miniatura|Un bărbat armean purtând un ișlic İșlicul, numit și ishlik, este o formă de acoperământ de cap cu calotă înaltă, purtat în mod obișnuit de boierii greco-ortodocși din Țara Românească și Moldova, de fanarioți și de armeni din Imperiul Otoman până la mijlocul secolului al XIX-lea. Alături de costumul oriental, care reflecta moda și ierarhia socială strictă a clasei boierești, ișlicul a ieșit din uz începând cu anii 1840.
Istorie Originile ișlicului datează din perioada târzie a Imperiului Bizantin. Reprezentarea lui Teodor Metochites în mozaicul de dedicație din secolul al XIV-lea al bisericii Chora poate înfățișa un astfel de acoperământ de cap. Ișlicul a constituit o parte importantă a costumului boierilor din Țara Românească și Moldova, deoarece dimensiunea, forma și tipul de fetru din care era confecționat indicau rangul purtătorului în ierarhia socială a Principatelor Dunărene aflate sub suzeranitate otomană. De exemplu, boierii de rangul cel mai înalt, marii boieri, purtau ișlice mari, realizate din fetru de samur. Boierii de rang inferior purtau ișlice mai mici, confecționate din fetru mai ieftin, uneori prevăzute în partea superioară cu perne pătrate de mari dimensiuni. Ișlicul avea un aspect pronunțat dezechilibrat spre partea superioară și atrăgea frecvent atenția călătorilor occidentali din Provinciile Dunărene. Culoarea fetrului din partea superioară a ișlicului indica, de asemenea, funcția publică deținută de boier.
Galerie de imagini
Vezi și
Gugiuman Calpac
Note
Categorie:Îmbrăcăminte tradițională românească Categorie:Îmbrăcăminte grecească Categorie:Pălării