Bissone

Bissone este o comună din districtul Lugano, în cantonul Ticino din Elveția.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Bissone are o suprafață, conform datelor din 1997, de 1,82 kilometri pătrați. Din această suprafață, 0,22 km² sau 12,1% este utilizată în scopuri agricole, în timp ce 1,48 km² sau 81,3% este acoperită de păduri. Din restul terenului, 0,38 km² sau 20,9% este locuit (clădiri sau drumuri).

Din suprafața construită, locuințele și clădirile reprezintă 12,1%, iar infrastructura de transport reprezintă 7,7%; în timp ce parcurile, zonele verzi și terenurile de sport reprezintă 1,1%. Din terenul împădurit, 79,7% din suprafața totală este pădure densă și 1,6% este acoperită cu livezi sau grupuri mici de copaci. Din terenul agricol, 0,1% este utilizat pentru cultivarea plantelor, iar 12,1% este folosit pentru pășuni alpine.

Comuna este situată în districtul Lugano, la capătul estic al digului Melide. Este localizată pe malul lacului Lugano, în cel mai sudic punct al Elveției.

Istorie Bissone este menționat pentru prima dată în anul 735 și din nou în 854 ca Blixuni. În germană era cunoscut sub numele de Byssen, deși acest nume nu mai este folosit.

În secolul al VIII-lea a găzduit o garnizoană longobardă și sprijinea fortărețele din Campione d'Italia, Arogno și Brusino Arsizio. Începând cu secolul al IX-lea, mănăstirea S. Ambrogio din Milano deținea proprietăți în Bissone. Biserica parohială Sf. Carpoforo a devenit parțial independentă în 1474 față de biserica mamă din Riva San Vitale. A devenit complet independentă în 1622, dar a menținut o relație cu mănăstirea San Pietro in Ciel d'Oro din Pavia. Oratoriul Sf. Rocco a fost construit în jurul anului 1630.

În timpul Evului Mediu, pe locul unde se află astăzi Casa Tencalla, exista un castel. Castelul este menționat pentru prima dată în 1054. Pe versantul muntelui, înconjurate de ziduri fortificate, se aflau porțile de intrare în sat. Bissone a fost centrul rezistenței ghibelinilor în timpul disputei dintre Milano și Como (1118–1127). După invazia franceză din 1798 și sfârșitul Vechii Confederații Elvețiene, a devenit un bastion al susținătorilor Republicii Cisalpine. Totuși, pe 3 martie 1798 a fost preluat de forțele pro-elvețiene din Lugano.

Bissone a fost locul de naștere al arhitectului Francesco Borromini și casa numeroaselor dinastii de constructori și arhitecți, precum familiile Maderno, Gaggini, Tencalla și Garovaglio. Economia locală s-a bazat întotdeauna în principal pe pescuit și pe comerțul cu pește. Sub Vechea Confederație Elvețiană, Bissone, Morcote și Melide aveau monopolul vânzării de pește în Lugano. O altă sursă de venit era asigurarea de feriboturi peste lac. Din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea, au fost construite o serie de case mari cu arcade pentru negustorii locali. Ulterior, emigrația, alături de cultivarea viței de vie, a măslinilor și a cânepei au devenit principalele surse de venit. Odată cu construirea digului Melide, care susținea drumul (1847) și calea ferată (1874) dinspre Melide, Bissone și-a pierdut veniturile comerciale tradiționale. Autostrada a fost construită în 1966 și a separat satul vechi de noile dezvoltări rezidențiale. Din 1950, structura economică este dominată de sectorul serviciilor și de navetiștii către Lugano. Bissone face parte din regiunea turistică de pe Lacul Lugano.

Demografie Bissone are o populație (conform datelor din decembrie 2020) de 948 de locuitori. Conform datelor din 2008, 35,4% din populație este formată din cetățeni străini rezidenți. În ultimii 10 ani (1997–2007), populația a înregistrat o rată de schimbare de 4,6%.

Majoritatea populației (conform datelor din 2000) vorbește italiană (82,1%), germana fiind a doua cea mai comună limbă (11,3%), iar sârbocroata fiind a treia (2,0%). Dintre limbile naționale elvețiene (conform datelor din 2000), 80 de persoane vorbesc germană, 12 persoane vorbesc franceză, iar 584 de persoane vorbesc italiană. Restul (35 de persoane) vorbesc o altă limbă.

Evoluția populației: An Populație 1591 c. 300 1696 260 1850 302 1900 318 1950 397 2000 711

Religie Conform recensământului din anul 2000, 546 de persoane, sau 76,8%, erau romano-catolice, în timp ce 71 de persoane, sau 10,0%, aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Existau 64 de persoane (sau aproximativ 9,00% din populație) care aparțineau unei alte biserici (nelistate în recensământ) și 30 de persoane (sau aproximativ 4,22% din populație) nu au răspuns la întrebare.

Situri de Patrimoniu de Importanță Națională

Biserica Parohială Sf. Carpoforo este listată ca sit de patrimoniu elvețian de importanță națională. Întregul sat Bissone este inclus în Inventarul Siturilor de Patrimoniu Elvețian.

Transport Bissone este situat la capătul estic al digului Melide, care susține Calea Ferată Gotthard, Autostrada A2 și un drum local peste lacul Lugano, oferind singura conexiune terestră internă între secțiunea sudică a cantonului Ticino și restul Elveției.

Spre nord, un drum local face legătura cu enclava italiană Campione d'Italia, în timp ce spre sud, autostrada și calea ferată trec prin tuneluri (Tunelul San Nicolao și, respectiv, Tunelul Maroggia), iar drumul local trece pe malul lacului.

Nu există o gară în Bissone, dar Gara Melide este situată chiar dincolo de dig. Un nod de autostradă este situat parțial în Bissone și parțial în Melide.

Personalități Francesco Borromini (1599–1667), figură marcantă în apariția arhitecturii Barocului Roman. (1623–1685), pictor baroc elvețian-italian de pânze și fresce. Caterina Valente (1931 - 2024), cântăreață, chitaristă, dansatoare și actriță italiană, poliglotă, născută în Franța.

Note

Referințe

Vezi și Listă de localități din cantonul Ticino

Legături externe

Categorie:Localități din cantonul Ticino Categorie:Comune din cantonul Ticino