Soare Z. Soare () a fost un regizor român.
Biografie Soare Z. Soare fost printre ultimii descendenți ai boierilor Soare din Braniștea. A încercat să devină avocat precum fratele său, Virgil Z. Soare, dar adevărata chemare a constituit-o teatrul.
Manifesta o adevărată admirație pentru profesia pe care și-o alesese văzându-se drept un artist-creator și intermediar artistic între poet, operă și interpret.Teatrul, nr. 3, 1923, p. 30
A studiat la Berlin cu Karl Heinz Martin și apoi cu Max Reinhardt, pe care l-a asistat la montarea unor spectacole. Reîntors în România, a debutat în 1924, punând în scenă Hamlet; au urmat Othello și Neguțătorul din Veneția de Shakespeare. Soare și-a desfășurat activitatea regizorală mai ales la Teatrul Național din București, cuprinzând, într-o viziune bazată mai ales pe fast și culoare scenografică, un vast și variat repertoriu, clasic și modern, de tragedii, drame și comedii originale și străine: Despot-Vodă de Vasile Alecsandri, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Faust de J.W. Goethe, Sfânta Ioana de George Bernard Shaw, Strigoii de Henrik Ibsen, Livada de vișini de Anton Cehov, Henric al IV-lea de Luigi Pirandello.
Cu toate că debutul de regizor nu a fost de succes, s-a impus în domeniul regiei teatrale românești.Teatrul, an. 14, nr. 10, oct. 1969, p. 55-57 A pus în scenă piesa Steaua fără nume a scriitorului Mihail Sebastian la Teatrul Alhambra, avându-i în distribuție pe Radu Beligan, Maria Mohor, Nora Piacentini, Nineta Guști, Mircea Șeptilici, Mircea Anghelescu. A abordat noutăți teatrale, îmbina în spectacolele sale, fastuosul și luxul cu dorința de stilizare și simplificare sau cu inovații tehnice de ultimă oră.Teatrul, an. 30, nr. 10, oct. 1985, p. 88
Este autorul pieselor Jocul iubirii și al geloziei, scrisă sub pseudonimul A. Ralea și jucată la Teatrul Național din București în anul 1928, Pămant , scrisă în colaborare cu Nicolae Vlădoianu) și jucată la Teatrul Național din București în anul 1942 și Tragedia inimii, jucată la Teatrul Național din București în februarie 1944.
La 23 august 1944, mașina în care se afla nu a oprit la somația unei santinele, iar glonțul tras l-a nimerit pe regizor. Este înmormântat în Cimitirul Bellu. A murit așa cum și-a dorit : „Să mor tânăr și să-mi ție Nottara discursul!”
Distincții Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler clasa I, pentru teatru (1 februarie 1943)Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.
Note
Bibliografie
Leny Caler, „Amintiri despre teatrul românesc”, în Teatrul, nr. 10, oct. 1985, p. 87-92 Ion Cazaban, Scena românească și expresionismul, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu”, 2012, p. 26-27 Chiril Economu, „Soare Z. Soare și gestul lui princiar”, în: Vechiul Teatru Național și slujitorii săi în amintirile unui actor de origine albaneză, București, Uniunea Culturală a Albanezilor din România, 1999, p. 14-16 Ioan Massoff, Actorul de la miezul nopții : Oameni și întâmplări din lumea teatrului de altădată, București, Cartea Românească, 1974, p. 271-274
Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964 Camil Petrescu, Opinii și atitudini, București, Editura pentru Literatură, 1962, p. 497 Camelia Toporaș, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Oameni în memoria Galațiului : Aniversări 2014, Galați, Axis Libri, 2015, p. 191-214
Categorie:Nașteri în 1894 Categorie:Nașteri pe 27 noiembrie Categorie:Decese în 1944 Categorie:Decese pe 23 august Categorie:Gălățeni Categorie:Regizori români