Pentru stilul arhitectural, vezi Ordinul eolic.

thumb|305px|left|Distribuţia dialectelor greceşti, cca. 400 î.Hr.

Greaca eolică este un termen lingvistic folosit pentru a descrie o mulțime de sub-dialecte arhaice grecești, vorbite, în special, în Beoția (o regiune din Grecia Centrală), în insula Lesbos (aproape de Asia Minor) și în alte colonii grecești.

Probabil că vorbitorii de greacă eolică reprezintă al doilea val de migrații (cel aheean) ale grecilor (elini) de pe câmpiile Europei Centrale (sau, conform altor opinii, din Ucraina de astăzi) pe teritoriul lor curent. Dialectul eolic conține multe arhaisme, în comparație cu alte dialecte grecești (i.e. ionic-atic, doric, nord-vestic și arcado-cipriot), precum și multe inovații.

Trăsăturile principale ale dialectului eolic Labiovelara *kʷ, din limba proto-indo-europeană originală (și protogreacă), s-a transformat în p peste tot, pe când dialectele atic-ionic, arcado-cipriot și doric au t înainte de e și i (e.g. atic , ionic , doric ~ lesbian , boețian „patru” < PIE *kʷetu̯ores). Acest tratament al labiovelarelor își găsește copia fidelă în așa-numitele limbi protoceltice și în limbile sabelice. ā lung din protogreacă s-a păstrat pretutindeni, față de dialectul atic-ionic, care l-a transformat într-un ē lung deschis (e.g. atic-ionic ~ eolic „mamă” < PIE *meh₂ter-). Dialectul eolic făcea uz considerabil de așa numita conjugare verbală atematică, i.e. conjugarea terminată în -mi (e.g. atic-ionic ~ eolic „iubire”). Aceeași conjugare se găsește și în irlandeză, unde această selecție a fost generalizată, i.e -im. În dialectul lesbian, accentul tonic al tuturor cuvintelor este regresiv („barytonesis”), ceea ce e tipic doar pentru verbele altor dialecte (e.g. atic-ionic ~ lesbian „râu”). Terminația atematică a infinitivului, în dialectul eolic, este -men (în lesbiană -menai), la fel ca în dialectele dorice, pe când atic-ionicul are -(e)nai (e.g. atic-ionic ~ lesbian , thesalian, boețian „a fi”). În dialectul lesbian, această terminație se extinde, de asemenea, la conjugarea tematică (e.g. ). În eolicul lesbian apare fenomenul „psilosis”, ca și în dialectul ionic; acesta este absența aspirației vocalelor inițiale, în mod frecvent rezultatul pierderii literei sigma sau digamma (e.g. atic ~ ionic , lesbian, eolic „soare” < protogreacă *hāwelios < PIE *sóh₂wl̥). În thesaliană și boețiană, semi-vocala proto-indo-europeană (și protogreacă) w (digamma) s-a păstrat la începutul cuvintelor, așa cum era în dialectul doric (e.g. atic-ionic ~ boeoțian, doric „cuvânt, epopee” < PIE u̯ékʷos, cf. românul voce). În boețiană, sistemul vocalic era, în multe cazuri, schimbat, într-un mod care amintește de pronunția greacă modernă: atic-ionic ~ boeoțian ~ neogreacă ; atic-ionic ~ boeoțian ~ neogreacă ; atic-ionic ~ boeoțian ~ neogreacă . Grupurile consonantice indo-europene originale *-sm-, -sn-, -sr-, -sl-, -ms-, -ns-, -rs-, -ls- au fost asimilate în -mm-, -nn-, -rr-, -ll-. Dialectele doric și atic-ionic au, în schimb, o nazală/lichidă scurtă și prelungire compensatoare (e.g. atic-ionic ~ eolic „(eu) sunt” < PIE *h₁ésmi).

Vezi și Limba macedoneană antică

Categorie:Varietăți ale limbii grecești vechi