lang=ro|thumb|300px|Creșterea temperaturii medii in anii 2011–2020 față de media anilor 1951–1980 lang=ro|thumb|300px|Schimbarea medie globală a temperaturii observate începînd din epoca preindustrială. Principala cauză a creșterii temperaturilor globale în era industrială este activitatea umană. Factorii naturali adaugă o variabilitate relativ minoră. Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au existat dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul cosmic de maximum solar, acestea alternând cu mici glaciațiuni terestre asociate cu fenomenul de minimum solar.În loc de încălzire globală, o mică eră glaciară? , România liberă thumb|right|Încălzirea globală între 1880 și 2020 ilustrată pe un cerc de temperaturi

Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în Ultimulul secol cu 0,74 ± 0,18. Policymakers, citat: The updated 100-year linear trend (1906 to 2005) of 0.74 °C [0.56 °C to 0.92 °C] is therefore larger than the corresponding trend for 1901 to 2000 given in the TAR of 0.6 °C [0.4 °C to 0.8 °C].

Există un consens științific foarte larg conform căruia temperaturile la suprafața globală au crescut în ultimele decenii și că această tendință este cauzată în principal de activității umane, în special prin eliberarea de dioxid de carbon în atmosferă datorită arderii de combustibili fosili.

Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei () afirmă că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii medii în a doua jumătatea a secolului al XX-lea se datorează probabil creșterii concentrației gazelor cu efect de seră, de proveniență antropică. Ei consideră că fenomenele naturale ca variațiile solare și vulcanismul au avut un mic efect de încălzire până în anii 1950, dar după efectul a fost de ușoară răcire.

Teoria încălzirii globale antropice este contestată de unii politicieni, cum ar fi Václav Klaus. Există teoreticieni ai conspirației care cred că totul este doar un pretext al elitelor mondiale de a cere taxe împotriva poluării.TOP 10 Cele mai mari conspiratii din toate timpurile 7. Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala

Încălzirea globală are presupuse efecte profunde în cele mai diferite domenii. Ea determină sau va determina ridicarea nivelului mării, extreme climatice, topirea ghețarilor, extincția a numeroase specii și schimbări privind sănătatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă susținută, al cărei aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiei poluanților care influențează viteza încălzirii.

Ciclurile climatice Clima Pământului a suferit dintotdeauna modificări ciclice, cu perioade de răcire și încălzire. Modificările au diferite durate, precum și diferite amplitudini. Se menționează următoarele tipuri de cicluri: Ciclul zi-noapte (ciclul circadian), în care temperaturile pot varia de la câteva grade, până la câteva zeci de grade. Acest ciclu este prea rapid pentru a fi luat în considerare în cazul schimbărilor climatice. Ciclul anual (anotimpuri), în care variația temperaturii și a altor parametri, (de exemplu a concentrației de dioxid de carbon) este sesizabilă pe un grafic care arată influența industrializării. Ciclul solar, cu o durată de cca. 11 ani, indică o variație periodică a temperaturilor, care poate masca încălzirea globală. Ciclul glaciar, care se întinde pe durate de mii până la sute de mii de ani și determină mari variații climatice.

Ciclul solar left|thumb|250px|Corelația dintre radiație, numărul petelor solare, erupțiile solare și radiația din banda de 10,7 cm. Ciclul solar, este o variație a activității solare cu o durată medie de 11,2 ani, însă se cunosc cicluri solare cu durate între 8 și 15 ani. Se presupune că un ciclu solar este determinat de câmpul său magnetic, care se inversează o dată la 11 ani, un ciclu magnetic complet durând de fapt 22 de ani. Activitatea solară este caracterizată prin numărul de pete solare, numărul de erupții solare și radiația solară. Cel mai bun indice este considerat cel al radiației de 2,8 GHz, adică a radiației cu lungimea de undă de 10,7 cm.

thumb|250px|Numărul petelor solare în ultimii 400 de ani. Nu se cunoaște prea bine influența ciclului solar asupra climei, însă lipsa petelor solare din a doua jumătate a secolului al XVII-lea a coincis cu o perioadă foarte friguroasă, perioada minimului Maunder, numită „mica glaciațiune”, sau „mica eră glaciară. Glosar de termeni atmosferici

Ciclul glaciar thumb|left|250px|În ultimii 400 000 de ani au avut loc trei mari glaciațiuni. Studiul climei din vechime, de exemplu din cuaternar (de acum 1,8 milioane de ani) și până astăzi se poate face pe baza carotajelor din Antarctica, cum a fost cazul stației Vostok, carotaje care pot extrage gheață de la adâncimea de 3500 m. Vostok Ice Core Vechimea gheții este de câteva sute de mii de ani. Compoziția izotopică a oxigenului extras din gheață permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă în urmă de până la 700 000 de ani.

thumb|250px|Corelația dintre temperatură, concentrația de dioxid de carbon și aerosoli, înregistrată la stația Vostok. În figurile alăturate glaciațiunile au fost următoarele: Les glaciations quaternaires () glaciațiunea Mindel, care a durat între anii 650 000 – 350 000 î.Hr., glaciațiunea Riss, care a durat între anii 300 000  - 120 000 î.Hr. și glaciațiunea Würm, care a durat între anii 80 000 – 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară, înainte de cele trei menționate a avut loc glaciațiunea Günz, care a durat între anii 900 000 – 700 000 î.Hr. În perioada cuaternară variațiile de temperatură n-au depășit 10, iar maximele de temperatură n-au depășit niciodată +4 față de temperaturile actuale. În perioade mai îndepărtate variațiile de temperatură au atins 22, iar maximele +8. În perioada acestor maxime ghețurile au dispărut complet.

Studiului glaciațiunilor a relevat perfecta corelație între temperatură, întinderea ghețurilor și concentrația de dioxid de carbon în atmosferă.

Evoluția climei Evoluția în evul mediu thumb|250px|Temperatura în ultimii 2000 de ani, reconstituită. Reconstituirea se bazează pe analiza inelelor de creștere al arborilor și pe grosimea ghețarilor. Figura alăturată prezintă evoluția temperaturilor în ultimii 2000 de ani. Temperaturile figurate în grafic reprezintă mediile pe câte un interval de 10 ani. Întrucât nu există măsurători de temperatură directe în această perioadă, temperaturile au fost reconstituite pe baza măsurării grosimii inelelor de creștere ale arborilor și a grosimii ghețarilor. Datarea inelelor arborilor se poate face pe baza determinării concentrației de carbon 14.

Variațiile climatice în evul mediu n-au fost așa de mari ca în perioadele glaciațiunilor. Totuși, în ultima mie de ani se observă o perioadă caldă regională în secolele al X-lea și al XI-lea, perioadă numită maximul medieval.

În continuare însă, în perioada (1550 - 1850) a urmat o răcire, mica eră glaciară, în care iernile au fost foarte reci, în special cea dintre anii 1708 - 1709 Les hivers de 1400 -> 1800 Mémorial de la météorologie nationale par M. GARNIER (1967), care descrie un îngheț de 66 de zile..

Evoluția în perioada actuală lang=ro|thumb|300px|Evoluția temperaturii medii globale Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea constituie cea mai caldă perioadă din ultimii 2000 de ani (vezi tabelul de mai sus). Epoca actuală este mai caldă cu câteva zecimi de grad față de maximul medieval. Evoluția temperaturilor, conform Global Historical Climate Network (), în ultimii ani este următoarea: Indexul temperaturilor globale (GHCN)

+Creșterea temperaturii medii anuale față de media perioadei 1951 - 1980, conform GHCN Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Creșterea detemperatură 0,35 0,12 0,14 0,24 0,38 0,30 0,40 0,57 0,33 0,33 Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Creșterea detemperatură 0,48 0, 56 0,55 0,49 0,62 0,54 0,57      

România nu face excepție, la conferința „Măsuri de adaptare și reducere a impactului schimbărilor climatice” raportându-se creșteri ale temperaturii cu 0,5 în ultimul secol.Cum abordează România schimbările climatice Jurnalul Național, 22 februarie 2008

2007 a fost anul temperaturilor record. Iarna dintre 2006 - 2007 a fost cea mai caldă din ultimii 100 de ani, de când există observații meteorologice în România.La iarna, cald: Temperaturile, peste valorile normale Gardianul, 25 octombrie 2007 Totodată, în prima lună a anului 2007, a fost depășită temperatura maximă absolută a lunii ianuarie la 24 de stații meteorologice. Tendința de încălzire s-a menținut și pe timpul verii. În luna iulie s-a înregistrat un număr record de 148 de cazuri cu temperaturi maxime zilnice egale sau mai mari de 40. Comparativ, în luna iulie a anului 2004, maxima de 40 a fost atinsă sau depășită doar de două ori. La Calafat, în luna iulie s-a atins temperatura de 44.44 de grade la Calafat, record absolut de temperatură pentru iulie Mediafax, 24 iulie 2007 Temperatura maximă absolută a verii s-a înregistrat în toate cele trei luni: la 53 stații în iunie, 94 stații în iulie și la 17 stații în august. Totodată, a fost atins numărul maxim lunar de zile consecutive caniculare, în care s-au înregistrat temperaturi de peste 35 și de nopți consecutive tropicale, cu temperaturi mai mari de 20.

În general, anul 2007 este considerat un an al fenomenelor meteorologice extreme.2007, anul fenomenelor meteorologice extreme Adevărul, 11 mai 2007Vremuri nebune Monitorul Express, 24 februarie 2008

Și în anul 2008 în România au apărut încă de la începutul verii atenționările de caniculă.Atenționare cod galben de caniculă Mediafax, 23 iunie 2008Cod galben de caniculă în șapte județe și în municipiul București Mediafax, 7 iulie 2008

Cauze ale încălzirii left|thumb|250px|Ponderea diferiților factori în forcingul radiativ în 2005 relativ la situația din anul 1750. IPCC - The Physical Science Basis Cap 2 - Changes in Atmospheric Constituents and in Radiative Forcing, p.136 Clima se schimbă datorită forcinguluiTermenul de „forcing” este folosit în limba română ca atare, de exemplu în Curs U București, pp.27-35. Termenul este utilizat și în limba franceză. extern, în funcție de influența deplasării pe orbită în jurul Soarelui, . Accesat la 5 noiembrie 2007 . Accesat la 5 noiembrie 2007 . Accesat la 5 noiembrie 2007 erupțiilor vulcanice Robock, Alan, and Clive Oppenheimer, Eds., 2003: Volcanism and the Earth’s Atmosphere, Geophysical Monograph 139, American Geophysical Union, Washington, DC și efectului de seră. Ponderea diverselor cauze ale încălzirii este în studiu, dar consensul oamenilor de știință . Accesat la 6 noiembrie 2007 este că principala cauză este creșterea concentrației gazelor cu efect de seră datorită activităților umane din epoca industrializării. În special în ultimii 50 de ani, când se dispun de date detaliate, acest lucru este evident.

Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerția termică a solului și oceanelor duce la presupunerea că starea curentă a climei nu este în echilibru cu forcingurile. Studiile pe modelele climatice indică că, chiar dacă concentrațiile gaselor cu efect de seră s-ar menține la cele ale anului 2000, clima tot s-ar mai încălzi cu 0,5. Accesat la 11 februarie 2007

Efectul de seră Explicația fenomenului

thumb|400px|Bilanțul energetic stabilizat al atmosferei terestre. . Accesat la 1 mai 2006 Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu este reținută de atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care reflectă înapoi această radiație.