Biserica Prezbiteriană Reformată din Europa Centrală și de Est este o confesiune protestantă calvinistă independentă, teologic conservatoare, care are 27 de congregații în Ungaria, România (în special în Transilvania) și Ucraina (Transcarpatia). S-a desprins din Biserica Reformată din Ungaria în 1998. Istoric și teologie Înființarea bisericii a fost determinată de separarea sa teologică și administrativ-bisericească față de Biserica Reformată din Ungaria. Institutul de Teologie și Misiuni „Károlyi Gáspár” (KGTMI) și-a început activitatea în 1992, dar în anul 1997 Sinodul Consultativ al Bisericii Reformate din Ungaria a expulzat seminarul și pe toți studenții săi. Ca răspuns, biserica a fost formată oficial în anul următor (1998). Fondatorii și-au propus crearea unei confesiuni lipsite de relaxarea doctrinară observată în bisericile principale, de influențele teologice liberale și de nominalismul bisericii de masă. Baza lor confesională este constituită din scrierile reformatoare clasice: pe lângă A Doua Mărturisire Helvetică și Catehismul de la Heidelberg, se pune un mare accent pe susținerea Mărturisirii de la Westminster și a catehismelor sale (Catehismul Mic și Catehismul Mare). Administrația bisericească și critica episcopatului În ceea ce privește structura sa organizatorică, confesiunea urmează principiile prezbiterianismului clasic. Ca urmare a acestei poziții confesionale, comunitatea respinge din punct de vedere teologic instituția de „episcop reformat”, fixată și acceptată istoric în calvinismul maghiar. Poziția oficială a bisericii privind respingerea sistemului episcopal și exclusivitatea conducerii prezbiteriano-sinodale. Potrivit poziției lor, menținerea unei conduceri bisericești ierarhice, episcopale, este absurdă din punct de vedere confesional reformat și biblic, deoarece organizarea bisericească originară a lui Calvin se bazează pe egalitatea de principiu (paritatea) pastorilor și a prezbiterilor (bătrânilor), precum și pe o conducere pur sinodal-prezbiteriană. Pe baza învățăturii lui Calvin despre organizarea bisericii, fiecare pastor predicator este un episcop (episcopos) în sens biblic, prin urmare, menținerea unei funcții episcopale ierarhice distincte, superioare celorlalți pastori, este teologic nefondată. Relații cu bisericile surori și apartenență internațională Deși confesiunea este independentă de organizațiile protestante maghiare din curentul principal, ea dispune de o rețea extinsă de contacte în cadrul rețelelor globale reformate conservatoare. Biserica Prezbiteriană Reformată din Europa Centrală și de Est este membră oficială a următoarelor organizații internaționale teologice și interbisericești: WRF (World Reformed Fellowship – Părtășia Mondială Reformată) ICRC (International Conference of Reformed Churches – Conferința Internațională a Bisericilor Reformate) Comunitatea menține relații oficiale de înfrățire (fraternal relations) cu mai multe confesiuni de peste mări și europene care iau în serios obligațiile confesionale. Printre acestea se numără Biserica Prezbiteriană Ortodoxă (OPC) cu sediul în SUA, fondată de J. Gresham Machen, Biserica Prezbiteriană Evanghelică din Anglia și Țara Galilor (EPCEW), Biserica Prezbiteriană din Brazilia, Bisericile Reformate Unite din America de Nord (URCNA), precum și Biserica Reformată din Africa de Sud. Note