Mini Cooper, stilizat ca MINI Cooper, vândut și ca Mini Hatch, Mini Hardtop, Mini One sau pur și simplu Mini, este o gamă de hatchback-uri și decapotabile în stil retro. Prima generație a fost lansată la începutul anului 2001 de către producătorul german de automobile BMW sub marca „Mini”. A doua generație a fost lansată în 2006, iar a treia generație, disponibilă și ca hatchback mai lung cu 4 uși, în 2014. Odată cu lansarea celei de-a patra generații în 2024, Mini Hatch a fost redenumit Mini Cooper.
O versiune decapotabilă cu două uși a fost disponibilă din 2004, urmată de a doua generație în 2008.
Prima generație (R50/52/53; 2000) 250px|thumb|right|Mk I MINI Cooper convertible
În Grecia și Portugalia, MINI One este propulsată de o versiune de 1,4 litri ale motorului Tritec, dar toate celelalte versiuni propulsate pe benzină ale MINI folosesc versiunea de 1,6 litri. Din 2004, opțiunea de acoperiș decapotabil a fost lansată pentru întreaga gamă.Gateway to Official MINI websites worldwide
Există numeroase moduri de stilizare și de individualizare între modele, una dintre cele mai evidente fiind aceea că Cooper S are o fantă distinctivă pe capotă. Cooper S are de asemenea și două țevi de eșapament care ies în spate, în centrul vehiculului. Versiunea (non-S) Cooper are mai multe părți cromate decât MINI One, având o singură țeavă de eșapament. Versiunea MINI One/D nu are o țeavă de eșapament vizibilă.
Pe anumite piețe, precum cea din Australia și Statele Unite, numai MINI Cooper și Cooper S sunt comercializate din cauza că motorul lui MINI One este considerat că nu furnizează suficientă putere pentru a porni aerul condiționat — o componentă necesară în aceste climate. Totuși, singura diferență între motoarele de pe modelele 'One' și 'Cooper' este economia de carburant, realizată prin intermediul modificării software-ului care rulează pe unitatea de comandă a motorului, care pentru MINI One este setat să optimizeze consumul de carburant, iar pentru Cooper să facă un compromis între putere și economia de carburant. Aproape 50% dintre toate MINI-urile vândute în Australia și aproximativ 70% dintre cele vândute în Statele Unite sunt modelul de top (cel mai scump) de Cooper S.
Numele de Cooper și Cooper S sunt ecouri ale versiunilor sportive utilizate pentru Mini clasic, care provin la rândul lor din implicarea lui John Cooper și Cooper Car Company. Moștenirea Cooper este accentuată și prin sublinierea modelului de personalizare John Cooper Works (JCW) disponibil pentru MINI. John Cooper a creat și o versiune de curse intitulat MINI one s works. Această mașină are componente suplimentare care să o ajute la îmbunătățirea perfomanțelor precum eșapament de curse și filtru de aer, precum și o suspensie avansată. Mașina are și roți de 17-inch de curse, unicat.
thumb|right|250px|2003 MINI Cooper S și Mk III classic Mini. thumb|right|250px|Un MINI Cooper S 2006 Checkmate. Versiunea "Mk I" MINI One, Cooper și Cooper S folosesc un motor Tritec fabricat în Brazilia, iar MINI One D folosește un motor diesel fabricat de Toyota. În august 2006, BMW a anunțat că în viitor motoarele vor fi fabricare în UK, ceea ce va duce din nou la o mașină de origine britanică în majoritate, asamblare finală făcându-se la Cowley iar presarea componentelor fiind făcute la filiala BMW din apropiere, la Swindon.
În timp ce MINI modernă nu folosește nimic din soluțiile tehnice folosite pe originalul Mini, reușește totuși să captureze foarte mult din spiritul mașinii clasice. Ca și originalul, utilizează un motor transversal cu patru cilindrii, și tracțiune pe față. Toate cele patru roți sunt dispuse pe colțurile caroseriei, care este alcătuită din două incinte. Stilizarea mașinii, asemenea lui Volkswagen New Beetle, este un design retro care se aseamănă în mod intenționat cu original Mini, cu culori contrastante ale acoperișului, cu linii opționale pe capotă, faruri de raliuri opționale, și cadru negru în jurul arcelor roților.
MINI One și MINI Cooper sunt disponibile cu o transmisie continuă variabilă, sau cu o cutie de viteze manuală convențională Getrag cu cinci viteze. Cooper S are o cutie manuală Getrag cu șase viteze (începând cu modelele din anul 2005) sau o cutie automată.
Ca sandard, MINI are 'drive by wire' adminsie electronică, distribuție electronică a frânării, controlul electronic al frânei la viraje și electronic stability control (standard sau opțional, în funcție de model și regiune) pentru a îmbunătății controlul și menevrabilitate în condiții neprielnice.
Adăugarea unui supra-alimentator pentru modelul Cooper S a dus la nevoia de muta bateria în spatele vehiculului, ceea ce a dus la eliminarea spațiului pentru roata de rezervă. Din această cauză modelul vine cu opțiunea standard de folosire a roților sparte.
Decapotabile thumb|250px|Un MINI Cooper S 2005 Decapotabil (Portocaliu/Negru) și un MINI Cooper S 2003 (British Racing Green/Alb) thumb|250px|Mini Cooper S decapotabil, cu acoperișul ridicat La salonul 'Salon International de l'Auto' (Geneva Motor Show) din 2004, MINI a prezentat versiunea cabriolet (decapotabilă) care a fost pusă în vânzare în anul 2005, pentru versiunile One, Cooper și Cooper S. Acoperișul este în totalitate automat - un lucru neobișnuit la o asemene mașină mică - și poate fi deschis parțial pentru a se folosi ca parasolar în timp ce mașina rulează cu viteză. Modelul decapotabil întrevedea MINI cu acoperiș solid prins doar în spate - înlocuind designul reminiscent de la Mini clasic și care incorporează mânerele externe proeminente. Decapotabila aduce și două mici ferestre electrice pentru pasagerii din spate, care sunt retractate automat când acoperișul este deschis. Acoperișul este făcut dintr-un material textil cu mai multe straturi de izolație; fereastra din spate este din sticlă și are dezaburire, dar nu are ștergător.
Ca glumă, cumpărătorilor de MINI decapotabile le-a fost cerut să semneze un 'contract' prin care promit să conducă mașina cu acoperișul deschis cel puțin 90% din timp. MINI a făcut și o linie fierbinte (în Statele Unite: 1-888-DO NOT CLOSE) unde oricine poate să sune pentru a raporta pe proprietarii de decapotabile care merg cu acoperișul închis. Sistemul automat îți prezintă cum poți să joci o festă celui care încalcă contractul.
La North American International Auto Show din 2007, MINI a prezentat o ediție limitată de Mini Cooper S Sidewalk decapotabilă. Caracteristicile tehnice sunt o viteză maximă de 215k, un timp de accelerație de la 0–100 km/h de numai 7.9 secunde, și un cuplu de 220 N·m.
Works GP MINI Ultima versiune cu motor Tritec este MINI Cooper S cu John Cooper Works GP Kit, o versiune ușoară, pregătită pentru curse. Finisată manual de către Bertone în Italia, a fost produsă într-o serie limitată de 2000 de autoturisme, dintre care 444 destinate pieței din Marea Britanie (deși până la urmă au fost vândute 459 de unități). Versiunea GP are numai scaunele din față, mai puține izolații fonice, aer condiționat opțional și alte îmbunătățiri menite să reducă greutatea mașinii, cu o economie de aproximativ 40 kg față de un Cooper S. În plus, mașina are un sistem avansat de frânare și suspensii, precum și 218 cai putere proveniți de la pachetul de modificare a motorului John Cooper Works. În locul scaunelor din spate există mai mult loc pentru pasagerii din față, și spații de depozitare sub acoperiș. Sunt mai multe puncte de unice de individualizare a acestui model precum oglinzi roșii, spoiler de fibră de carbon, jante din aliaj ușor cu patru spițe, o emblemă unică. Disponibilă numai într-o singură schemă cromatică, Thunder Blue cu acoperiș Pure Silver, fiecare mașină este individualizată printr-un număr și au o plăcuță pe bord și acoperiș. Ultima dintre MINI-urile supra-alimentate este un model limitat original, și este de așteptat ca MINI Cooper S cu John Cooper Works GP Kit să devină o piesă de colecție.
Recepție thumb|250px|Proprietarii de MINI au fost invitați să vină cu mașinile lor la premiera mondială a The Italian Job
Mașina a fost prezentată în multe filme, cel mai notabil fiind re-ecranizarea din anul 2003 a filmului The Italian Job.
Ca și în cazul lui Mini clasic, noul MINI are un club de entuziaști foarte numeros, datorită unui puternic suport post-vânzare pentru componente destinate sporirii performanțelor sau îmbunătățirii aspectului exterior. O astfel de comunitate duce la sporirea valorii acestei mărci, și confirmă validitate strategiei BMW de a relansa această marcă. MINI Cooper/Cooper S a câștigat titlul de mașina anului din America de Nord în anul 2003.
Critici Dr. Alex Moulton, proiectantul sistemului de suspensie de la Mini clasic, a declarat într-un interviu pentru revista MiniWorld, "Este imensă - Mini-ul original este cea mai compactă mașină din toate timpurile - acesta este un exemplu despre cum nu trebuie făcut. Are un exterior foarte mare și are aceeași greutate ca un Austin Maxi. Protecția la impact a fost dusă mult prea departe. Vreau să zic, ce vreți, o mașină blindată? Este ceva irelevant și nu are treaba cu povestea Mini."
Anumiți admiratori ai lui Mini clasic sunt foarte critici când vine vorba de noul MINI (unii îl numesc BINI, ca prescurtare de la BMW MINI), menționând ca este mult mai lungă și mult mai lată, cu o greutate aproape dublă față de mașina clasică - și totuși are mai puțin loc pentru picioarele pasagerilor din spate și mai puțin loc pentru bagaje. Fără îndoială că acest lucru se datorează cerințelor actuale de siguranță la impact și de dorința de a incorpora aerul condiționat, motorul supra-alimentat cu control asupra nivelului emisiilor, și de un confort sporit al pasagerilor din față. Această părere nu este împărtășită de toți entuziaștii Mini-ului clasic, unii dintre ei văd în noul MINI o evoluție a conceptului original, mulți dintre ei având în proprietate ambele mașini.
Anumiți posesori ai MINI-ului decapotabil deplâng vizibilitatea scăzută în spate, pe care o oferă modelul decapotabil. Cu acoperișul închis, vizibilitatea este afectată de tendința de a colecta mizerie în spate pe care o au toate mașinile cu un spate vertical, combinată cu lipsa unui ștergător pe geamul din spate. Chiar și cu acoperișul deschis, barele anti-ruliu din spatele locurilor din spate și pliul acoperișului coborât obturează vizibilitatea. În încercarea de a tempera aceste critici, MINI-ul decapotabil vine standard cu senzori de proximitate (acești senzori sunt opționali pentru versiunile cu acoperiș).
Faimă MINI a avut un succes comercial imediat în Marea Britanie și celelalte piețe după lansarea din anul 2001. S-a vândut în mai multe exemplare decât vechiul Mini în ultimii săi ani de producție, dar nu s-a bucurat niciodată de vânzările de care s-a bucurat Mini-ul în anii 1960 și 1970. S-a vândut totuși în mai mult de 40 000 de mii de exemplare anual în UK, și nu a fost departe de Top 10 în niciun an.
MINI One este populară printre cumpărătorii care își doresc o mașină performantă și cu stil, dar care este în același timp economică, în timp ce versiunile Cooper și Cooper S sunt alternative pentru mașini de oraș cu veleități sportive.
A doua generație (R56/57; 2006)
MINI a prezentat nou versiune a mașinii pentru anul 2007, bazată pe o platformă nouă, cu schimbări de aspect și funcționalitate. Arhitectura este folosită în comun cu Grupul PSA, iar scopul este acela de a fi mai flexibil. Proiectarea tehnică a fost făcută în Marea Britanie de către MINI/BMW Group UK Engineering.
Așa numita 'Mk II MINI' (cu referiri la denumirea Mini-ului clasic) a fost prezentată în noiembrie 2006 în versiunile Cooper și Cooper S, iar gama s-a completat spre finalul lui 2007 prin adăugarea lui Mk II MINI One. Este disponibilă și în versiunea de motorizare diesel pentru modelul Cooper din încă din aprilie 2007, sub titulatura Cooper D. MINI decapotabilă încă mai folosește platforma Mk I din 2006.