Hiuaz Qayrqyzy Dospanova (în ; în ; ) a fost o aviatoare și navigatoare sovietică care a servit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Regimentul 588 Bombardament Nocturn, poreclit „Vrăjitoarele nopții”. A fost prima femeie-ofițer de etnie kazahă din Forțele Aeriene Sovietice și singura kazahă din „Vrăjitoarele nopții”.
În ciuda multiplelor fracturi la picioare într-un accident aviatic din 1943, s-a întors în serviciul activ și a continuat să participe la misiuni sfidând recomandările medicilor. În 2004, pentru perseverența sa, i s-a acordat titlul , iar Aeroportul Internațional Atyrau poartă numele ei.
Viață timpurie Născută în Atyrau, încă din fragedă copilărie a visat să devină pilot. După terminarea liceului, a obținut certificarea de pilot de rezervă. Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, a încercat să se înscrie la din Moscova, dar cererea i-a fost respinsă deoarece academia era doar pentru bărbați; în schimb, a fost acceptată într-un institut de medicină în 1941.
Carieră militară Dospanova a intrat la școala de aviație din Saratov la scurt timp după ce a prins veste de regimentele de aviație feminine recent formate, comandate de Marina Raskova. În 1942, a fost încadrată în Regimentul 588 Bombardament Nocturn, sub comanda aviatoarei experimentate ; unitatea a primit ulterior titlul de Aviație de Gardă și a fost redenumită în Regimentul 46.
În timpul aterizării după o misiune la 1 aprilie 1943, avionul Polikarpov Po-2 pe care îl pilotau Hiuaz Dospanova și Iulia Pașkova a fost lovit de avionul pilotat de și Lidia Svistunova. Ambele aviatoare din celălalt avion au fost ucise pe loc, iar Pașkova a murit în timpul operației ulterioare; Dospanova a fost presupusă moartă după ce nu s-a mișcat o vreme, dar asistentele nu au observat pallor mortis și astfel și-au dat seama în cele din urmă că era încă în viață. Dospanova a suferit o serie de intervenții chirurgicale pe parcursul a mai multor zile. Picioarele ei au dezvoltat cangrenă, dar medicul a refuzat să le amputeze, spunând că va mai avea nevoie de ele. Aviatoarea a trebuit să poarte gips la ambele picioare timp de mai multe săptămâni și după aceasta a mers sprijinindu-se într-un baston o perioadă destul de lungă. Șase luni mai târziu, s-a întors la unitatea sa, dar a primit funcția de șef comunicații, întrucât continua să aibă dificultăți în a-și folosi picioarele. Cu toate acestea, ea a continuat să zboare ca navigator în misiuni de luptă și a efectuat aproximativ 300 de zboruri până la sfârșitul războiului, luând parte la bătăliile din Europa de Est, inclusiv în Caucaz, Kuban, , Crimeea, Polonia și Germania.
După război După încheierea războiului, Dospanova s-a gândit să se întoarcă la facultatea de medicină, dar după ce a făcut cunoștință cu Minaidar Salin, prim-secretar al comitetului regional de partid din Kazahstanul de Vest, a decis să activeze în cadrul Partidul Comunist. A deținut diverse funcții în guvern, inclusiv cea de secretar al Prezidiului . După ce s-a pensionat înainte de termen din cauza sănătății precare, a locuit la Almatî, unde a decedat la 20 mai 2008.
Premii și recunoaștere A fost distină cu următoarele premii:
(7 decembrie 2004) (7 decembrie 2004) , clasa I (11 martie 1985) Ordinul Războiului pentru Apărarea Patriei, clasa a II-a (22 februarie 1944) Ordinul Steaua Roșie (26 decembrie 1942) Ordinul Steagul Roșu al Muncii (28 octombrie 1948) (1974) medalii de campanie și jubiliare
Numele său este purtat de:
un patinoar un avion al companiei Aeroportul Internațional Atyrau
Note
Vezi și Listă de femei Eroi ai Uniunii Sovietice Zuleiha Seidmammadova Alia Moldagulova Manșuk Mametova
Categorie:Nașteri în 1922 Categorie:Decese în 2008 Categorie:Aviatori kazahi Categorie:Aviatoare Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua Roșie Categorie:Cavaleri ai Ordinului Steagul Roșu al Muncii