ulterioare. Din cauza asta, momentul din care se poate afirma cu certitudine că majoritatea provinciilor Ritsuryō erau stabilite este odată cu promulgarea Codului Taihō (大宝令 - Taihō-ryō) în primul an Taihō (701). Așadar, perioada de stabilire a provinciilor Ritsuryō se situează cel mai devreme în primul an Taika (645) și cel mai târziu în primul an Taihō (701). Este foarte probabil ca aceasta să fie rezultatul unei schimbări instituționale treptate care a avut loc în acest interval.
În Japonia antică, înainte de stabilirea provinciilor Ritsuryō (Ryōseikoku), a existat o etapă în care au coexistat provinciile 国 kuni guvernate de Kuni no miyatsuko (o funcție deținută ereditar de clanuri locale gōzoku 豪族) și prefecturile agata guvernate de Agatanushi. Spre deosebire de acestea, provinciile Ritsuryō erau provincii guvernate de Kokushi (guvernatori trimiși de la centru), având cele patru ranguri oficiale (Shitōkan): Kami (守), Suke (介), Jō (掾) și Sakan (目).
Țara împărțită pe sistemul Ritsuryō (provincii)
Hitachi (Provincia Hitachi, Provincia Mutsu) Ōshikawachi (Provincia Kawachi (Provincia Izumi) Din Provincia Ōshikawachi s-au desprins Provincia Kawachi și Provincia Settsu, iar ulterior, din Provincia Kawachi s-a desprins Provincia Izumi., Provincia Settsu) Tanba (Provincia Tanba (Provincia Tanbo) Din Provincia Tanba s-au desprins Provincia Tanba și Provincia Tajima, iar ulterior, din Provincia Tanba s-a desprins Provincia Tango, Provincia Tajima) Provincia Tsukushi (Provincia Chikuzen, Provincia Chikugo) Provincia Hi (Provincia Hizen, Provincia Higo) Provincia Toyo (Provincia Buzen, Provincia Bungo)
Provinciile Ōshikawachi, Tanba, Tsukushi, Hi și Toyo, care sunt considerate a fi fost teritoriile Kuni no miyatsuko (ținut proto-feudal condus de un șef de clan ereditar) înainte de înființarea provinciilor Ritsuryō, se poate considera că a fost o divizare a acelor teritorii, dar este necesar să se rețină că, în ceea ce privește celelalte provincii, strict vorbind, nu este vorba de o divizare care a însoțit înființarea provinciilor Ritsuryō, ci ele au fost înființate prin procese diferite. Pe de altă parte, deoarece există dovezi 『日本書紀』天武天皇12年12月丙寅条・同13年10月辛巳条・同14年10月己丑条 în „Nihon Shoki” că lucrările de delimitare a granițelor au fost efectuate în mod cuprinzător în perioada Împăratului Tenmu (aproximativ 683-685 E.N.), este de asemenea posibil ca organizarea Gokishichidō (五畿七道 - „Cinci Provincii și Șapte Circuite”), incluzând divizările care au însoțit înființarea provinciilor Ritsuryō, să fi fost realizată dintr-o dată în acel moment鐘江宏之「令制国の成立」『律令制諸国支配の成立と展開』（吉川弘文館、2023年） ISBN 978-4-642-04672-5 P50-60..
Perioada Antică Imediat după stabilirea sistemului Ritsuryō, în al patrulea an al erei Taihō (704), sigiliile provinciale (Kokuin 国印) pentru întreaga țară au fost turnate deodată. Cu această ocazie, caracterele folosite pentru numele provinciilor au fost revizuite, devenind notația care a continuat până în prezent.
La începutul Perioadei Nara, în al 6-lea an al erei Wadō (713), Împărăteasa Genmei a ordonat compilarea gazetarelor locale (numite Fudoki 風土記) pentru fiecare provincie Ritsuryō, iar în cadrul compilării Fudoki, a instruit ca numele provinciilor (Kuni 国), districtelor (Kōri 郡) și satelor (Sato) etc., urmând exemplul toponimelor chinezești din 2 caractere, să fie scrise folosind două caractere Kanji cu sens bun (propice). Acesta a fost cunoscut ca "Ordinul de a folosi caractere propice pentru numele provinciilor, districtelor și satelor" (Shokoku Gun-Gō Mei Chokōji Rei 諸国郡郷名著好字令) sau ca "Ordinul celor două caractere propice" (Kōji Niji Rei 好字二字令) ori "Ordinul caracterelor propice" (Kōji Rei 好字令) 朝日カルチャーセンター・新宿教室 2018/12/24 「漢字と元号・姓名・地名 - 諸国郡郷名著好字令」În prezent, Fudoki-urile provinciilor Izumo, Hitachi, Harima, Hizen și Bungo s-au păstrat parțial., prin care provinciile Kinai și cele șapte circuite au primit ordinul de a aplica caractere propice numelor districtelor și satelor lor, iar numele provinciilor Kamitsukeno, Shimotsukeno, Ki și Awa au fost standardizate la două caractere Kanji.
În anul 10 Tenpyō (738), s-a ordonat prezentarea hărților provinciilor și districtelor. De pe la sfârșitul anului 11 Tenpyō (739) până la începutul anului 12 Tenpyō (740), sistemul Gōri (sate-cătune) a fost reformat în sistemul Gō (sate). În perioada Tenpyō, în timpul domniei Împăratului Shōmu, epidemiile s-au răspândit în capitala Heijō-kyō, iar neliniștea socială era în creștere. Pentru a risipi aceasta, și la sugestia Împărătesei Kōmyō, în anul 13 Tenpyō (741), a fost emis un edict imperial prin care se ordona construirea templelor Kokubunji (mănăstiri provinciale pentru călugări) și Kokubun-niji (mănăstiri provinciale pentru călugărițe) în fiecare provincie Ritsuryō.
În "Engishiki" din Perioada Heian, a fost consemnat numărul de districte al fiecărei provincii Ritsuryō. De asemenea, s-a făcut o clasificare după cum urmează, în funcție de puterea provinciei (Provincii majore, Provincii superioare, Provincii medii, Provincii inferioare) și în funcție de distanța față de capitală (Kinai, Provincii apropiate, Provincii medii, Provincii îndepărtate). Provincii CapitalăProvincii ApropiateProvincii MediiProvincii ÎndepărtateProvincii MajoreProvincia Yamato, Provincia SettsuProvincia Ise, Provincia Ōmi, Provincia HarimaProvincia EchizenProvincia Musashi, Provincia Kazusa, Provincia Shimōsa, Provincia Hitachi, Provincia Kōzuke, Provincia Mutsu, Provincia HigoProvincii SuperioareProvincia Yamashiro, Provincia SettsuProvincia Owari, Provincia Mikawa, Provincia Mino, Provincia Bizen, Provincia Bitchū, Provincia Tajima, Provincia Inaba, Provincia Tanba, Provincia KiiProvincia Tōtōmi, Provincia Suruga, Provincia Kai, Provincia Shinano, Provincia Kaga, Provincia Etchū, Provincia Hōki, Provincia Izumo, Provincia Bingo, Provincia Awa, Provincia SanukiProvincia Sagami, Provincia Shimotsuke, Provincia Dewa, Provincia Echigo, Provincia Aki, Provincia Suō, Provincia Iyo, Provincia Chikuzen, Provincia Chikugo, Provincia Buzen, Provincia Bungo, Provincia HizenProvincii Medii Provincia Wakasa, Provincia TangoProvincia NotoProvincia Awa (diferită de cealaltă),
Provincia Sado, Provincia Nagato, Provincia Iwami, Provincia Tosa, Provincia Hyūga, Provincia Ōsumi, Provincia SatsumaProvincii InferioareProvincia IzumiProvincia Iga, Provincia Shima, Provincia AwajiProvincia Izu, Provincia HidaProvincia Iki, Provincia Tsushima, Provincia Oki
Clasificarea provinciilor în Kinai, Provincii Apropiate, Medii și Îndepărtate era un sistem administrativ bazat pe proximitatea geografică față de capitala imperială. Kinai reprezenta zona metropolitană centrală, în timp ce celelalte trei categorii (Apropiate, Medii, Îndepărtate) reflectau cât de rapid puteau ajunge tributul și comunicațiile la centru. Această distanță influența direct logistica, timpul de transport al taxelor și durata mandatelor guvernatorilor numiți.
Clasificarea în Provincii Majore, Superioare, Medii și Inferioare era o ierarhizare strict economică și demografică. Aceasta se baza pe resursele provinciei, în principal suprafața terenului agricol cultivabil și numărul populației. Importanța acestei clasificări era fiscală, deoarece determina direct volumul de taxe (orez și alte bunuri) pe care provincia îl datora guvernului central, precum și numărul de oficiali administrativi alocați și cota de muncă obligatorie.
Evul Mediu și Perioada Modernă Timpurie miniatura|300x300px|Hartă a Japoniei la sfârșitul Perioadei Edo (1855, emisă de Statele Unite ale Americii): Situația înainte de divizarea Provinciilor Mutsu și Dewa, stabilirea celor 11 provincii din Hokkaidō și Dispunerea Ryūkyū.