thumb|right|250px|Plantă de cânepă Drog este un termen folosit pentru a desemna substanțe naturale sau sintetice care, prin proprietățile lor chimice, pot modifica funcționarea sistemului nervos central, influențând percepția, dispoziția, cogniția, conștiința ori comportamentul. În uzul cotidian, termenul este asociat în special cu substanțele psihoactive (adesea cele reglementate sau ilegale); în sens științific mai larg, un drog este orice substanță solidă, lichidă sau gazoasă care, odată administrată unui organism viu, produce modificări fiziologice ori psihice.
Unele droguri pot produce toleranță și/sau dependență în urma consumului repetat; potențialul variază semnificativ între clase și substanțe. Impactul asupra sănătății depinde de doză, frecvență, calea de administrare și contextul utilizării.
Termeni precum „medicament”, „substanță psihoactivă”, „psihotrop”, „stupefiant” sau „narcotic” sunt folosiți uneori interschimbabil, dar au sensuri diferite în contexte medicale, juridice sau sociale: medicamentul desemnează un drog folosit terapeutic, în timp ce „stupefiant” și „narcotic” sunt categorii juridice pentru substanțe supuse regimurilor de control; „psihoactiv/psihotrop” descrie efecte asupra funcțiilor mentale, fără a implica în mod necesar o judecată de legalitate sau risc.
În dicționarele românești mai vechi, termenul drog desemna în principal materii prime folosite la prepararea produselor farmaceutice. Edițiile DEX ulterioare (1998, 2009) au extins definiția, incluzând explicit sensul de „stupefiant”.
Potrivit OMS, drogurile psihoactive sunt substanțe care, atunci când sunt ingerate sau administrate, pot influența percepția, cogniția, dispoziția și emoțiile.
Pe lângă utilizările medicale și recreaționale, unele substanțe psihoactive sunt investigate sau folosite în scopuri psihonautice, pentru explorarea conștiinței și a proceselor mentale, de obicei în cadre controlate.
Etimologie Românescul drog provine din francezul drogue. Etimologia franceză este atribuită, de cele mai multe ori, neerlandezei mijlocii droog („uscat”), inițial în expresia droge vate („butoaie uscate”), folosită pentru a desemna mărfuri uscate precum mirodeniile și plantele medicinale.
Scurt istoric
Antichitate și epoci premoderne Din cele mai vechi timpuri, oameni și comunități au folosit substanțe cu efecte psihoactive în contexte ritualice, religioase sau terapeutice, dar și recreativ. Sumerienii și alte culturi din Mesopotamia cunoșteau opiul din macul de opiu; unele surse indică utilizări timpurii încă din mileniul al IV-lea î.Hr., deși o parte a dovezilor timpurii rămâne disputată. În Mesoamerica, anumite ciuperci care conțin psilocibină au avut întrebuințări sacre la azteci și alte populații indigene („teonanácatl”). În spațiul creștinismului european, vinul are rol ritual în Euharistie, ceea ce a contribuit la acceptarea socială a alcoolului/etanolului în multe societăți. În exegeza biblică modernă există și ipoteza că termenul ebraic „kaneh bosem” ar desemna canabisul; această interpretare a fost propusă de Sula Benet și rămâne discutată.
Secolele XIX-XX - globalizare, control și propagandă Comerțul colonial cu opiu a modelat geopolitica secolului al XIX-lea (de ex., Războaiele Opiului). În SUA, anii 1930 au adus campanii oficiale și media împotriva canabisului (de ex., filmul Reefer Madness, relansat ulterior ca piesă de propagandă cu tentă senzaționalistă), pe fondul eforturilor Biroului Federal al Narcoticelor și al legislației din 1937. Propaganda descria consumatorii implicați în „orgii bizare”, violențe și degradare morală, contribuind la panică socială. Istoricii au arătat ulterior că această campanie a avut atât motivații rasiale (stigmatizarea comunităților afro-americane și mexicane), cât și economice (interesele industriei hârtiei și textilelor concurate de cânepă). În 1942, SUA au produs filmul Hemp for Victory pentru a promova cânepa industrială în efortul de război, ilustrând utilizări economice distincte de cele recreative/medicale. După 1945, în contextul Războiului Rece, SUA și aliații au promovat extinderea regimului de control la nivel global prin ONU. Convenția unică asupra stupefiantelor (1961) a consolidat controlul asupra opiaceelor, cocainei și canabisului, iar convențiile din 1971 și 1988 au extins regimul la substanțe psihotrope și trafic. România, ca și alte state socialiste, a aderat la aceste convenții. După 1971, administrația Nixon a lansat politica numită ulterior „Războiul împotriva drogurilor”, dublând măsurile penale cu programe de tratament, dar și cu extinderea instrumentelor de control internațional. Comisia guvernamentală Shafer a recomandat în 1972 decriminalizarea posesiei de canabis în SUA, dar concluziile sale nu au fost adoptate la acel moment.
Sistemul internațional și evoluțiile recente În secolul XX s-a consolidat arhitectura convențiilor ONU (1961, 1971, 1988) care a fost apoi implementată în legislațiile naționale, inclusiv în România. Criticile ulterioare au vizat efectele neintenționate ale politicilor exclusiv punitive și diferențele de tratament între substanțe și grupuri sociale; literatura de specialitate și rapoarte ONU au documentat aceste tensiuni. În 2 decembrie 2020, Comisia ONU pentru Stupefiante (CND) a acceptat recomandarea OMS de a elimina „canabisul și rășina de canabis” din Anexa IV a Convenției Unice din 1961 (categoria pentru substanțe „în mod deosebit nocive și cu beneficii terapeutice minime), menținându-le totuși în Anexa I; reclasificarea facilitează cercetarea și recunoaște utilizări medicale, fără a liberaliza automat regimurile naționale.
Clasificare după mecanism de acțiune
Drogurile psihoactive își exercită efectele prin interacțiuni cu neurotransmițători, receptori și alte componente neurochimice ale sistemului nervos, ceea ce poate modifica percepția, dispoziția, cogniția sau nivelul de conștiință. Magnitudinea și natura acestor efecte depind de caracteristicile substanței și de factorii biologici și contextuali ai utilizatorului.
Țintă neurochimică Mecanism / clasă (simplificat) Exemple uzuale GABA Modulatori pozitivi GABA_A (benzodiazepine, Z-drugs); depresor SNC Diazepam, Alprazolam, Clonazepam, Zolpidem, Etanol GABA Agoniști/agon. parțiali (GABA_B și GABA_A directe) GHB, Muscimol Glutamat / Receptor NMDA Antagoniști NMDA (disociative) Ketamină, DXM, PCP, Protoxid de azot Serotonină Agoniști / agoniști parțiali 5-HT2A (psihedelice clasice) LSD, Psilocibină, DMT, 5-MeO-DMT, 2C-B Derivați NBOMe (agoniști 5-HT2A de mare potență) 25I-NBOMe, 25C-NBOMe ISRS Fluoxetină, Sertralină, Citalopram ISRSN Venlafaxină, Duloxetină Agenți eliberatori de 5-HT (entactogene) MDMA, 6-APB Modulatori SERT/PDE4 de origine vegetală Kanna (mesembrină, mesembrenonă) Psihedelice atipice cu acțiune complexă Ibogaină, Tabernanthalog Dopamină / Norepinefrină Stimulente (eliberare ↑ / recaptare ↓) Amfetamină, Metamfetamină, Metilfenidat, Cocaină, Mefedronă NDRI Bupropion Agoniști D2/D3 (terapie Parkinson/RLS) Pramipexol, Ropinirol Antagoniști D2 / antipsihotice (clasice și atipice) Haloperidol, Risperidonă, Olanzapină, Quetiapină Receptori opioizi Agoniști μ-opioid (analgezice/euforizante) Morfină, Codeină, Tramadol, Fentanil, Heroină Receptori opioizi Antagoniști μ-opioid (antidot) Naloxonă Receptori opioizi Agoniști κ-opioid (KOR) Salvinorină A Receptori opioizi Agoniști μ-opioid atipici Kratom (mitraginină, 7-hidroximitraginină) Receptori canabinoizi Agoniști CB1/CB2; modulatori (fitocanabinoizi și derivați) THC, HHC, CBN Receptori canabinoizi Agoniști CB1/CB2 sintetici (cannabinoizi de tip „Spice”) JWH-210, MDMB-4en-PINACA, 5F-ADB Receptori canabinoizi Antagoniști / agoniști inversi CB1/CB2 (antidoturi potențiale) CBD, Rimonabant, Taranabant Acetilcolină Agoniști nicotinici / antagoniști muscarinici Nicotină; Scopolamină Histamină Antagoniști H1 (sedativi uzuali, OTC) Difenhidramină, Dimenhidrinat, Doxilamină Adenozină Antagoniști ai receptorilor de adenozină (metilxantine) Cafeină, Teobromină Canale Ca2+ (α2δ) Modulatori ai subunității α2δ (antiepileptice/anxiolitice) Gabapentină, Pregabalină
Notă: Anumite substanțe chimice toxice utilizate industrial (de exemplu Acetonă, Toluen, vapori de Benzină, propulsori precum Butan și Propan) pot fi uneori inhalate abuziv pentru efecte psihotrope tranzitorii. Acestea nu sunt, de regulă, încadrate ca „droguri” în sens farmacologic, iar utilizarea lor recreativă este rară și asociată cu riscuri semnificative.
În afara mecanismelor farmacologice prezentate mai sus, drogurile mai pot fi clasificate și după alte criterii: după origine (naturale, de semisinteză, sintetice), după statut juridic (substanțe permise versus controlate) sau după calea de administrare (ingestie, fumat, prizare, inhalare, injectare, masticare).
Convenții internaționale
Convenția unică asupra substanțelor stupefiante (1961, amendată prin Protocolul din 1972) - stabilește cadrul global pentru controlul opiaceelor, canabisului și altor substanțe de risc major.
Convenția asupra substanțelor psihotrope (1971) - a extins controlul internațional la LSD, amfetamine, MDMA, benzodiazepine și alte substanțe psihoactive de sinteză.
Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope (1988) - a introdus măsuri consolidate împotriva traficului internațional, inclusiv controlul precursorilor chimici.
Reclasificarea canabisului de către CND (2020): „canabisul și rășina de canabis” au fost eliminate din Anexa IV a Convenției din 1961 (categoria pentru substanțe „în mod deosebit nocive și cu beneficii terapeutice minime”), dar rămân în Anexa I; această decizie recunoaște valoarea medicală și facilitează cercetarea, fără a liberaliza automat regimurile naționale.
Legislație și instituții în România
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative speciale - introdusă în contextul fenomenului „etnobotanice”. Alte acte normative conexe, ex. Legea nr. 381/2004.
Instituții: din 2024-2025, atribuțiile naționale în domeniu sunt gestionate de Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor.
Note
Bibliografie Roland Doron, Francois Parot, 2006. Dicționar de psihologie. București: Humanitas Steven Wishnia, Fratele meu canabisul
Lectură suplimentară Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Polirom, Iași, 2010
Vezi și Dependență de substanțe psihotrope Baron de droguri Comerțul cu droguri Toleranță Medicament Toxicologie
Legături externe
DrugBank Moartea albă: drogurile, 24 ianuarie 2009, Vasile Surcel, Jurnalul Național Mirajul si tragedia drogurilor: de la placere la durere, 21 mai 2010, Cecilia Stroe, Descoperă Vise chimice Un curriculum vitae al drogurilor, 16 august 2007, Descoperă Addiction, dependenta & Co., 5 iulie 2007, Cecilia Stroe, Descoperă Tutun, alcool, cocaina, stimulente, 5 iulie 2007, Cecilia Stroe, Descoperă O inegalitate greu de reparat, 5 iulie 2007, Cecilia Stroe, Descoperă Genocidul din "iarbă", 30 septembrie 2009, Diana Scarlat, Jurnalul Național Blestemul drogurilor sau cum se ajunge de la extaz la sinucidere , 17 februarie 2011, Ioana Mareș, România liberă Ce droguri foloseau vrăjitoarele din Evul Mediu?, 9 decembrie 2013, Adevărul *articol Historia Actori celebri care au murit din cauza abuzului de droguri și alcool , 4 februarie 2014, RL Online, România liberă Înlocuitorii drogurilorDroguri "la modă" în Cluj , 7 martie 2008, Clujeanul''