O companie specială (特殊会社, tokushu gaisha) reprezintă, în Japonia, o companie înființată pe baza unei legi speciale care stabilește numele, scopul și sfera activităților sale comercialeCompanie specială.
Prezentare generală Aceste companii sunt înființate atunci când se consideră că, pentru derularea unor proiecte cu un grad înalt de utilitate publică, esențiale din perspectiva politicii de stat, este mai potrivită forma de companie decât administrarea directă de către o agenție administrativă. Având în vedere dimensiunea lor considerabilă și posibilitatea ca pe viitor să fie complet privatizate și transformate în companii obișnuite, ele sunt constituite sub forma juridică de kabushiki-gaisha, reglementată de Legea companiilor.
Statutul de companie specială nu este determinat de existența unui capital public, ci se bazează exclusiv pe faptul că înființarea sa este fundamentată pe o lege specială.
Un concept asemănător este cel de „corporație școlară specială”, printre care se numără Corporația Școlară Universitatea Deschisă a Japoniei, înființată pe baza Legii privind Corporația Școlară Universitatea Deschisă a Japoniei, și Corporația Școlară a Institutului de Știință și Tehnologie din Okinawa, înființată pe baza Legii privind Institutul de Știință și Tehnologie din Okinawa.
Deși nu sunt incluse printre corporațiile listate în anexa „Ordonanței privind înregistrarea instituțiilor administrative independente etc.” (fosta Ordonanță privind înregistrarea corporațiilor speciale) cunoscute ca corporații speciale, ele fac parte din categoria corporațiilor pentru care înființarea, schimbarea scopului sau desființarea sunt supuse aprobării de către Ministerul Afacerilor Interne și Comunicațiilor. În comparație cu corporațiile speciale, gradul de implicare al statului este ceva mai redus.
La ședința de Guvern din 18 mai 2010, în cadrul Cabinetului Yukio Hatoyama, s-a stabilit ca procentul funcționarilor publici retrași care ocupă funcții de conducere cu normă întreagă în 26 de astfel de companii precum Japan Post Holdings sau Development Bank of Japan, să fie redus de la sub jumătate cât era la momentul respectiv, la sub o treime în decurs de un an. Mai mult, în cazul companiilor speciale în care statul deține 100% din acțiuni, s-a hotărât ca numirea directorilor să se facă doar după evaluarea de către o comisie terță și aprobarea de către ministrul de resort, cu intenția de a eradica practicaYomiuri Shimbun, ediția de seară, 18 mai 2010, ediția 3, pagina 2. De menționat că, deoarece majoritatea acestor companii desfășoară activități de mare utilitate publică, angajații lor sunt considerați funcționari publici asimilați.
Lista companiilor speciale Companii speciale care sunt corporații speciale Între paranteze este indicată legea de bază. Acestea sunt grupate în funcție de ministerul de care aparțin.
Sub jurisdicția Ministerului Afacerilor Interne și Comunicațiilor Grupul NTT (Legea privind Nippon Telegraph and Telephone Corporation etc., cunoscută și ca Legea NTT) NTT NTT East NTT West Grupul Japan Post Japan Post Holdings (JP Holdings, Legea privind Japan Post Holdings Co., Ltd.) Japan Post (JP POST, Legea privind Japan Post Co., Ltd.)
Sub jurisdicția Ministerului Finanțelor Japan Tobacco (JT, Legea privind Japan Tobacco Inc. (Legea JT)) Japan Finance Corporation (Legea privind Japan Finance Corporation) Development Bank of Japan (Legea privind Development Bank of Japan Inc.) Japan Bank for International Cooperation (Legea privind Japan Bank for International Cooperation) Nippon Automated Cargo and Port Consolidated System, Inc. (NACCS, Legea privind procesarea operațiunilor legate de import/export etc. prin utilizarea sistemelor electronice de prelucrare a datelor)
Sub jurisdicția Ministerului Economiei, Comerțului și Industriei Japan Alcohol Corporation (Legea privind Japan Alcohol Corporation) Nippon Export and Investment Insurance (Legea Asigurărilor Comerciale)
Sub jurisdicția Ministerului Teritoriului, Infrastructurii, Transporturilor și Turismului Narita International Airport Corporation (Narita Airport Company, Legea privind Narita International Airport Corporation) New Kansai International Airport Company (New Kanku Company, Legea privind înființarea și administrarea integrată și eficientă a Aeroportului Internațional Kansai și a Aeroportului Internațional Osaka) Companiile de transport de marfă și călători ale grupului JR de pe cele două insule (toate sub Legea privind companiile de cale ferată de călători și Compania de Cale Ferată de Marfă a Japoniei (Legea companiilor JR)) Hokkaido Railway Company (JR Hokkaido) Shikoku Railway Company (JR Shikoku) Japan Freight Railway Company (JR Freight) Tokyo Metro (Tokyo Metro, Legea privind Tokyo Metro Co., Ltd.) Companii de autostrăzi (toate sub Legea companiilor de autostrăzi) NEXCO Higashi-Nihon Kōsokudōro Kabushiki-gaisha (NEXCO East) Naka-Nihon Kōsokudōro Kabushiki-gaisha (NEXCO Central) Nishi-Nihon Kōsokudōro Kabushiki-gaisha (NEXCO West) Autostrăzi urbane Shuto Kōsokudōro Kabushiki-gaisha Hanshin Kōsokudōro Kabushiki-gaisha Honshū-Shikoku Renraku Kōsokudōro Kabushiki-gaisha (JB Honshi Expressway)
Sub jurisdicția Ministerului Mediului Japan Environmental Storage & Safety Corporation (Legea privind Japan Environmental Storage & Safety Corporation)
Companii speciale care sunt corporații autorizate Între paranteze este indicată legea de bază.
Regional Economy Vitalization Corporation of Japan (Legea privind Regional Economy Vitalization Corporation of Japan) Japan Investment Corporation (Legea privind consolidarea competitivității industriale) Private Finance Initiative Promotion Corporation of Japan (Legea privind promovarea dezvoltării etc. facilităților publice prin utilizarea fondurilor private etc.) Cool Japan Fund Inc. (Legea privind Cool Japan Fund Inc.) Japan Overseas Infrastructure Investment Corporation for Transport & Urban Development (Legea privind Japan Overseas Infrastructure Investment Corporation for Transport & Urban Development) Fund Corporation for the Overseas Development of Japan's ICT and Postal Services (Legea privind Fund Corporation for the Overseas Development of Japan's ICT and Postal Services) Corporation for Revitalizing Earthquake-Affected Business (Legea privind Corporation for Revitalizing Earthquake-Affected Business) Japan Green Investment Corp for Carbon Neutrality (Legea privind promovarea măsurilor de combatere a încălzirii globale)
Companii speciale care sunt corporații private speciale Tokyo Small and Medium Business Investment & Consultation Co., Ltd. (Legea privind companiile de investiții și consultanță pentru întreprinderile mici și mijlocii) Nagoya Small and Medium Business Investment & Consultation Co., Ltd. (Idem) Osaka Small and Medium Business Investment & Consultation Co., Ltd. (Idem) Toate înființate în 1963 (Shōwa 38). Au devenit corporații private speciale în 1986
Shoko Chukin Bank (Legea privind Banca Centrală pentru Cooperativele Comerciale și Industriale - Legea nr. 14 din 1936 → Legea privind Shoko Chukin Bank, Ltd. - Legea nr. 74 din 2007) Înființată în 1936 ca o instituție financiară cooperatistă finanțată de guvern și sectorul privat. A fost transformată în societate pe acțiuni în 2007. Prin privatizarea completă în 2025, va deveni o corporație privată specială în loc de o corporație specială.
Corporații care au fost în trecut companii speciale
Băncile speciale sunt excluse. Calea Ferată a Manciuriei de Sud (Decretul Imperial nr. 142 din 1906, „Privind compania Căii Ferate a Manciuriei de Sud”) Compania de logistică afiliată acesteia a supraviețuit și a devenit actuala Toyo Wharf & Warehouse Co., Ltd.. Compania de Dezvoltare Orientală (Legea privind Compania de Dezvoltare Orientală) Compania de Dezvoltare Karafuto (Legea privind Compania de Dezvoltare Karafuto) Compania de Dezvoltare a Mărilor Sudului (Ordonanța privind Compania de Dezvoltare a Mărilor Sudului - Decretul Imperial nr. 228 din 1936) Compania de Dezvoltare Taiwan (Legea privind Compania de Dezvoltare Taiwan) Compania de Dezvoltare a Chinei de Nord (Legea privind Compania de Dezvoltare a Chinei de Nord) Compania de Revitalizare a Chinei Centrale (Legea privind Compania de Revitalizare a Chinei Centrale) Toate acestea au fost închise și dizolvate imediat la 30 septembrie 1945, în baza memorandumului „Închiderea băncilor coloniale, a băncilor străine și a instituțiilor speciale de război” emis de GHQOrdinul de închidere imediată a Căii Ferate a Manciuriei de Sud, Băncii Chosen etc. (Asahi Shimbun, 1 octombrie 1945), Știrile Shōwa, Vol. 8: Shōwa 17 / Shōwa 20, p. 356, Mainichi Communications, 1994. Kokusai Denki Tsushin (Legea privind Kokusai Denki Tsushin Co., Ltd.) Dizolvată în 1948 ca urmare a politicii de naționalizare a instalațiilor de telecomunicații internaționale. Facilitățile deținute au fost transferate Ministerului Comunicațiilor. Cu activele rămase a fost înființată Denki Kogyo Co., Ltd. (totuși, fabrica din Komae, care fusese rechiziționată, a devenit Kokusai Electric (în prezent Hitachi Kokusai Electric) după eliberare). Teikoku Mining Development (Legea privind Teikoku Mining Development Co., Ltd. - Legea nr. 82 din 1939) Dizolvată în 1949 prin politica de dizolvare a zaibatsu-urilor. Toate afacerile au fost preluate de Shin Kogyo Kaihatsu Co., Ltd. Teikoku Fuel Industry (Legea privind Teikoku Fuel Industry Co., Ltd. - Legea nr. 52 din 1937) Legea de bază a fost abrogată în 1949. Nippon Steel (Legea privind Nippon Steel Corporation - Legea nr. 47 din 1933) Dizolvată în 1950 prin politica de dizolvare a zaibatsu-urilor. Afacerile au fost preluate de Yawata Iron & Steel și Fuji Iron & Steel (ambele în prezent parte a Nippon Steel Corporation), Nittetsu Kisen (în prezent NS United Kaiun Kaisha) și Harima Refractories (în prezent Krosaki Harima Corporation). Teikoku Oil (Legea privind Teikoku Oil Co., Ltd. - Legea nr. 73 din 1941) Legea de bază a fost abrogată în 1950, compania a fost privatizată, iar în 2008 a fost absorbită de INPEX Holdings Inc. și dizolvată. Nippon Express (Legea privind Nippon Express Co., Ltd. - Legea nr. 46 din 1937) Legea de bază a fost abrogată în 1950, iar compania a fost privatizată. Mai târziu, divizia de comerț a fost desprinsă, formând Nittsu Shoji. Japan Electric Generation and Transmission Company (Legea privind Japan Electric Generation and Transmission Company) În 1951, în urma Ordonanței de reorganizare a industriei energiei electrice, a fost dizolvată prin contribuții în natură către cele 9 companii de electricitate. Japan Ammonium Sulphate Export Corporation (Legea privind măsurile temporare pentru raționalizarea industriei sulfatului de amoniu și ajustarea exportului - Legea nr. 173 din 1954, Legea privind măsurile temporare pentru stabilizarea prețurilor îngrășămintelor - Legea nr. 138 din 1964) Înființată în 1954. Legea sa de bază nu conținea dispoziții privind investițiile guvernamentale. Deși inițial urma să expire în 1959, a fost prelungită și a fost promulgată o nouă lege de bază. Deși a mai fost prelungită și ulterior, dispoziția relevantă a fost eliminată din legea de bază în 1984. Japan Petroleum Exploration Co., Ltd. (Legea privind Japan Petroleum Exploration Co., Ltd. - Legea nr. 152 din 1955) În 1967, legea de bază a fost abrogată din cauza transferului de afaceri către Japan National Oil Corporation. În 1970, operațiunile au fost separate de Japan National Oil Corporation, fiind înființată Japan Petroleum Exploration Co., Ltd. ca o companie comercială obișnuită. Kagaku Kenkyūjo (Legea privind Kagaku Kenkyūjo Co., Ltd. - Legea nr. 160 din 1955)