Ioan-Aurel Pop () este un istoric român, profesor universitar (din 1996) și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2012-2020), membru titular (din 2010) și fost președinte (2018-2026) al Academiei Române.
Opera sa este axată pe cercetarea istoriei medievale a românilor și a Europei Centrale și de Est (instituțiile medievale românești, formațiuni politice româno-slave din Transilvania, raporturile românilor din Transilvania cu spațiul românesc extracarpatic, influența bizantină asupra românilor, raporturile Transilvaniei cu Europa Centrală și Occidentală, structura etnică și confesională a Transilvaniei).Istoricul Ioan-Aurel Pop, la “Întâlnirile SpectActor”, Agenția de carte, 23 mai 2016. Este adept al curentului naționalist. După apariția cărții Istorie și mit în conștiința românească a lui Lucian Boia, Ioan-Aurel Pop a publicat o carte în replică,Morariu, Iuliu Marius; Lucian Boia, Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări, Editura Humanitas, București, 2014, 120 p.; Terra Sebus. Acta Musei Sabesieinsis, 7/2015; p. 742; accesat la 17 august 2020 respingând parțial teza deconstructivistă a istoricului bucureștean.Platon, Alexandru-Florin; Despre istorie, adevăr și mituri. O replică d-lui Lucian Boia ; Contrafort, 1 (99), ianuarie 2003; accesat la 20 august 2020 A elaborat de asemenea manuale școlare alternative pentru liceu.Istorie. Clasa a X-a, [Coordonare] Cluj-Napoca, 1999 (ediția I), 2002 (ediția a II-a), 215 p. (în colaborare cu Victor Moldovan)Istorie. Clasa a XI-a, Cluj-Napoca, 2005
Biografie Școala Primii 8 ani de școală (1962-1970) i-a făcut la Brașov.CV Ioan-Aurel POP, Hotnews, 2012. A continuat apoi la Liceul Andrei Șaguna din Brașov, pe care l-a terminat ca șef de promoție.https://adz.news/artikel/artikel/der-beruf-als-berufung-und-pflicht Der Beruf als Berufung und Pflicht], Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, 1 februarie 2025
După efectuarea stagiului militar obligatoriu, în termen redus, a urmat (1975-1979) Facultatea de Istorie și Filozofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea Istorie Medievală unde, de asemenea, a terminat șef de promoție.
Din 1985, pe parcursul a 4 ani, a desfășurat cursuri doctorale, astfel că, după susținerea tezei intitulate „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV - XVI”, a devenit doctor în istorie.Acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, conferențiază la Sala 'Dalles', Agerpres, 21 ianuarie 2025
Activitate didactică Primii ani de profesie (1979-1984) a predat istoria la Liceul industrial nr. 6 din Cluj-Napoca. Începând cu anul 1984, simultan cu înscrierea la doctorat, a devenit asistent universitar la Catedra de istorie a Universității „Babeș-Bolyai”. În 1992 a obținut gradul de lector universitar iar în 1996 pe cel de conferențiar universitar la aceeași catedră.
Din 1996, când obține titlul de profesor universitar, și până astăzi, Ioan-Aurel Pop a ocupat permanent aceeași funcție la catedra devenită, între timp, Departamentul de Istorie Medievală, Premodernă și Istoria Artei.
În anul 2001, când a fost ales membru corespondent al Academiei Române la vârsta de 46 de ani, a fost cel mai tânăr membru al acestui for. În anul 2010 a fost ales membru titular al Academiei Române.
În anul 2012, Ioan-Aurel Pop a fost ales în funcția de rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și a fost reales în anul 2016.
Istoricul a participat la schimburi de experiență și a desfășurat activitate profesională în străinătate. Între 1991 și 1992 a fost profesor invitat (bursier Fulbright) la Universitatea din Pittsburg – Pennsylvania (SUA),Titlu: Ioan-Aurel Pop, soluția pentru UBB, Emil Aluaș, Gazeta de Cluj, 22 februarie 2016. din 1993 a deținut funcția de director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj iar între 1994-1995 a fost director al Centrului Cultural Român din New York.
Între 2003 și 2007 a fost profesor asociat la Universitatea „Ca’ Foscari” și director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția, iar între 2012-2013 a fost profesor asociat la Universitatea din Trento.
Ioan-Aurel Pop a fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” timp de 2 mandate, până în martie 2020, când funcția a fost câștigată de Daniel David.
Activitate științifică În anul 2012 Ioan-Aurel Pop, la acel moment vicepreședinte al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), spre deosebire de colegii acestuia, a făcut notă discordantă și s-a plasat de partea Ministrului interimar al Educației la acel moment, Liviu Pop, care a schimbat componența CNATDCU în ziua în care s-a dat verdictul plagiatului lui Victor Ponta, acțiune ce a blocat decizia instituției. Atunci, Liviu Pop a desființat prin ordin de ministru Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, imediat după ce acest for a dat un prim verdict de plagiat în ceea ce-l privește pe Ponta. Liviu Pop și Ioan-Aurel Pop au susținut atunci că CNATDCU nu avea competența să se pronunțe în acest caz, teza de doctorat a lui Victor Ponta fiind ulterior trimisă la Consiliul Național de Etică. Pe 16 iulie 2012, acest for a dat singurul verdict favorabil lui Ponta, verdict ce a fost infirmat apoi în mod repetat, inclusiv de către instanță.
La 22 februarie 2016 Ioan-Aurel Pop a fost ales președintele CNATDCU, la propunerea Academiei Române. Până la această dată a ocupat funcția de vicepreședinte al acestei instituții.
Acesta și-a depus demisia din conducerea Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare la sfârșitul lunii mai a anului 2016.
Tot în anul 2016, Gabriel Liiceanu a criticat prezența lui Ioan-Aurel Pop în Comisia prezidențială pentru proiectul de țară, deoarece „a acoperit furtul lui Ponta, l-a tăinuit, i-a șters urmele”.
Comisia de Etică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și Consiliul de Coordonare a Cercetării Științifice al Academiei Române au fost sesizate, spre sfârșiul anului 2017, de activistul Hans Hedrich, în privința unui autoplagiat în cartea „Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul”, Cluj-Napoca, 1997, preluat dintr-un volum anterior „Românii și maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania”, Cluj-Napoca, 1996. Al doilea volum diferă doar prin titlu și prin adăugarea unui capitol. Deși Comisia de Etică a decis că nu a fost încălcată deontologia profesională, în opinia jurnalistei Melania Cincea, volumul din 1997 ar trebui prezentat drept o completare a celui din 1996, și nu unul nou.
În anul 2017, 82 de academicieni, printre care Micea Dumitru, Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop, Nicolae Breban, Victor Spinei, Dinu C. Giurescu, Ionel Haiduc și Eugen Simion, au transmis o scrisoare deschisă, considerată de Iulia Mincu de la Revista 22, având, din punctul de vedere al criticilor, un puternic accent naționalist și ceaușist. În scrisoare se sublinia susținerea unității și a integrității teritoriale și nevoia de a depăși conflictele mari din societatea românească prin dialog activ și cultivarea unor atitudini politice tolerante, în contextul protestelor anticorupție din România din anul 2017. Ulterior, Mircea Dumitru s-a disociat de apelul scrisorii deoarece conținutul i-a rămas necunoscut până în momentul publicării lui. Același lucru l-a făcut și Wilhelm Dancă. Academia Română, ca instituție, nu și-a însușit demersul pornit de Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop și Gheorghe Păun și a retras documentul de pe site-ul web al forului.
În februarie 2018, într-un interviu dat pentru Trinitas TV, academicianul s-a afirmat un admirator al naționalismului din Ungaria, Polonia și Cehia.
Într-un interviu acordat ziarului Radio Europa Liberă în 2019, Radu Ioanid a declarat că referitor la noul volum „Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova” editat de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, unde pogromul de la Iași este dus în derizoriu, deportările sunt menționate superficial, iar masacrul de la Odesa nu este amintit, situația este una obișnuită în cadrul Academiei Române. De asemenea, istoricul evreu a mai amintit că o colaborare între Academia Română și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” nu a fost posibilă. Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, a declarat că Ioan-Aurel Pop, întrebat fiind, a spus că nu este autorul acelui capitol, ci doar coordonatorul volumului. A apărut și a doua ediție, în care s-a menținut eroarea. Florian a afirmat că cei doi editori coordonatori ar fi trebuit să stăpânească întreg conținutul și să și-l asume.
În iunie 2020, Ioan-Aurel Pop a fost numit de ministrul educației Monica Anisie din nou președinte al CNATDCU.
Președinte al Academiei La 5 aprilie 2018 a fost ales președinte al Academiei Române.Academicianul Ioan-Aurel Pop este noul președinte al Academiei Române Statutul Academiei Române prevede că funcția de președinte al acestei instituții este asimilată cu funcțiile de demnitate publică și este retribuită cu indemnizație la nivel de ministru.
La expirarea primului său mandat de președinte al forului academic, pe 5 aprilie 2022, academicianul Ioan-Aurel Pop a fost reales, pentru un nou ciclu de 4 ani la conducerea Academiei Române. Adunarea Generală a Academiei Române, alcătuită din membri titulari, membri corespondenți și membri de onoare, și-a exprimat opțiunea pentru președintele Ioan-Aurel Pop, cu o majoritate de 142 din 157 voturi exprimate, în mod secret. Ioan-Aurel Pop a deținut această funcție până la 7 aprilie 2026, când mandatul său a fost preluat de Marius Andruh.
Colaborarea cu Securitatea miniatura|Ioan-Aurel Pop în lista colaboratorilor Centrului de Informații Externe (C.I.E. U.M. 0225) din cadrul fostului Departament al Securității Statului, listă reactualizată în februarie 1985. După alegerea sa în funcția de președinte al Academiei Române, Revista 22 a publicat articolul unui cercetător care îl acuza pe Pop, pe baza unei liste a Securității, că ar fi colaborat înainte de Revoluție cu Securitatea; Pop a respins acuzația, iar o verificare anterioară a CNSAS nu găsise dovezi că Pop ar fi făcut poliție politică. Istoricul a primit în anul 2009 o adeverință de la CNSAS potrivit căreia nu a făcut poliție politică în sensul legii.
Conform cercetătorului Mădălin Hodor, care a publicat în aprilie 2018 un articol în Revista 22, la 13 mai 1985 (în perioada în care ocupa postul de asistent universitar la Universitatea Babeș-Bolyai), Pop a fost înregistrat drept colaborator al UM 0225 – unitate din cadrul Direcției de Informații Externe a Departamentului Securității Statului, care se ocupa de urmărirea emigrației românești și de contracararea acțiunilor ostile RSR desfășurate de centrele de propagandă din străinătate.Hodor, Madalin; Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu si Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor Securității în Revista 22 din 12 aprilie 2018; accesat la 14 aprilie 2018Istoricul Mădălin Hodor, despre Brigada Antiemigrație: „Spionajul românesc era a doua Securitate. Efectele au fost dramatice” în Libertatea din 12 aprilie 2018; accesat la 14 aprilie 2018.
Istoricul Marius Oprea a confirmat autenticitatea listei publicate în Revista 22, dar a atras atenția că documentul respectiv a reprezentat o listă de lucru a Securității, ceea ce înseamnă că nu toți cei care apar acolo au fost colaboratori.Istoricul Marius Oprea despre acuzațiile aduse lui Ioan Aurel Pop în Evenimentul Zilei din 16 aprilie 2018; accesat la 18 aprilie 2018.