Majoritatea limbilor sunt grupate de către lingviști în familii. O familie de limbi este definită ca având unitate genetică, ceea ce înseamnă că toate limbile membre derivă dintr-un strămoș comun, care este cunoscut doar rareori, deoarece majoritatea limbilor au o istorie scrisă relativ scurtă. Este posibil totuși să recuperăm multe dintre trăsăturile strămoșului comun prin aplicarea unor metode de reconstituire.
Familiile de limbi pot fi impărțite în unități mai mici, cunoscute sub numele de ramuri (deoarece istoria familiilor limbilor este deseori reprezentată printr-o diagramă sub formă de arbore).
Strămoșul comun al unei familii se numește "protolimbă". De exemplu, protolimba familiei limbilor indo-europene este numită Limba proto-indo-europeană. Uneori însă dintr-o limbă cunoscută (cum este limba latină), au luat naștere alte limbi (Limbi romanice).
Europa, Asia de nord, vest și sud
Limbi indo-europene
Limbi caucaziene
Limbi uralo-altaice Limbi altaice Limbi uralice Limbi fino-ugrice Limbi samoedice
Limbi elamo-dravidiene
Limbi paleosiberiene
Africa și Asia de sud-vest
Limbi afro-asiatice (hamito-semitice)
Limbi nigero-congoleze
Limbi nilo-sahariene
Limbi khoisan
Asia de est și sud-est, Australia și Oceania
Limbi sino-tibetane
Limbi austroasiatice
Limbi austroneziene Limbi malaio-polineziene
Limbi australiene aborigene (mai multe familii neînrudite) Limbi pama-nyungan
Limbi tai
America
Limbi amerindiene Limbi quechua Limbi eschimo-aleute
Creole din toată lumea
Limbi creole, Limbi pidgin Jargonul chinook Creola hawaiiană Creola haitiană Limbi tok pisin
Limbile care nu aparțin nici unei familii se numesc limbi izolate.
Există de asemenea și limbi artificiale.
Legături externe Le Monde des langues