Spiru Vergulescu () a fost un pictor și desenator român, cunoscut pentru reprezentările peisajului urban, în special al Bucureștiului. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură.
Biografie Spiru Vergulescu s-a născut la 13 septembrie 1934, în Slatina. A urmat cursurile liceului de arte plastice „Nicolae Tonitza” din București, unde l-a avut profesor pe pictorul Aurel Vlad.Dinulescu, Ioana. „Noapte bună, Maestre Spiru Vergulescu!” în Ramuri, nr. 6 din 1 iunie 2007, p. 14
Între anii 1955 și 1961 a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, specializându-se în pictură monumentală și pictură de șevalet. Printre profesorii săi s-au numărat Catul Bogdan, George Lowendal, I. Popescu Negreni și Paul Miracovici.
A debutat artistic în anul 1961, în cadrul expoziției lucrărilor de diplomă ale Institutelor de Arte Plastice din București și Cluj. În 1968 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură.
A fost fondator al Muzeului de Artă din Slatina, unde a donat o parte din lucrările sale.Andreiță, Ion. „Solarul Spiru Vergulescu” în România Liberă, nr. 3613 din 8 februarie 2002, p. 4
Activitate profesională și artistică Pe lângă activitatea artistică, Spiru Vergulescu a desfășurat și activitate didactică, fiind profesor la liceele „Dimitrie Cantemir” și „Gheorghe Șincai”, precum și la Institutul de Științe Pedagogice. miniatura|Spiru Vergulescu împreună cu Sorin Adam Lucrările sale au fost prezentate în expoziții naționale și internaționale și se află în colecții muzeale și private din România și din străinătate. Opera lui Spiru Vergulescu a fost asociată frecvent cu peisajul urban, în special cu reprezentările Bucureștiului, motiv pentru care a fost supranumit „pictorul Bucureștilor”. Comentatorii operei sale au remarcat caracterul evocator al compozițiilor citadine, interpretate ca reprezentări filtrate prin memorie și experiență subiectivă. În analiza critică au fost evidențiate expresivitatea cromatică și construcția tensionată a contururilor.Ionescu, Adrian-Silvan. „Spiru Vergulescu = București” în Observator cultural, nr. 208 din 17 februarie 2004, p. 24Uricariu, Eugen. „Spiru Vergulescu” în Steaua, nr. 5 din 1 mai 1980 Analizele dedicate picturii sale au evidențiat, de asemenea, importanța desenului, utilizarea unor deformări subtile ale perspectivei și construirea armoniilor cromatice prin semitonuri și accente luminoase.Zaharia, D.N. „Spiru Vegulescu, un inedit cronicar al penelului” în Flacăra Iașului, nr. 12289 din 17 aprilie 1986, p. 3 Mocanu, Virgil. „Jurnalul galeriilor” în România literară, nr. 15 din 8 aprilie 1976, p. 18
Alte observații ale criticilor de specialitate legate de stilul său artistic includ originalitatea limbajului plastic și caracterul recognoscibil al compozițiilor, precum și modul personal de interpretare a spațiului citadin. Esteticianul Victor Ernest Mașek a analizat relația dintre percepția vizuală și reprezentarea artistică în lucrările lui Vergulescu, subliniind dimensiunea poetică și expresivă a peisajului urban. Deși este asociat în principal cu vedutele citadine, critica a remarcat prezența unor preocupări similare și în portrete sau naturi statice.Ciucă, Valentin. „Victor Ernest Mașek: Spiru Vergulescu” în Steaua, nr. 5 din 1 mai 1987Octavian, Tudor. „Peisaje urbane” în Flacăra, nr. 42 din 19 octombrie 1984, p. 17
Criticii au remarcat absența relativ frecventă a figurii umane din peisajele sale urbane, interesul artistului fiind orientat cu precădere către reprezentarea spațiului arhitectural, așa-numitele „portrete de case”. Printre excepțiile notabile se numără numeroase autoportrete și portrete ale soției sale, Gunka, prezentate în registre stilistice diverse, de la reprezentări naturaliste la compoziții simbolice și reinterpretări inspirate din istoria artei. În anumite cicluri de lucrări, precum „Insula”', s-a evidențiat modificarea paletei cromatice și orientarea către imagini cu caracter alegoric sau introspectiv.Ionescu, Adrian-Silvan. „Retrospectiva Spiru Vergulescu” în Observator cultural, nr. 237 din 7 septembrie 2004, p. 23
O altă direcție importantă a activității pictorului este inspirată de opera și biografia lui Mihai Eminescu.Octavian, Tudor. „Lucrul după natură” în Flacăra, nr. 2 din 13 ianuarie 1989, p. 15 Vergulescu a realizat un album de desene dedicate locurilor asociate poetului, iar în pictura sa apar frecvent teme și atmosfere considerate eminesciene. În 1989, a organizat, la Galeriile de Artă din București, expoziția intitulată „Locuri eminesciene”.Samuilă, Liviu Tudor. „Locuri eminesciene” în Tribuna, nr. 6 din 9 februarie 1989, p. 6 Printre lucrările menționate de critici se numără „Teiul lui Eminescu”, interpretată ca o evocare simbolică a destinului poetului, și „Cortina”, compoziție cu valențe alegorice. De asemenea, unele dintre creațiile sale explorează registre expresive apropiate de universul lui George Bacovia. Ion Truică a evidențiat și rolul cerului în construcția compozițiilor sale, de la reprezentări calme și luminoase până la imagini dominate de nori și fenomene atmosferice dramatice, întâlnite mai ales în lucrările inspirate de peisajul maritim și de scenele de iarnă.Truică, Ion. „Un sentiment numit România” în Convorbiri literare, nr. 2 din 1 februarie 2002, p. 136 Vergulescu are tendința de a izola motivul arhitectural și de a elimina aproape complet prezența umană, fapt care conferă peisajelor o atmosferă meditativă. Multe dintre compoziții sunt construite frontal, accentuând caracterul și monumentalitatea edificiilor reprezentate. Un element recurent în creația sa este reprezentarea străzilor sinuoase și a schimbărilor de direcție ale traseelor urbane, interpretate de unii comentatori ca sugestii simbolice ale parcursului existențial. În lucrările cu arhitectură simetrică, artistul introduce adesea elemente vegetale care dinamizează compoziția. „Pasajul Victoria” este una dintre puținele lucrări în care apare figura umană, inclusiv un autoportret al artistului. Critica a interpretat această lucrare și alte autoportrete ca reflecții asupra condiției și rolului pictorului.Truică, Ion. „Scenografia spațiului” în Convorbiri literare, nr. 3 din 1 martie 2004, p. 139
Printre cele mai cunoscute tablouri se află: „Casă la Barbizon“, „Prin fereastra Louvre-ului“, „Pod peste Sena“, „Impasse Ronsin” (atelierul lui Brâncuși), „Rue Maurice Utrillo“, „Moulin de la Galette“, „Balcicul noaptea“ „Calea Victoriei 202“, „Calea Victoriei 255”.Drișcu, Mihai. România literară, nr. 53 din 28 decembrie 1972 , p. 25
Distincții și recunoaștere În 1993, Spiru Vergulescu a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Slatina, iar în 2001 i-a fost acordat Trofeul „Eugen Ionescu" la Slatina. Anul 2003 i-a adus recunoaștere prin titlul de Omul de Cultură al anului 2002 de către Gazeta Oltului. De asemenea, din 2000, o grădiniță de copii din Slatina îi poartă numele, iar în 2003 s-a instituit un concurs de pictură „Spiru Vergulescu" pentru elevii ciclului primar.Bratu, Magda. „Într-un atât de sărbătoresc moment: artistul Spiru Vergulescu - 70 de ani” în Cuvântul libertății, nr. 4519 din 30 august 2004, p. 4
În ianuarie 2002, la Galeria Artelor din București, a fost organizată expoziția „Remember sentimental”, care a reunit 65 de lucrări în ulei, majoritatea reprezentând peisaje urbane. În anul 2003, lucrări ale artistului au fost prezentate la inaugurarea primei galerii private de artă din Slatina.
În 2004, a fost distins cu Premiul pentru pictură al revistei Flacăra și cu distincția „Excelență în Cultură” acordată de Ministerul Culturii. În același an, a fost decorat cu Medalia „Meritul Cultural”, clasa a III-a.
Tot în anul 2004 a fost publicată cartea Un învingător - pictorul Spiru Vergulescu (Editura Paco, București), care cuprinde o serie de dialoguri realizate de Dan Eugen Dumitrescu, în care Vergulescu își povestește viața.
În 2009, Galeriile Cercului Militar Național din București au găzduit expoziția „Retrospectiva Spiru Vergulescu”. Criticul de artă Cristina Angelescu l-a descris drept un artist cu o „sensibilitate deosebită și complicată”, apreciind contribuția sa în pictura contemporană românească. Tot la Cercul Militar Național din București, Spiru Vegulescu organizase o expoziție personală în 1993.Ionescu, Radu. „Expoziția Spiru Vergulescu” în Contemporanul, nr. 15 din 16 aprilie 1993, p. 13
Casa memorială În septembrie 2006, la Slatina a fost inaugurată Casa memorială „Gunka și Spiru Vergulescu”, amenajată în casa natală a artistului. Spațiul muzeal a fost realizat prin renovarea locuinței împreună cu soția sa și include o colecție de lucrări și obiecte decorative donate de artist.
Note
Legături externe
profil pe e-galerie.ro
Categorie:Nașteri în 1934 Categorie:Nașteri pe 13 septembrie Categorie:Decese în 2007 Categorie:Decese pe 8 mai Categorie:Slătineni Categorie:Pictori români Categorie:Membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România