miniatura|Teritoriile ocupate ale Georgiei (Abhazia și Osetia de Sud) Războiul Laptelui a fost un război comercial între Rusia și Belarus, care a avut loc în iunie 2009. Deși Rusia și Belarus au relații strânse, conflictul a provenit din presupusa încercare a Rusiei de a împrumuta Belarusului 500 de milioane de dolari americani pentru a recunoaște independența Abhaziei și Osetiei de Sud.

Rusia și-a exprimat interesul pentru privatizarea industriei lactate din Belarus. Belarus a răspuns solicitând negocieri cu Uniunea Europeană privind certificarea laptelui belarus conform reglementărilor UE. Rusia a interzis apoi importul de produse lactate din Belarus, invocând presupuse preocupări legate de sănătate. Războiul comercial s-a încheiat când Rusia a anunțat că va ridica interdicția.

Mai târziu, în 2009, președintele belarus Alexander Lukașenko și-a exprimat regretul pentru că nu a sprijinit Rusia în recunoașterea Abhaziei și Osetiei de Sud. Camera Reprezentanților din Belarus a trimis o misiune de informare în regiunile disputate pentru a studia dacă Belarus ar trebui sau nu să ofere recunoaștere diplomatică. Georgia a protestat față de misiune și a îndemnat Belarusul să mențină nerecunoașterea.

Rusia a amenințat cu un alt Război al Laptelui în 2013 și a reimpus interdicții temporare asupra produselor lactate din Belarus de atunci. Interdicțiile au fost în vigoare din iunie 2017 și din februarie 2018 până la ridicarea lor în mare parte în mai 2019. Printre preocupările Rusiei se numără sancțiunile internaționale care se presupune că permit Belarusului să profite de piață prin producerea de produse de calitate inferioară. La rândul lor, producătorii belaruși susțin că Rusia le-a impus obstacole dure.

Context Belarus și Rusia sunt doi vecini post-sovietici legați printr-un tratat special de alianță. Tensiunile dintre cele două țări au început la sfârșitul anului 2006, odată cu creșterea prețurilor la gaze din Rusia, iar Belarus a început să se reconcilieze cu Uniunea Europeană (UE). Belarus a aderat la Parteneriatul Estic, o inițiativă de îmbunătățire a relațiilor economice și politice dintre UE și șase state postsovietice. UE a ridicat interdicția de călătorie impusă președintelui belarus Alexandr Lukașenko, în ciuda menținerii poziției conform căreia alegerile prezidențiale din Belarus din 2006 au fost trucate.

În urma războiului ruso-georgian din 2008, Rusia a recunoscut regiunile disputate Abhazia și independența Osetiei de Sud. Belarus a fost presată să recunoască Abhazia și Osetia de Sud ca state independente. La acea vreme, doar Rusia și Nicaragua acordaseră recunoaștere diplomatică. Belarus nu a recunoscut Abhazia sau Osetia de Sud și a început negocierile cu Statele Unite pentru eliberarea prizonierilor politici. În perioadele de relații tensionate, Rusia a interzis anterior produsele din carne din Polonia, vinul din Moldova, conservele de pește din Letonia și majoritatea produselor agricole din Georgia.

Litigiu comercial Pe 29 mai 2009, prim-ministrul rus Vladimir Putin a vizitat Minsk, capitala Belarusului, și a oferit ultimii 500 de milioane de dolari dintr-un buget de 2,4 miliarde de dolari, cu condiția ca împrumutul să fie plătit în ruble rusești. Lukașenko a susținut că împrumutul a fost oferit cu condiția ca Belarus să recunoască Abhazia și Osetia de Sud ca fiind independente. Frustrată de dependența economică de Rusia, Belarus a refuzat să ia împrumutul. În urma anulării împrumutului Rusiei, Belarus a obținut un împrumut de 1 miliard de dolari de la Fondul Monetar Internațional.

În timpul vizitei, Rusia a încercat, de asemenea, să privatizeze principalii producători de lactate din Belarus. Belarus a răspuns imediat prin începerea negocierilor cu UE privind certificarea standardelor belaruse pentru lapte în conformitate cu reglementările UE. Rusia a reacționat trimițând inspectori sanitari care anterior fusese responsabil pentru interzicerea produselor alimentare din alte state postsovietice.

Lukașenko le-a cerut consilierilor săi să întocmească o listă de amenințări economice ipotetice pe care Rusia le-ar putea impune Belarusului. Lukașenko a boicotat summitul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) de la Moscova care avea ca scop semnarea unui acord de securitate colectivă. Lukașenko a denunțat semnarea, argumentând că orice acord este ilegitim fără participarea tuturor statelor membre (Uzbekistanul lipsind, de asemenea, de le la summit).

Negocierile au început pe 15 iunie 2009. Presupuse preocupări legate de sănătate legate de produsele lactate nu au fost aduse în discuție în timpul negocierilor. Pe 17 iunie, Rusia a anunțat că interdicția privind produsele lactate din Belarus va fi ridicată a doua zi. Putin a explicat că motivul din spatele Războiului Laptelui a fost cantitatea de produse lactate importate, fără a menționa preocupările anterioare privind calitatea. Numărul de produse lactate din Belarus care puteau fi importate în Rusia a fost ulterior dublat.

Urmări În iulie 2009, Ministerul Afacerilor Externe din Belarus a emis un avertisment de călătorie prin care preciza că cetățenii ar trebui să intre în Abhazia și Osetia de Sud doar prin Georgia.

În octombrie 2009, Lukașenko a lăudat relațiile Belarusului cu Abhazia și Osetia de Sud și a declarat că trebuie să studieze situația acestora înainte de a decide să le recunoască independența.

În decembrie 2010, niște telegrame diplomatice americane divulgate au indicat că Lukașenko se plânsese că UE nu i-a acordat suficient credit pentru rezistența la presiunile rusești de a recunoaște Abhazia și Osetia de Sud. Telegramele au indicat și că Lukașenko și-a exprimat îngrijorarea că creșterea prețurilor la gazele rusești ar obliga Belarusul să recunoască Abhazia și Osetia de Sud.

În urma anexării Crimeii de către Rusia din Ucraina, Lukașenko a echivalat poziția Belarusului față de recunoașterea statutului disputat al Crimeii cu poziția sa față de Abhazia și Osetia de Sud. Lukașenko a declarat: „Crimeea, la fel ca Osetia, Abhazia și alte regiuni, nu este un stat independent. Astăzi, Crimeea face parte [de facto] din Federația Rusă. Indiferent dacă o recunoști sau nu, faptul rămâne.”

În martie 2018, președinta Școlii Economice din Georgia a raportat că Georgia plătea în mod continuu Belarusului pentru nerecunoașterea sa.

După Războiul Laptelui, Rusia s-a angajat în a plăti mai multe state pentru recunoașterea statelor. Venezuela a recunoscut statele în septembrie 2009. Nauru a devenit al patrulea stat care a recunoscut cele două state, ceea ce Georgia a susținut că a fost făcut în schimbul unei investiții de 50 de milioane de dolari. În mai 2011, Vanuatu a recunoscut Abhazia. Un politician vanuatuan a declarat că Rusia i-a dat statului Vanuatu 50 de milioane de dolari pentru recunoaștere. În octombrie 2011, Tuvalu a recunoscut cele două state, dar și-a retras recunoașterea în 2014, după ce Georgia a oferit statului Tuvalu 250.000 de dolari. Georgia a dat 200 de calculatoare statului Fiji pentru a menține nerecunoașterea. În mai 2018, Siria a recunoscut Abhazia și Osetia de Sud, fiind sprijinită militar în războiul civil sirian.

Note

Vezi și

Interdicția rusă din 2006 privind vinurile moldovenești și georgiene

Categorie:2009 în Rusia Categorie:2009 în politică Categorie:Istoria Belarusului Categorie:Războaie comerciale