Maghiranul (Origanum majorana, Lamiaceae) este o plantă ierboasă perenă sensibilă la frig cu arome dulci de pin și citrice. Mai este numit măghiran sau măgheran. Are tulpina înaltă de 20-60 cm, cu frunze ovale, mici, pe ambele părți pâslos păroase. Florile sunt mici, grupate în inflorescențe globuloase, aflate la subsuoara frunzelor superioare. Au miros plăcut aromat, caracteristic.
Compoziție chimică Florile, recoltate în perioada înfloririi conțin 0,80-1,30% ulei esențial alcătuit din terpinene, terpineol, sabinene, linalol, acetat de linalil, ocimene, cadinene, acetat de geranil, citral, eugenol, acid ursolic și oleanolic, beta-sitosterină.
Farmacologie Prin studiul acestei plante, s-au evidențiat acțiunile sale antispastice stomacale și carminative. Uleiul esențial acționează ca analgezic, anafrodisiac, antispastic, antiseptic, antiviral, bactericid și antifungic, diaforetic, diuretic, emenagog, hipotensiv, sedativ, vasodilatator, etc.
Recomandări În dispepsii stomacale, ca antispastic și carminativ (favorizează eliminarea gazelor intestinale). În aromoterapie, uleiul esențial diluat este recomandat atât intern cât și extern în: degerături, circulație periferică, dureri musculare și ale articulațiilor, în astmul bronșic, tuse, în colici intestinale, amenoree, dismenoree, în guturai, dureri de cap, migrene, tensiune nervoasă, stres, insomnie.
Note
Bibliografie Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 96
Categorie:Lamiaceae Categorie:Plante medicinale