Mircea Zaciu (n. 27 august 1928, Oradea – d. 21 martie 2000, Cluj) a fost un critic și istoric literar român, membru de onoare al Academiei Române.

Biografie S-a născut într-o familie urbană, de confesiune unită (greco-catolică).Mircea Zaciu, Respectul și îngăduința pentru Celălalt, în: Alexandru Cistelecan (coord.), Un destin istoric: Biserica Română Unită, Târgu Mureș 1999, pag. 189. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a refugiat împreună cu familia la Arad, unde a urmat cursurile Liceului Moise Nicoară.Op. cit.: "La Arad venisem într-un liceu cu majoritatea elevilor ortodocși, copii din familiile bogate arădene sau de bogați podgoreni și proprietari de pământuri fecunde, în care mai recunoșteai un prototip slavician." Acolo a cunoscut pentru prima dată condiția de minoritar, condiție generată de apartenența sa la Biserica Română Unită.Op. cit.: „Am simțit acolo pentru întâia oară discriminarea religioasă, puținii uniți câți eram deveniserăm curând obiectul deriziunii și „umorului” specific zonei, cruzime infantilă și prejudecată, destul pentru a ne răni sensibilitatea stigmatizată prin apelativul strigat de ceilalți, când ne separam la orele de religie, „papistașii”, poreclă încă blândă (și la urma urmelor deloc infamantă), ne grupam în Reuniunea Mariană duminicile, după liturghia de la mica (dar îngrijita) biserică unită ce se afla alături de episcopia ortodoxă.”

A fost licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1952. Profesor universitar, doctor în litere, a fost, în același timp, eseist, diarist, prozator și poet, coordonator al Dicționarului scriitorilor români, alături de Marian Papahagi și Aurel Sasu.

A format la Cluj o școală de critică și istorie literară. Editor coordonator al colecției „Restituiri” a Editurii Dacia din Cluj. A colaborat la diverse reviste din țară: „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „România literară”, „Apostrof, „Vatra” etc. Este autorul unui Jurnal intim în patru volume, care cuprinde și perioada de la sfârșitul anilor optzeci, anii cei mai sumbri ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. În volumele sale de eseuri critice a abordat mai ales literatura scrisă în Transilvania, s-a ocupat de opera lui Ion Agârbiceanu într-o monografie separată, dar chintesența acestor preocupări se găsește în volumul Ca o imensă scenă, Transilvania....

Lucrări publicate thumb|Mircea Zaciu și Ion Agârbiceanu în 1955

Volume Amiaza unei revolutii (E.S.P.L.A., București, 1954); Ion Agârbiceanu (E.S.P.L.A., București, 1955; reedit. 1964; Ed. Minerva, București, 1972); Unde sfirseste pustiul... (Editura Tineretului, București, 1956); Inceputul sfarșitului (E.S.P.L.A., București, 1956); Nuvela romanească (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964); Masca geniului (Editura pentru Literatură, București, 1967); Glose (Ed. Dacia, Cluj, 1970); Colaje (Ed. Dacia, Cluj, 1972); Sechestrul - Trei piese de teatru (Ed. Dacia, Cluj, 1972); Ordinea și aventura (Ed. Dacia, Cluj, 1973); Bivuac (Ed. Dacia, Cluj, 1974); Lecturi și zile (Ed. Eminescu, București, 1975); Alte lecturi și alte zile (Ed. Eminescu, București, 1976); Teritorii (Ed. Dacia, Cluj, 1976); Scriitori români (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978); Lancea lui Ahile (Editura Cartea Romanească, București, 1980); Cu cărțile pe masă (Editura Cartea Romanească, București, 1981); Ion Agarbiceanu, 100 de ani de la nastere 1882-1982 (Editura Cartea Romanească, București, 1982); Viaticum (Editura Cartea Romanească, București, 1983; reeditat în 1998); Jurnal, 4 vol., (1993-1998) Clasici și contemporani (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994); Ca o imensă scenă, Transilvania ... (Editura Fundatiei Culturale Romane, 1996); Dicționarul scriitorilor români, 4 vol., coordonator (1995-2002); Scrisori nimănui (Editura Cogito, 1996); Departe/Aproape (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998); Dicționarul esențial al scriitorilor români, coordonator (2000); Jucătorul de rezervă (Ed. Biblioteca Apostrof, 2000).

Corespondență Dialog epistolar - cu Ion Brad (Editura Curtea Veche, București, 2003); Mircea Zaciu; Octavian Șchiau – Corespondență (1956-2000) (Ed. Scoala Ardeleană, Cluj, 2015); Ore, zile, ani de prietenie. Corespondență Ion Pop - Mircea Zaciu (1964-2000) (Ed. Scoala Ardeleană, Cluj, 2020); Interviuri (Editura Limes, 2007).

Antologii Cu bilet circular. O antologie (posibilă) a schiței românești (Ed. Dacia, Cluj, 1974).

Ediții Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu (1982); Liviu Rebreanu după un veac (1985).

Afilieri Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru onorific al Academiei Române.

Distincții Ordinul Muncii clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 148.

Note

Bibliografie suplimentară

Gheorghe Glodeanu, Narcis și oglinda fermecată. Metamorfozele jurnalului intim în literatura română, Editura'' Tipo Moldova, Iași, 2012, pp. 387-407.

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Z

Categorie:Critici literari români Categorie:Diariști români Categorie:Eseiști români Categorie:Istorici literari români Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române Categorie:Orădeni Categorie:Români greco-catolici Categorie:Nașteri în 1928 Categorie:Decese în 2000 Categorie:Cadre didactice ale Universității Babeș-Bolyai