miniatura|Culorile pentru Schutzpolizei în Prusia 1933 sau Schupo a fost poliția de protecție a statului din Germania Nazistă și o ramură a . Schutzpolizei este denumirea germană pentru o forță de poliție în uniformă. era poliția în uniformă din majoritatea orașelor și localităților mari. Departamentele de poliție de stat erau responsabile de poliția de protecție, diviziile de investigații criminale Kriminalpolizei și poliția administrativă. Poliția de protecție a statului cuprindea o ramură de patrulare, poliție cazarmată, poliție rutieră, poliție fluvială, poliție călare, unități de comunicații polițienești și aviație polițienească. Polițiștii erau obligați să aibă serviciu militar anterior, sănătate fizică și mintală bună, descendență ariană și calitatea de membru în Partidul Nazist.

Departamente de poliție de stat Departamentele de poliție de stat (Staatliche Polizeiverwaltungen) erau administrații polițienești locale și de Kreis responsabile de poliția de protecție, diviziile de investigații criminale (Kriminalabteilungen) și poliția administrativă.The German Police (Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force: Evaluation and Dissemination Section (G-2), 1945), p. 12. MunicipalitateDepartament de poliție de statComisar de polițieOraș micPolizeiamtLandrat-ul, ca șef al administrației polițienești a Landkreis-ului, era comisar de poliție. Sub el, un oficial administrativ polițienesc cu gradul de Polizeirat sau Polizeioberinspektor era responsabil zilnic de departament.OrașPolizeiamtCel mai apropiat Polizeidirektor era și comisar pentru departament. Sub el, un oficial administrativ polițienesc cu gradul de Polizeirat era responsabil zilnic de departament.Oraș marePolizeidirektionUn avocat polițienesc cu gradul de Polizeidirektor.Oraș marePolizeipräsidiumUn avocat polițienesc cu gradul de Polizeipräsident.

Ramuri miniatura|Polițist cu caracteristicul șako al Schutzpolizei În fiecare departament de poliție de stat exista un comandament al poliției de protecție a statului (), condus de un șef al poliției locale de protecție ().

Ramura de patrulare Sub comandamentul poliției de protecție se afla o organizație teritorială a poliției pentru ramura de patrulare (). Aceasta era formată din trei niveluri:

Polizeirevier = secție (20–40 de polițiști, pentru o populație de 20–30.000 de persoane) Polizeiabschnitt = zone polițienești (cinci sau mai multe secții) Polizeigruppe = grupuri polițienești (trei până la cinci zone polițienești; doar în Berlin, Viena și Hamburg)The German Police (Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force: Evaluation and Dissemination Section (G-2), 1945), p. 20.

Poliție cazarmată miniatura|Schutzpolizei în Franța 1940; defilând miniatura|Schutzpolizei în Franța 1940; mâncând Poliția cazarmată (Kasernierte Polizei) a fost un precursor al actualei Bereitschaftspolizei germane de poliție antirevoltă. Era organizată în mod normal în unități de dimensiune de companie (Hundertschaften) în orașele mai mari. În timpul Al Doilea Război Mondial, poliția cazarmată a format nucleul batalioanelor de poliție care serveau în Europa sub ocupație germană și în spatele armatei germane.U.S. War Department Technical Manual, TM-E 30-451: Handbook on German Military Forces, p. 202.

De asemenea, în poliția cazarmată se aflau unități speciale motorizate (Motorisierte Uberfallkommandos) echipate cu autoblindate. În timpul războiului, acestea au fost dislocate în Europa de Vest pentru a reprima demonstrațiile antigermane, precum și în Slovenia ocupată pentru a menține drumurile alpine deschise și a combate rezistența locală.The German Police (Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force: Evaluation and Dissemination Section (G-2), 1945), p. 23.

În timpul războiului, au fost înființate batalioane de gardă polițienești (Polizei-Wachbataillone), formate din personal recrutat în anii cincizeci, prea bătrân pentru a fi chemat în Wehrmacht. Fiecare batalion era format din 350–500 de oameni, iar fiecare district militar (Wehrkreis) avea 3–4 batalioane de gardă. Erau înarmați cu puști și un număr mic de mitraliere ușoare. Principalele sarcini ale batalioanelor de gardă erau menținerea ordinii și controlul traficului în legătură cu eforturile de apărare civilă în locațiile supuse bombardamentelor aliate.The German Police (Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force: Evaluation and Dissemination Section (G-2), 1945), p. 21.

Poliție rutieră Cincizeci și unu de unități de poliție rutieră (Motorisierte Verkehrsbereitschaften) au fost formate în 1937 pentru controlul traficului în orașele mai mari. Extinderea Germaniei Naziste a dus la adăugarea mai multor astfel de unități în zonele încorporate. Poliția rutieră era echipată cu mașini de patrulare, motociclete de patrulare și vehicule de comandă. În orașele cu peste 200.000 de locuitori existau, de asemenea, unități specifice pentru accidente rutiere (Verkehrsunfallbereitschaften) echipate cu vehicule speciale pentru accidente de trafic. În 1941, a fost înființată o Motorisierte Verkehrskompanie zbV pentru a asigura respectarea regulamentelor de trafic în timp de război, cum ar fi regulile privind permisele de conducere și raționalizarea benzinei. Cele cinci plutoane ale sale operau pe întreg teritoriul țării.

Poliție fluvială Wasserschutzpolizei, garda de coastă sau poliția fluvială, era o organizație similară cu actuala Wasserschutzpolizei. Era responsabilă de zonele de coastă și căile navigabile interioare, precum și de poliția portuară. A fost succesoarea Reichswasserschutz din Imperiul German și a absorbit poliția maritimă (Schiffahrtspolizei) și poliția portuară în 1937.Williamsson, Gordon. World War II German Police Units (2006), p. 19.

Poliție călare Poliția călare era fie o unitate independentă, fie parte dintr-o unitate mai mare care conținea și patrule pedestre. Unitățile de bază erau Polizei-Reiterstaffeln (trupe călare). Până în 1938, Berlin, Königsberg, Stettin, Breslau și Gleiwitz aveau unități mai mari specifice de poliție călare, fiecare formată din trei unități exclusiv călare. În alte orașe, trupele călare făceau parte din unități combinate. În timpul războiului, regimente și batalioane de cavalerie polițienească făceau parte din batalioanele de poliție care serveau în țările ocupate de germani.The German Police (Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force: Evaluation and Dissemination Section (G-2), 1945), p. 22.

Comunicații polițienești Echipele de semnal polițienești (Polizei-Nachrichtenstaffeln) erau componentele locale ale serviciului de comunicații polițienești. Radioul, telefonul, telexul erau folosite pe propriile linii securizate, separate de publicul general. Stațiile radio mobile de-a lungul autostrăzilor și în orașele mai mari aparțineau unor Nachrichtenbereitschaften speciale (companii de semnal). În timpul războiului, companii de semnal polițienești făceau parte din Batalioanele de Poliție care serveau în țările ocupate.

Aviație polițienească Aviația polițienească exista în Germania de la Primul Război Mondial. Avioanele polițienești efectuau patrulări de frontieră, supraveghere a autostrăzilor și rutelor maritime, zboruri pentru incendii de pădure, zboruri curier și erau folosite pentru comunicații. Până în 1940 exista o unitate aeriană polițienească (Polizeifliegerabteilung) cu nouă aeronave; majoritatea erau staționate la Berlin sau în Polonia. În 1942 a fost transferată la Luftwaffe, formând Fliegergruppe z.b.V. 7, deși aeronavele au continuat să fie operate de aviatori polițiști.Fliegergeschwader z.b.V. 7 2014-07-01.

Personal miniatura|Poliția de protecție din Bremen este inspectată de șeful Ordnungspolizei Kurt Daluege 1937. miniatura|Santinela din Schutzpolizei în Katowice, Polonia, în 1939

Angajare și formare

Polițiști Pentru a fi acceptat ca stagiar de poliție înainte de război, trebuiau îndeplinite următoarele cerințe:The German Police (Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force: Evaluation and Dissemination Section (G-2), 1945), p. 101-103.

Cetățenie germană Fără cazier judiciar Înălțime minimă Serviciu militar finalizat ca șef de echipă sau patru ani de angajare în SS-Verfügungstruppe. Vârsta 20–25 de ani Necăsătorit Teste fizice și mentale aprobate; un ecuson sportiv era un merit. Calitate de membru în Partidul Nazist. Calificare SS, adică examen medical aprobat de un medic SS și o linie ariană aprobată prin genealogie efectuată de SS; teste de inteligență și cunoștințe generale.

Formarea polițienească era dată la companii speciale de formare polițienească.

Ofițeri de poliție Ofițerii de poliție erau recrutați în principal din Școlile SS-Junker (SS-Junkerschulen) din Bad Tölz, Braunschweig și Klagenfurt. Alții trebuiau să îndeplinească aceleași cerințe de bază ca stagiarii de poliție (vezi mai sus) în plus față de a fi susținut examenul general de admitere la universitate (Abitur) și a obținut gradul de SS-Anwärter. Formarea ofițerilor de poliție se desfășura la școlile de ofițeri de poliție din Berlin-Köpenick și Fürstenfeldbruck.

Condiții de angajare

Promovare Polițiștii erau promovați conform unui sistem de carieră reglementat. Un Wachtmeister era promovat la Oberwachtmeister după un minim de șase ani de serviciu și la Revieroberwachtmeister după șapte ani. După doisprezece ani, polițiștii erau garantați o promovare la Hauptwachtmeister. Selecția pentru promovare la Meister putea avea loc după 16 ani. Unii Meisters puteau fi selectați pentru promovare la Revierleutnante și Revieroberleutnante. După cinci ani ca locotenent de poliție și la o vârstă de cel puțin 50 de ani, promovarea la Revierhauptmann putea avea loc. Promovarea pentru ofițeri era determinată de merit și vechime. Promovarea la Hauptmann necesita un examen scris de funcție publică, în timp ce promovarea la Major necesita un curs promoțional de trei luni la o școală de ofițeri de poliție. O școală specială de stat major general polițienesc a fost deschisă în acest scop la Dresden.

Grad și salariu

Vezi: Grade și salariu ale Ordnungspolizei

Note

Categorie:Forțe armate Categorie:Germania nazistă