Dionisie Germani

Dionisie Germani (n. 17 martie 1877, Galați – d. 1 septembrie 1948, București) a fost un inginer hidrotehnist și electrotehnician, membru de onoare al Academiei Române (din 1945) și membru al Academiei de Științe din România (din 1935).

Biografie A fost profesor la Școala Politehnică din București. A proiectat și a condus lucrări de alimentare cu apă și de canalizare a diferite orașe, ca Pitești, Tulcea, Turnu-Măgurele, Brăila, etc. A condus lucrările de captare de la Ulmi, pentru București, și a executat proiectul general de canalizare a capitalei.

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 20 decembrie 1936. În 1945 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Studii Liceul Grecesc din Galați (1887-1895); Școala Națională de Poduri și Șosele București, obținând diploma de inginer constructor (1895-1900); Școala Superioară de Electricitate din Paris, obținând diploma de inginer electrician (1918-1919).

Titluri științifice A obținut titlul de doctor în științe la Universitatea Sorbona.

Activitate socio-profesională Dionisie Germani a fost bursier al Ministerului de Lucrări Publice și a făcut studii practice de Edilitate, pe lângă diferite primării din Belgia, Germania și Marea Britanie (1900-1904). A fost inginer al primăriilor din Craiova și București (1904-1910).

În perioada 1905-1910, a fost șef al Serviciilor lucrărilor noi, tramvaielor și iluminatului din Primăria București.

A conceput proiecte pentru rețelele de canalizare ale următoarelor orașe: Pitești (1910), Turnu-Măgurele (1912), Brăila (1913), Drăgășani (1914, neexecutat din lipsă de fonduri), Târgoviște (1915, parțial executat).

A realizat proiectele pentru alimentarea cu apă a orașelor Tulcea (1911), respectiv cu apă subterană a Caracalului.

A conceput proiecte pentru extinderea și sistematizarea instalațiilor de filtrare din Brăila, care s-au concretizat în transformarea decantoarelor în filtre și prefiltre, construcția unui degrosisor, a trei filtre noi și a unui rezervor subteran și proiectul pentru alimentarea cu apă a orașului Bazargic (1916).

A asigurat consultanța pentru revizuirea instalațiilor vechi de alimentare cu apă, a celor care prezentau defecte sau care au rămas insuficiente în urma Primului Război Mondial pentru orașele Giurgiu, Constanța, Carmen Sylva (Eforie Sud), Târgoviște, Ploiești, Ismail, Târgu Mureș, Miercurea-Ciuc și Gheorghieni.

În timpul Primului Război Mondial, a fost mobilizat ca ofițer pontonier, apoi sanitar (până în decembrie 1917).

După terminarea Primului Război Mondial, a realizat instalațiile de apă improvizate pentru spitalele din Iași și cele din spatele frontului, sub direcția inginerului inspector general Răileanu. În 1923, a realizat memoriul explicativ și justificativ pentru lucrările de canalizare a orașului Ploiești, după planurile inginerului W. H. Lindley.

În perioada 1928-1929, a realizat proiectul de canalizare a orașului Caracal, după sistem unitar, respectiv proiectul pentru alimentarea orașului Curtea de Argeș (1929).

Din punct de vedere politic, a reprezentat România în două misiuni diplomatice cu caracter secret la Paris și Londra, iar la finalul anului 1917, a fost numit consulul Portugaliei la București.

A activat în învățământul universitar, fiind profesor suplinitor, ulterior profesor definitiv la Catedra de Hidraulică și mașini hidraulice din cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București (dec. 1910-1915). A susținut conferințele de „Aplicațiuni și proiecte de Hidraulică” la Școala Națională de Poduri și Șosele din București (1915-1916), iar între 1918-1919, a fost suplinitor al Catedrei de Electrotehnică la Școala Politehnică din București.

A predat cursul de „Distribuții electrice și mașini electrice”, la Institutul Electrotehnic al Universității din București, iar la Școala de Constructori de Avioane și Automobile (înființată în București de Cercul aerotehnic) a predat cursul de „Termodinamică” (1919-1935). Între 16 nov. 1920 - 1946, a fost profesor titular definitiv de Hidraulică și Instalații hidroelectrice și de Aerodinamică la Școala Politehnică din București. A îndeplinit funcția de decan al Facultății de Mecanică și Electricitate (numit prin Decret Ministerial nr. 4073 din 3 dec. 1938) și al Facultății de Construcții (unde a contribuit la crearea Laboratorului hidraulic) de la Politehnica din București.

A fost delegat al României la Congresul internațional de mecanică aplicată, de la Stockholm, unde a prezentat o sinteză a legilor de similitudine cunoscute, incluzându-le pe acelea pe care le descoperise (1930, 1941), apoi la Congresul internațional de electricitate de la Paris (1932) și la cel de al VI-lea Congres internațional de mecanică aplicată de la Paris (22-29 sept. 1946). Pe 25 aprilie 1947, a prezentat comunicarea „Parametri și similitudine în fenomene naturii și în creațiile omului” la Academia Română.

Din punct de vedere administrativ, a fost membru al Consiliului de administrație al Uzinelor Comunale București, încă de la înființarea acestora (1924), respectiv director al Societății „Govora-Călimănești”.

A colaborat la la înființarea, organizarea și dezvoltarea Facultății de Energie, recent înființată la Institutul Politehnic (1946), împreună cu Dimitrie Leonida, Constantin Budeanu, Remus Răduleț, Constantin Dinulescu și Martin Bercovici, Ion S. Antoniu, Dorin Pavel.

A tradus în limba română „Teoria sonicității” a inginerului savant Gogu Constantinescu (1922). În 1942, a publicat primul tratat de hidraulică din România, respectiv „Hidraulica teoretică (mecanica fluidelor) și aplicată” în 2 volume, în care a abordat în mod original fenomenele fizice, aspectul lor matematic și aplicațiile tehnice.

S-a pensionat pentru limită de vârstă în 1944.

Decorații Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.019.

Note

Bibliografie Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G Personalități românești în construcții – Dionisie GERMANI (1877 – 1948)

Categorie:Nașteri în 1877 Categorie:Nașteri pe 17 martie Categorie:Decese în 1948 Categorie:Decese pe 1 septembrie Categorie:Decese în București Categorie:Gălățeni Categorie:Ingineri hidrotehnicieni Categorie:Ingineri români Categorie:Membri ai Academiei de Științe din România Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române Categorie:Profesori universitari români Categorie:Specialiști în mecanica fluidelor