Psihiatria judiciară este o subspecialitate a psihiatriei și este strâns legată de criminologie. Aceasta se situează la interfața dintre drept și psihiatrie.
Potrivit , psihiatria judiciară este definită ca „o subspecialitate a psihiatriei în care expertiza științifică și clinică este aplicată în contexte juridice ce implică aspecte civile, penale, corecționale, de reglementare sau legislative, precum și în consultații clinice specializate, cum ar fi evaluarea riscului sau evaluările ocupaționale”.
Psihiatrul judiciar furnizează servicii instanțelor de judecată — precum evaluarea (competency to stand trial) — pentru a sprijini procesul juridic și poate oferi tratament persoanelor aflate în sistemul de justiție penală, inclusiv prin și psihoterapie.
Activitatea în instanță
Psihiatrii judiciari colaborează cu instanțele de judecată în evaluarea unor aspecte clinico-legale precum: (competency to stand trial), apărări bazate pe tulburări psihice (de exemplu, iresponsabilitate penală), recomandări privind individualizarea pedepsei sau măsuri de siguranță.
Cele două domenii majore ale evaluărilor psihiatrice judiciare în materie penală sunt: 1. capacitatea procesuală a inculpatului; 2. starea psihică la momentul comiterii faptei.
Capacitatea de a participa la proces
Evaluarea capacității procesuale urmărește stabilirea faptului dacă persoana evaluată este aptă să înțeleagă acuzațiile care i se aduc și să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv, inclusiv prin colaborarea rațională cu avocatul său.
În mod general, această evaluare analizează: înțelegerea naturii procedurilor judiciare; cunoașterea rolurilor participanților la proces (judecător, procuror, avocat); capacitatea de a comunica informații relevante apărării; abilitatea de a lua decizii juridice fundamentale (de exemplu, recunoașterea vinovăției sau contestarea acuzațiilor).
Scopurile evaluării sunt: protejarea demnității procesului penal; reducerea riscului unor condamnări eronate; protejarea autonomiei decizionale a persoanei judecate.
În dreptul comparat, concepte similare există sub denumiri precum fitness to plead sau capacitate de judecată.
Psihiatrul judiciar ca expert
Psihiatrii judiciari pot fi desemnați ca în cauze penale și civile. Rolul expertului este de a furniza instanței o opinie independentă, bazată pe date clinice, metodologie științifică și standarde profesionale.
Expertul psihiatru: redactează un raport medico-legal detaliat; formulează opinii exclusiv în domenii care depășesc înțelegerea comună a judecătorului; explică fundamentele clinice și științifice ale concluziilor sale.
Obligația principală a expertului este față de instanță, nu față de părțile din proces.
Opinia privind starea psihică la momentul faptei
Opinia asupra stării psihice la momentul comiterii faptei se referă la evaluarea capacității persoanei de: a înțelege natura și consecințele actului comis; a aprecia caracterul ilicit al conduitei; a-și controla comportamentul în raport cu cerințele legii.
Această evaluare stă la baza stabilirii responsabilității penale și a aplicării eventualelor măsuri de siguranță medicală. Noțiunea de „nebunie” sau „iresponsabilitate” este una juridică, nu medicală, chiar dacă se bazează pe expertiza psihiatrică.
Psihiatrii judiciari pot fi solicitați atât de apărare, cât și de acuzare și pot avea, de asemenea, un rol în evaluarea și îngrijirea persoanelor private de libertate sau internate în unități psihiatrice de siguranță.
Psihiatria judiciară vs psihologia judiciară
Psihiatria judiciară Psihiatrii judiciari se concentrează asupra modului în care factorii biologici și clinici ai tulburărilor mintale sunt relevanți pentru sistemul juridic. Aceștia pun accent pe evaluarea medicală, diagnosticarea și tratamentul tulburărilor psihice, utilizând criterii științifice și clinice.
În cadrul activității medico-legale, psihiatrul judiciar: evaluează persoane implicate în proceduri judiciare; stabilește diagnostice psihiatrice; formulează opinii privind responsabilitatea penală, capacitatea procesuală sau riscul clinic; poate recomanda și prescrie tratament medicamentos, atunci când este cazul.
Psihiatrii judiciari sunt medici, având titlul de doctor în medicină (MD) sau doctor în medicină osteopatică (DO), și sunt autorizați legal să prescrie medicamente.
Psihologia judiciară Psihologii judiciari analizează modul în care procesele psihologice, trăsăturile de personalitate și diverse tulburări sau condiții psihice sunt relevante în contexte judiciare. Activitatea lor este orientată mai ales spre evaluare psihologică, cercetare și intervenție non-medicală.
Psihologii judiciari pot: evalua capacitatea de a participa la proces; aprecia riscul de recidivă sau periculozitate; contribui la selecția juriului (în sistemele unde aceasta există); oferi expertiză privind comportamentul, personalitatea și funcționarea psihologică a persoanelor evaluate.
Pentru a practica psihologia judiciară, este necesară absolvirea studiilor universitare de specialitate (masterat și doctorat în psihologie – PhD sau PsyD), precum și obținerea dreptului de liberă practică. Psihologii judiciari nu sunt medici și, prin urmare, nu pot prescrie tratament medicamentos.
Managementul riscului
Mulți infractori anteriori împotriva altor persoane, precum și persoane suspectate sau considerate potențiali infractori viitori, care prezintă tulburări mintale sau dizabilități intelectuale ori de dezvoltare, sunt supravegheați în comunitate de echipe de psihiatrie judiciară. Aceste echipe sunt multidisciplinare și pot include psihiatri, psihologi, asistenți medicali, asistenți sociali și alți profesioniști din domeniul îngrijirii.
Echipele de psihiatrie judiciară au o dublă responsabilitate: promovarea bunăstării și îngrijirii clinice a persoanelor evaluate; protejarea siguranței publice.
Obiectivul principal nu este atât predicția comportamentului violent, cât prevenirea acestuia, prin intermediul managementului riscului.
Evaluarea și managementul riscului reprezintă un domeniu în expansiune în practica judiciară, cu o contribuție academică semnificativă provenind în special din Canada (Ontario și Columbia Britanică). Inițial, abordările s-au concentrat pe estimarea probabilității de recidivă pentru anumite tipuri de infracțiuni, prin combinarea unor indicatori „statici” (istoric personal, antecedente penale, caracteristicile infracțiunii) în instrumente actuariale precum RRASOR și Static-99. Aceste instrumente s-au dovedit mai precise decât judecata profesională neasistată.
Ulterior, au fost integrați și factori de risc dinamici, precum: atitudini și credințe; impulsivitate; starea mintală actuală; context familial și social; consumul de substanțe; disponibilitatea și acceptarea suportului social.
Această abordare este cunoscută sub denumirea de judecată profesională structurată (structured professional judgment) și urmărește deplasarea accentului de la predicție la prevenție, prin identificarea și gestionarea activă a factorilor de risc. Intervențiile pot include monitorizare, tratament, reabilitare, supraveghere, precum și planificarea siguranței victimelor, fiind dependente de cadrul legal și de resursele disponibile.
Managementul riscului în psihiatria judiciară este realizat frecvent cu ajutorul unor instrumente standardizate de judecată profesională structurată. Printre cele mai utilizate se numără: HCR-20 (Structured Assessment of Protective Factors), dezvoltat în anii 2010
Aceste instrumente sunt utilizate pentru estimarea probabilității de recidivism și pentru identificarea factorilor protectivi care pot reduce riscul de comportament violent.
Cerințe educaționale
Un psihiatru este un medic care a absolvit studii universitare, facultatea de medicină și formarea prin rezidențiat în psihiatrie. Psihiatrii judiciari urmează, de regulă, formare suplimentară relevantă pentru activitatea pe care o desfășoară (de exemplu, cu accent pe psihiatria copilului și adolescentului, psihiatria geriatrică sau adicții).
Mulți psihiatri judiciari parcurg un program de pregătire specializată suplimentară după finalizarea rezidențiatului în psihiatrie. Această formare durează, în mod obișnuit, încă unul sau doi ani.
Având titlul de doctor în medicină (MD), psihiatrii judiciari sunt autorizați să evalueze, diagnosticheze și trateze tulburările legate de starea mintală a unei persoane și pot prescrie tratament medicamentos.
Standarde de formare
Unii practicieni în psihiatrie judiciară urmează programe suplimentare de formare dedicate exclusiv acestui domeniu.
În Statele Unite, sunt disponibile programe de formare post-rezidențiat de tip fellowship, cu durata de un an, destinate psihiatrilor care au finalizat rezidențiatul în psihiatrie generală. După finalizarea acestui program, medicii pot susține un examen de certificare profesională în psihiatrie judiciară.
În Regatul Unit, este necesară parcurgerea unui program de subspecializare în psihiatrie judiciară cu durata de trei ani, după finalizarea pregătirii generale în psihiatrie, înainte de obținerea unui certificat oficial de finalizare a formării (Certificate of Completion of Training) în acest domeniu.
În unele țări, psihiatrii generali pot practica psihiatria judiciară fără o certificare suplimentară formală. În alte state, precum Japonia, este necesară o certificare specifică emisă de autoritățile guvernamentale pentru exercitarea acestei specialități.
Note
Legături externe
Studii în psihiatria legală, de Bernard Glueck, Sr., 1916, retipărit în 1969, din Proiectul Gutenberg Rolul unui psihiatru legal în procedurile judiciare, de Harold J. Bursztajn, MD, 1993, din Journal of the Massachusetts Academy of Trial Attorneys cu permisiunea lui Harold J. Bursztajn, MD. Psihiatrie legală, de Samuel Lézé, Ph.D., 2014, după Andrew Scull (ed.), Sociologia culturală a bolilor mintale: un ghid de la A la Z, Sage, pp. 313–14 Psihiatrie medicolegală
Categorie: Drept Categorie: Psihiatrie