Colombier este o fostă comună din districtul Boudry, în cantonul Neuchâtel, Elveția. Comunele Auvernier, Bôle și Colombier au fuzionat pe 1 ianuarie 2013 în noua comună Milvignes.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Colombier avea o suprafață de 4,5 km². Din această suprafață, 1,78 km² (39,4%) este utilizată în scopuri agricole, în timp ce 0,85 km² (18,8%) este împădurită. Din restul terenului, 1,86 km² (41,2%) este reprezentat de zone locuite (clădiri sau drumuri), 0,01 km² (0,2%) este format din râuri sau lacuri, iar 0,02 km² (0,4%) este teren neproductiv.

Din zona construită, clădirile industriale au reprezentat 2,7% din suprafața totală, în timp ce locuințele și clădirile au reprezentat 21,0%, iar infrastructura de transport 11,9%. Infrastructura de energie și apă, precum și alte zone special dezvoltate, au reprezentat 2,0% din suprafață, în timp ce parcurile, centurile verzi și terenurile de sport au reprezentat 3,5%. Din terenul forestier, 17,5% din suprafața totală a terenului este puternic împădurită, iar 1,3% este acoperită cu livezi sau grupuri mici de copaci. Din terenul agricol, 9,3% este utilizat pentru cultivarea cerealelor și 13,3% sunt pășuni, în timp ce 16,8% este utilizat pentru livezi sau culturi de viță-de-vie. Toată apa din comună se află în lacuri.

Fosta comună este situată în districtul Boudry, pe un mic deal deasupra lacului Neuchâtel.

Istorie Colombier este menționat pentru prima dată în anul 1228 sub numele de Columbier.

Patru așezări lacustre din perioada neolitică și din epoca bronzului au fost descoperite în Colombier. Una dintre cele mai mari vile din epoca romană din Elveția a fost excavată sub castel între anii 1840 și 1842 de către Frédéric Dubois de Montperreux. Aceasta a fost construită în mai multe etape, între secolele I și III d.Hr., fiind o reședință cu peristil, cel puțin două băi cu mozaicuri și fresce și grădini terasate. Un cimitir merovingian a fost găsit în apropiere de Colombier.

În secolul al XI-lea sau al XII-lea, un turn fortificat a fost construit peste ruinele vilei romane. Acesta s-a extins în secolul al XIII-lea, iar în secolul al XVI-lea ajunsese la aspectul actual.

În timpul Evului Mediu, senioria Colombier includea satele Colombier și Areuse, o parte din Bôle și o treime din Vogtei din Bevaix. Aceștia aveau, de asemenea, drepturi în Fretereules și Val-de-Ruz. Familia nobiliară Colombier era vasală a contelui de Neuchâtel. În timpul Evului Mediu, aceștia au dobândit, prin căsătorie, feudele Savagnier, Cormondrèche și feuda Pressoir din Colombier în Thielle. În anul 1488, pământurile din Colombier au fost achiziționate prin căsătorie de familia de Chauvirey din Franche-Comté. În anul 1513, acestea au fost achiziționate de Johann Jakob von Watteville din Berna. Sub von Watteville, teritoriul s-a extins și mai mult în Bevaix. În anul 1564, terenul a fost cumpărat de conții de Neuchâtel pentru 60.000 de coroane. Sub Johann Jakob von Watteville, Reforma Protestantă a fost introdusă cu succes în oraș. Când părți din Armata de Est a Franței au fost cantonate în Colombier în anul 1871, slujba catolică a început să fie citită din nou în biserică.

Granițele satului sunt documentate pentru prima dată în anul 1346. În anul 1357, acesta a primit, împreună cu Bôle și Areuse, o pădure pe care cele trei comune au administrat-o în comun până în secolul al XVIII-lea. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, o mare parte a populației a fost scutită de multe dintre taxele și onorariile feudale pe care le plătise stăpânilor lor feudali. Ultima taxă feudală a fost însă abolită definitiv în secolul al XIX-lea. La mijlocul secolului al XVII-lea, orașul a fost salvat de la faliment printr-un împrumut acordat de bancherii Abraham Mouchet și fiul său. Henri al II-lea d'Orléans, prințul de Neuchâtel, a eliberat comuna de datorii în anul 1657. În schimb, comuna s-a angajat să planteze copaci de-a lungul drumului de la lac până la castel.

O capelă este menționată pentru prima dată în Colombier în anul 1177. Aceasta a devenit parohie înainte de anul 1228, incluzând Montézillon în Evul Mediu, Areuse până în anul 1832 și Auvernier până în anul 1879. Dreptul de a numi preotul la biserica Sfântul Ștefan din Colombier era deținut de capitlul catedralei din Lausanne. O parohie catolică a fost fondată în anul 1884.

În anul 1734, prima fabrică de filatură din Areuse Inferioară a fost construită în Colombier de către Jean-Jacques Deluz Bied. Până în anul 1739, aceasta avea aproximativ 80 de muncitori. Fabrica a adus un anumit grad de prosperitate și a permis construcția unor case de țară impunătoare în vecinătatea satului (Le Bied, Vaudijon, La Mairesse, Cottendart, Sombacour).

În anul 1806, castelul Colombier a fost transformat în spital militar. Începând cu anul 1824, a fost folosit de milițiile federale ca teren de instrucție și a fost transformat în cazarmă, primind un arsenal extins. În anul 1877 a devenit cazarma oficială a Diviziei 2, care a devenit ulterior Divizia de Câmp 2. În anul 2003, reformele Armatei XXI au dizolvat divizia, iar în anul 2004 cazarma a devenit centru de instruire pentru infanterie.

În secolul al XIX-lea, Colombier a fost un centru regional, având o fabrică de gaz și o bancă. Prima gară a fost construită în perioada 1859–1860. În anul 1892 a devenit parte a liniei de tramvai Neuchâtel-Boudry, iar în anul 1927 a fost construit un aerodrom în comună. Școala secundară regională a fost construită în anul 1969 și deservește elevi din Colombier, Cortaillod, Boudry, Bôle, Rochefort și Auvernier. În prezent este o comunitate rezidențială, cu puține industrii. Multe dintre locurile de muncă din oraș deservesc cazarma.

Demografie Colombier avea o populație (conform datelor din anul 2011) de 5.510 locuitori. Până în anul 2008, 20,7% din populație era formată din cetățeni străini rezidenți. În ultimii 10 ani (2000–2010), populația s-a schimbat cu o rată de 16,4%. Aceasta s-a schimbat cu o rată de 14,6% datorită migrației și cu o rată de 1,5% datorită nașterilor și deceselor.

Majoritatea populației (conform datelor din anul 2000) vorbește limba franceză (4.229 sau 86,4%) ca limbă maternă, germana este a doua cea mai răspândită (220 sau 4,5%), iar italiana este a treia (132 sau 2,7%). Există 4 persoane care vorbesc limba retoromană.

Evoluția populației este prezentată în următorul grafic:

Religie Conform recensământului din anul 2000, 1.682 de persoane (34,3%) erau de confesie romano-catolică, în timp ce 1.852 (37,8%) aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Din restul populației, existau 28 de membri ai unei biserici ortodoxe (aproximativ 0,57% din populație), 6 persoane (aproximativ 0,12% din populație) care aparțineau Bisericii Creștin-Catolice și 173 de persoane (aproximativ 3,53% din populație) care aparțineau altei biserici creștine. Existau 9 persoane (aproximativ 0,18% din populație) de religie iudaică și 77 (aproximativ 1,57% din populație) de religie islamică. Existau 3 persoane de religie budistă, 2 persoane de religie hindusă și 8 persoane care aparțineau altei biserici. Un număr de 901 persoane (aproximativ 18,40% din populație) nu aparțineau niciunei biserici, fiind agnostice sau atee, iar 239 de persoane (aproximativ 4,88% din populație) nu au răspuns la întrebare.

Situri de patrimoniu de importanță națională Arsenalul, așezarea preistorică de pe malul lacului din golful Auvernier, castelul Colombier împreună cu muzeul său, vila romană și fortificațiile, domeniul Vaudijon, casa boierească Bied și conacul Le Pontet (casa lui și a Isabelei de Charrière) sunt listate ca situri de patrimoniu elvețian de importanță națională. Întregul sat urban Colombier și regiunea Areuse fac parte din Inventarul siturilor de patrimoniu elvețian.

Note

Referințe

Vezi și Listă de localități din cantonul Neuchâtel

Legături externe

Categorie:Localități din cantonul Neuchâtel Categorie:Foste comune din cantonul Neuchâtel Categorie:Milvignes