Mircea Cantacuzino, cunoscut și ca „Miky” () a fost un inginer român, aviator și promotor al aviației civile. Împreună cu sora sa, Ioana Cantacuzino, a fondat în 1928 prima școală de aviație civilă (de turism aerian) din România la aerodromul Băneasa.
Biografie Mircea Cantacuzino a fost unul dintre cei patru copii rezultați din a doua căsătorie a lui Ion G. Cantacuzino (supranumit „Inginerul”) cu Maria Fălcoianu. Frații săi au fost Ioana (1895–1951), Despina (1901–1977) și Maria-Florica (1904–1974). Părinții au murit prematur (mama în 1907, tatăl în 1911), iar orfanii au fost crescuți de o rudă, Elena Cantacuzino.
A urmat studii de inginerie la Colegiul Tehnic Charlottenburg din Germania. Vorbea fluent germană și engleză. Înainte de a se dedica aviației, a practicat echitație și curse de automobile, fiind descris ca o persoană exuberantă.
Era căsătorit cu Ștefana (născută Golescu) și avea un fiu, Dan Cantacuzino (n. 1925 – d. 2001), supranumit „Zinel”.
Activitate aviatică În mai 1928, împreună cu Octav Oculeanu, a achiziționat un avion Klemm din Böblingen (Germania) și l-a adus la Pipera, realizând primul raid de amploare din istoria aviației sportive românești. Pe 26 mai 1928 a deschis, împreună cu sora sa Ioana, prima școală de pilotaj civil din România la Băneasa. Școala a funcționat inițial cu un singur avion Klemm de 20 CP.
Mircea Cantacuzino a fost comisar sportiv al Aeroclubul României și director al școlii private de aviație. Până la moartea sa, școala a instruit 28 de elevi (15 brevetați + 3 foști piloți militari reantrenați), acumulând 5.746 de zboruri și 875 de ore de zbor, inclusiv raiduri de peste 21.710 km.
Deces La 25 mai 1930 (ora 19:30), în timpul unui zbor de agrement la bordul unui avion Klemm Kl 25, Mircea Cantacuzino s-a prăbușit lângă Băneasa (pe șoseaua Otopeni–Băneasa, în zona cârciumii lui M. Mărculescu). Pasagera, doamna Colette G. Polizu-Micșunești, a suferit doar răni ușoare. Pilotul a fost transportat în stare gravă la Sanatoriul Antoniu, unde a decedat în noaptea aceea. Cauza a fost o eroare de pilotaj (a coborât prea jos în faza de apropiere).
A fost înmormântat inițial pe moșia sa din Cornu (județul Prahova), apoi osemintele au fost mutate în cavoul familiei din Cimitirul Bellu.
După decesul său, sora sa Ioana a preluat conducerea școlii, care a continuat să funcționeze sub numele „Școala de aviație Mircea Cantacuzino” până în 1939/1940.
Moștenire Școala fondată de el a reprezentat primul pas important spre aviația civilă și de turism din România. Mulți piloți formați aici au devenit ulterior figuri marcante ale aviației românești, (Bâzu Cantacuzino, Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Irina Burnaia, Ion Cociașu, Marina Știrbei, Alexandru „Dudu” Frim etc.).
Astăzi, activitatea școlii este comemorată prin Fundația Memorială Română Mircea și Dan Cantacuzino și prin albumul dedicat istoriei ei (2014).
Note
Legături externe Site-ul oficial al Școlii de aviație Mircea Cantacuzino Fundația Memorială Română Mircea și Dan Cantacuzino
Categorie:Aviatori români Categorie:Ingineri români Categorie:Decese în 1930