Ioan Ivanovici, cunoscut și ca Ion sau Iosif () a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul „Valurile Dunării”.

Activitate Fiu al lui Axinte și al Persidei Ivanovici, el a fost botezat la vechea biserică greco-ortodoxă Sfântul Ilie din cartierul Fabric.Gheorghe Miron, Marele creator român Ioan Ivanovici, compozitorul valsului Valurile Dunării, s-a născut în Fabric Timișoara, ziuadevest.ro, 11 decembrie 2019, accesat 2020-05-27 În copilărie a primit în dar un flaut pe care a învățat să îl mânuiască de unul singur. În 1859 a intrat drept copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați. Aici a luat lecții de clarinet sub îndrumarea lui Alois Red. S-a dovedit a fi unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său și a fost încurajat să studieze muzica la Iași, unde s-a aflat sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr. Ulterior a fost numit dirijor al mai multor formații de muzică militară. Iosef Ivanovici (1845–1902), johann-strauss.org.uk (The Johann Strauss Society of Great Britain), accesat 2020-05-27Stefan Both, Urmașul faimosului compozitor Iosif Ivanovici, vizită istorică la Timișoara. Pianistul din Rusia pregătește primul său concert în România, adevarul.ro, 27 noiembrie 2019, accesat 2020-05-27

Ivanovici a rămas aproape întreaga viață la Galați, Iosif Ivanovici , naxos.com (Naxos Records), accesat 2020-05-27 avansând ca ofițer. A primit cetățenia română în 1895.Monitorul oficial al României, nr. 28, 6(18) mai 1895, p. 901, 908 Interesul pe care îl manifesta pentru muzicile militare a culminat cu numirea lui în 1900 în funcția de inspector general al muzicii militare din România.

Cariera desfășurată de timpuriu în jurul ansamblurilor militare i-a sădit interesul pentru compoziție, genul abordat pendulând între muzica ușoară (dansurile) și scriitura în caracter marțial (piese pentru fanfară, marșuri). Este integrat generației de compozitori de vals vienez, al cărei exponent de prim rang este Johann Strauss-fiul; de altfel, discografia sa îl surprinde în această ipostază cel mai adesea, numele său fiind regăsit pe compilații de gen mai curând decât pe discuri proprii (una dintre puținele astfel de apariții a fost realizată de către Orchestra Filarmonică „Banatul” sub conducerea lui Ion Iancu, editată de către Electrecord și Discovery Records).Waves of the Danube - Iosif Ivanovici, discovery-records.com, accesat 2020-05-27

A fost membru al Societății Compozitorilor din Paris.„Compositorul Ivanovici”, în Calendarul Minervei, 1903, p. 226.

Ivanovici s-a stabilit în 1901 la București și a murit acolo un an mai târziu.

Distincții I s-au acordat Premiul de compoziție al Expoziției Universale de la Paris cu marșul „Alexandru” (1889), Medalia „Bene Merenti”, cls. a II-a (1893),„Teatru și musică : Șciri teatrale și musicale”, în Familia, an. 29, nr. 45, 7(19) nov. 1893, p. 537. și Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (10 mai 1897).

Înregistrarea nașterii La inițiativa Asociației „Salvați Patrimoniul Timișoarei” și cu susținerea Asociației Timișoara 2021 — Capitală Europeană a Culturii (ATCEC 2021), un studiu al registrelor bisericii greco-ortodoxe Sfântul Ilie din cartierul Fabric aflate în Arhivele Naționale Timiș a găsit înregistrarea privind nașterea, respectiv data, prenumele de botez, numele de familie și prenumele părinților. Acest fapt certifică cu exactitate aceste date și stabilește că, deși numele are rezonanțe sârbești, el nu a fost botezat la o biserică ortodoxă sârbă, ci la una ortodoxă română. În înregistrarea nașterii nu apare prenumele Iosif, sub care Ivanovici este foarte cunoscut.Ionela Gogoț, Iosif Ivanovici a compus valsul Valurile Dunării, youtube.com, minutul 4:30, accesat 2020-05-27 În acest context, prenumele Iosif trebuie considerat un nume de scenă.

Cetățean de onoare al Timișoarei Ioan Ivanovici a fost numit post-mortem Cetățean de Onoare al Timișoarei, iar acest titlu a fost preluat la 27 noiembrie 2019 de strănepotul său, pianistul Andrei Ivanovici.

Lucrări

A compus peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării”, piesă care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, printre care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, unde a câștigat premiul pentru compoziție. În aranjamentul semnat de Emile Waldteufel a devenit imnul expoziției.

Între compozițiile lui Ivanovici se înscriu nenumărate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.

Note

Lectură suplimentară Viorel Cosma, Maiorul I. Ivanovici (1845-1902): schiță monografică de popularizare, București: Ed. Militară a Ministerului Forțelor Armate ale R.P.R., 1958

Legături externe ; facsimilul înregistrării nașterii este la minutul 4:30. Înregistrare cu „Valurile Dunării” Înregistrare cu „Valurile Dunării”, pe versurile lui Carol Scrob, interpretat de Corina Chiriac Partituri de Ivanovici pe site-ul Icking Music Archive

Categorie:Nașteri în 1845 Categorie:Nașteri pe 28 ianuarie Categorie:Decese în 1902 Categorie:Decese pe 28 septembrie

Categorie:Cetățeni de onoare ai Timișoarei Categorie:Clarinetiști români Categorie:Români din Imperiul Austriac Categorie:Dirijori români Categorie:Compozitori români Categorie:Timișoreni Categorie:Decese în București