Suedia , oficial Regatul Suediei (în ), este o țară nordică din Europa de Nord.Grupul de Experți al Națiunilor Unite pentru Denumiri Geografice afirmă că numele oficial al țării este Regatul Suediei. UNGEGN World Geographical Names, Sweden. Se învecinează cu Norvegia la vest și nord, cu Finlanda la est și este conectată cu Danemarca în sud-vest printr-un tunel-pod ce traversează strâmtoarea Öresund. Cu , Suedia este cea mai întinsă țară din Europa de Nord, a treia cea mai întinsă din Uniunea Europeană și a cincea din Europa. Capitala este Stockholm. Suedia are o populație totală de 10,4 milioane de locuitori; și o densitate scăzută a populației de . 87% dintre suedezi trăiesc în zone urbane, care acoperă 1,5% din întreaga suprafață terestră. Cea mai mare concentrație este în jumătatea centrală și sudică a țării.
Suedia face parte din aria geografică Fennoscandia. Clima este în general blândă pentru cât de nordică este latitudinea la care se află, datorită unei importante influențe maritime. În ciuda latitudinii ridicate, Suedia are deseori veri călduroase de tip continental, fiind situată între Atlanticul de Nord, Marea Baltică și vasta Rusie. Clima generală și mediul înconjurător variază semnificativ de la sud la nord, din cauza diferențelor mari de latitudine, iar o mare parte din Suedia are ierni friguroase cu multă zăpadă. este predominant agricol, în timp ce este des împădurit și include o porțiune din Munții Scandinaviei.
Popoarele germanice au locuit în Suedia încă din vremurile preistorice, apărând în istorie sub numele de (în ) și () și constituind unele din de navigatori. Un stat suedez independent a apărut la începutul secolului al XII-lea. După ce Moartea Neagră a ucis, pe la mijlocul secolului al XIV-lea, aproximativ o treime din populația scandinavă, Liga Hanseatică a început să amenințe cultura, finanțele și limbile scandinave. Aceasta a dus la formarea Uniunii scandinave de la Kalmar în 1397, pe care Suedia a părăsit-o în 1523. Când Suedia s-a implicat în Războiul de Treizeci de Ani de partea protestantă, a început să-și extindă teritoriile și în cele din urmă s-a format Imperiul Suedez. Aceasta a devenit una dintre marile puteri ale Europei până la începutul secolului al XVIII-lea. Teritoriile suedeze din afara Peninsulei Scandinave au fost pierdute treptat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, proces încheiat odată cu anexarea Finlandei actuale de către Rusia în 1809. Ultimul război în care Suedia a fost direct implicată a fost în 1814, când Norvegia a fost obligată pe calea armelor să accepte o uniune personală, care s-a în 1905. De atunci, Suedia a fost permanent în stare de pace, menținând o politică oficială de în afacerile externe. În 2014, Suedia a sărbătorit 200 de ani de pace continuă, mai mult decât Elveția. Suedia a fost formal neutră atât de-a lungul războaielor mondiale, cât și în Războiul Rece, deși s-a îndreptat în mod deschis din 2009 către cooperarea cu NATO.
Suedia este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară, puterea legislativă aparținând unui Riksdag unicameral cu 349 de membri. Este un stat unitar, în prezent împărțit în 21 de comitate și 290 de comune. Suedia menține un sistem tipic nordic de asistență socială care oferă cetățenilor săi și Are al unsprezecelea cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume și ocupă un loc foarte înalt în ceea ce privește calitatea vieții, sănătatea, , protecția , competitivitatea economică, egalitatea veniturilor, , și dezvoltarea umană. Suedia a aderat la Uniunea Europeană la , iar în 7 martie 2024 a devenit membru NATO. Suedia a respins calitatea de membru al zonei euro în urma . Este, de asemenea, membră a Națiunilor Unite, a Consiliului nordic, a Consiliului Europei, a Organizației Mondiale a Comerțului, a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO, de la 7 martie 2024).
Etimologie Cuvântul Suedia derivă din neerlandeza mijlocie și germana joasă mijlocie ale secolului al XVII-lea, , însemnând „țara suezilor”, fiind forma de singular.
Numele suedez (un compus al cuvintelor Svea și rike, cu a consoanei [k], înregistrat pentru prima dată ca Swēorice în Beowulf) înseamnă și el literalmente tot „țara ”, excluzând teritoriile din Götaland.
Variații ale acestei denumiri sunt folosite în majoritatea limbilor, cu excepția danezei și a norvegianei care folosec Sverige, a feroezei cu Svøríki, a islandezei cu Svíþjóð. Excepția mai notabilă o constituie unele limbi finice unde se folosesc termenii (finlandeză) și (estonă), nume considerat de obicei a se referi la oamenii din zonele de coastă din , Uppland, care erau cunoscuți sub numele de rusi. Prin intermediul acestora, denumirile au legătură etimologică cu numele Rusiei.
Etimologia termenului suezi și, astfel, al numelui Suedia, este într-un radical *s(w)e, care înseamnă „propriu”,Indogermanisches etymologisches Wörterbuch de Julius Pokorny (traducere în engleză), p. 1493 ca o referire la propriul trib germanic al unei persoane.
Danemarca și sudul Suediei s-au numit după secolul al XII-lea „Dacia“, dar asta este doar o coincidență de nume, nu are nici o legătură cu „Dacia“ antică din România actuală. Până ȋn secolul al XII-lea acele regiuni s-au numit „Dania“, denumire modificată apoi temporar ȋn „Dacia“.
Istorie
Preistorie miniatura| Coif din epoca Vendel, la Muzeul Național Suedez de Antichități Preistoria Suediei începe în , o perioadă caldă de prin jurul anului 12000 î.e.n., cu tabere paleolitice târzii de vânători de reni, atribuite la marginea ghețurilor polare, în ceea ce este acum provincia cea mai sudică a țării, Scania. Această perioadă a fost caracterizată de grupuri mici de vânători-culegători-pescari ce utilizau tehnologia silexului.
Suedia este descrisă pentru prima dată într-o sursă scrisă în Germania de Tacitus în 98 e.n. În Germania 44 și 45, el menționează suezii () ca un trib puternic (distins nu doar pentru arme și oameni, ci pentru flotele lor puternice) cu nave care aveau o provă alungită la fiecare capăt (). Nu se știe ce regi (kuningaz) îi conduceau pe acești , dar mitologia nordică prezintă un lung șir de regi legendari și semi-legendari care duc până la ultimele secole dinaintea erei noastre. În ceea ce privește alfabetizarea în Suedia propriu-zisă, scrierea runică era folosită în rândul elitei scandinave sudice cel puțin în secolul al II-lea e.n., dar tot ceea ce a ajuns până în prezent din perioada romană sunt inscripții scurte pe artefacte, în principal cu nume masculine, demonstrând că oamenii din sudul Scandinaviei vorbeau pe atunci proto-nordica, o limbă din care au evoluat suedeza și alte limbi nord-germanice.
În secolul al VI-lea, Iordanes numește două triburi care trăiesc în , ambele fiind considerate acum sinonime cu suezii: și . Cuvântul este considerat a fi forma latinizată a lui Svíþjóð, numele norvegian vechi pentru suezi. Iordanes îi descrie pe și ca fiind de aceeași origine și cei mai înalți oameni. Mai târziu menționează alte triburi scandinave ca fiind de aceeași statură. erau cunoscuți de lumea romană ca furnizori de piei de vulpe neagră și, potrivit lui Jordanes, aveau cai foarte buni, asemănători cu cei ai thyringilor din Germania (). Istoricul islandez Snorri Sturluson a mai scris că regele suedez (Eadgils) avea cei mai buni cai din vremea sa.
Vikingii stanga|miniatura| Expedițiile vikingilor (liniile albastre) Epoca vikingilor în Suedia a durat aproximativ din secolul al VIII-lea până în secolul al XI-lea. Se crede că vikingii suedezi și au călătorit în principal spre est și sud, mergând în Finlanda, Estonia, țările baltice, Rusia, Belarus, Ucraina, Marea Neagră și chiar până la Bagdad. Traseele lor au trecut spre sud, spre Constantinopol, pe care au efectuat numeroase raiduri. Împăratul bizantin Theofil a remarcat aptitudinile lor în război și i-a invitat să-i servească drept gardă personală, cunoscută sub numele de Garda Varegă. Vikingii suedezi, numiți rusi, sunt strămoșii Rusiei Kievene. Călătorul arab Ibn Fadlan îi descria pe acești vikingi după cum urmează:miniatura| Piatra gravată Tjängvide datând dintre 800 și 1099, exemplu de artă vikingă Acțiunile acestor vikingi suedezi sunt comemorate pe multe din Suedia, cum ar fi și . A existat și o participare considerabilă la expedițiile spre vest, care sunt comemorate pe aceste pietre, cum ar fi . Ultima expediție vikingă suedeză majoră pare să fi fost nefericita expediție a lui în , regiunea de sud-est a Mării Caspice . Membrii ei sunt comemorați pe , dintre care niciuna nu menționează vreun supraviețuitor. Nu se știe ce s-a întâmplat cu echipajul, dar se crede că au murit de boli.
Regatul Suediei Nu se știe când și cum s-a născut regatul Suediei, dar lista monarhilor suedezi este întocmită începând cu primii regi despre care se știe că au domnit atât în (Suedia), cât și în Götaland (Gothia) ca o singură provincie, începând cu Eric cel Victorios. Suedia și Gothia erau două țări separate cu mult înainte de aceasta și încă din antichitate. Nu se știe cât timp au existat ele separat: poemul epic Beowulf descrie semi-legendarele din secolul al VI-lea. Götaland în acest sens include în principal provinciile Östergötland (Gothia de Est) și (Gothia de Vest). La acea dată, Insula Gotland era disputată de alte grupări decât suezii, în acest moment (daneze, hanseatice și autohtone din Gotland). Småland era de minim interes, din cauza pădurilor nepătrunse de pini și doar orașul Kalmar cu castelul său avea importanță. Părțile de sud-vest ale peninsulei scandinave erau formate din trei provincii daneze (Scania, Blekinge și Halland). La nord de Halland, Danemarca avea o frontieră directă cu Norvegia și cu provincia Bohuslän a acesteia. Dar au existat așezări suedeze de-a lungul coastei de sud a Norrlandului. stanga|miniatura| (Uppsala veche), un loc de importanță religioasă și politică în primii ani ai Suediei În primele etape ale epocii scandinave a vikingilor, Ystad din provincia daneză Scania și de pe Gotland erau centre de comerț înfloritoare, dar nu făceau parte din regatul suedez timpuriu. În Ystad au fost găsite rămășițe din ceea ce se crede că a fost o piață mare datând între 600 și 700 e.n. În Paviken, un important centru comercial al regiunii baltice în secolele al IX-lea și al X-lea, au fost găsite rămășițe ale unui mare port din epoca vikingă, cu șantiere de construcții navale și industrii de artizanat. Între 800 și 1000, comerțul a adus o mulțime de argint în Gotland și, potrivit unor cercetători, gotlandezii din această epocă au acumulat mai mult argint decât restul populației din Scandinavia la un loc.
Sfântului Ansgar i se atribuie de obicei introducerea creștinismului în 829, dar noua religie nu a început să înlocuiască pe deplin păgânismul până în secolul al XII-lea. În secolul al XI-lea, creștinismul a devenit religia predominantă, iar din 1050 Suedia este considerată o țară creștină. Perioada cuprinsă între 1100 și 1400 a fost caracterizată de lupte interne pentru putere și competiție între regatele nordice. În anii 1150–1293, conform legendei lui și , regii suedezi au efectuat o , o și o în Finlanda păgână împotriva , și carelienilor și au început conflicte cu rusii care nu mai aveau nicio legătură cu Suedia. a zonelor de coastă din Finlanda a început și în secolele al XII-lea și al XIII-lea. În secolul al XIV-lea, colonizarea suedeză a zonelor de coastă din Finlanda a început să fie mai organizată și la sfârșitul secolului mai multe dintre zonele de coastă ale Finlandei erau locuite mai ales de suedezi. miniatura|, realizată cel mai probabil la sfârșitul secolului al XIII-lea.