Camillo de Lellis () a fost un călugăr italian al ordinului capucinilor, născut în Regatul Neapolelui, ulterior declarat sfânt.
Și-a dedicat viața tămăduirii bolnavilor, activitatea sa fiind recunoscută de papa Sixtus al V-lea. El a înființat în anul 1582 ordinul camillienilor (Latină: Clerici Regulari Ministeri Infirmaribus sau Ordo Clericorum Regularium Ministrantium Infirmis), precursorul Comitetului Internațional al Crucii Roșii.
A încercat, prin mijloacele cunoscute în vremea aceea, să combată epidemiile de tifos și pestă din anul 1590. Eforturile deosebite și dăruirea de sine cu care caută Camillo vindecarea bolnavilor l-au impresionat pe papa Grigore al XIV-lea.
A murit în anul 1614, la Roma.
În anul 1746 a fost declarat „sfânt” de papa Benedict al XIV-lea, cu sărbătoarea pe 14 iulie, ziua morții sale.
Note
Categorie:Nașteri în 1550 Categorie:Decese în 1614 Categorie:Călugări italieni Categorie:Sfinți în Biserica Catolică Categorie:Capucini Categorie:Sfinți creștini din secolul al XVII-lea