Deauville

Deauville este o comună franceză, situată în departamentul Calvados, în regiunea Normandie.

Stațiune balneară normandă, este considerată, datorită cazinoului său, hotelurilor de lux, vilelor clasificate, hipodromurilor, porturilor de agrement, palatului său pentru congrese, Festivalului de film american, terenurilor de golf și cluburilor de noapte, una dintre cele mai prestigioase localități din Franța. Plaja sa este, de asemenea, renumită pentru umbrelele de soare în culori portocaliu, roșu, albastru și verde, în funcție de sectoare (fabricate artizanal în regiune), cu celebrul nod „deauvillais”, care le asigură o susținere mult mai estetică decât nodul „de vacă” (în ).

Atrage anual mii de turiști, în special parizieni, datorită proximității sale relative (aproximativ 200 km), ceea ce i-a adus supranumele de „al 21-lea arondisment al Parisului”, grație autostrăzii și căii ferate. Reputația sa de stațiune de lux o face frecventată în mod regulat de numeroase celebrități din cinematografie, muzică, televiziune, modă, precum și din lumea economică și politică. În secolul XXI, conform unui studiu, se bucură de una dintre cele mai mari atractivități printre orașele franceze cu o populație cuprinsă între o mie și zece mii de locuitori, alături de Arcachon, Noirmoutier-en-l'Île, Étretat și Honfleur.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Comuna este situată la gura de vărsare a râului Touques, care o separă de Trouville-sur-Mer, și se întinde parțial de-a lungul fluviului. Un pod leagă cele două comune. Din punct de vedere tradițional, se află în nordul ținutului Pays d'Auge, iar din punct de vedere turistic, este situată pe Côte Fleurie.

Aflată la sud-vest de comuna Trouville-sur-Mer, aglomerația se situează la 13 km nord-vest de Pont-l'Évêque, 16 km sud-vest de Honfleur, 17 km nord-est de Dives-sur-Mer și 42 km nord-est de Caen.

Mediul înconjurător al comunei se caracterizează printr-o plajă lungă de nisip, rezultat al eroziunii falezelor de calcar. În spate se întind, pe de o parte, valea râului Touques, iar pe de altă parte, colinele care formează peisajul tipic al ținutului Pays d’Auge.

Clima În 2010, clima comunei era de tip oceanic alterat, conform unui studiu realizat de Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS), bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei Franței metropolitane, în care comuna este clasificată ca având un climat oceanic și se află în regiunea climatică Coastele de Est ale Canalului Mânecii, caracterizată printr-un nivel scăzut de însorire (1 550 ore/an), umiditate ridicată a aerului (peste 20 ore/zi cu umiditate relativă > 80 % iarna) și vânturi frecvente și puternice .

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11 °C, cu o amplitudine termică anuală de 12,5 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 771 mm, cu 12,3 zile de precipitații în ianuarie și 8 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France situată în comună, este de 11,0 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 920,4 mm .

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Deauville este clasificată drept un mic oraș, conform noii grile comunale de densitate în 7 niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Face parte din unitatea urbană Dives-sur-Mer, o aglomerație intra-departamentală, al cărei centru urban este Deauville . În plus, comuna aparține zonei metropolitane a localității Trouville-sur-Mer, fiind o comună din polul principal al acesteia. Această zonă, care include 35 de comune, este clasificată în categoria zonelor cu mai puțin de 50.000 de locuitori .

Comuna, situată pe malul golfului Senei, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului . Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru .

Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor în comună, conform bazei de date europene privind utilizarea biogeografică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), se caracterizează prin predominanța teritoriilor artificializate (95,1 % în 2018), în creștere față de 1990 (89,6 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (68 %), spații verzi artificializate, neagricole (15,5 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (11,6 %), pajiști (2,3 %), spații deschise, fără sau cu puțină vegetație (1,9 %), zone umede costiere (0,7 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .

thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Comune limitrofe

Toponimie Numele Deauville este atestat sub forma latinizată Auevilla în anul 1060, apoi sub forma d’Auville, iar mai târziu Deauvilla. În 1793 apare menționat ca Deanville, iar în 1801 ca Deauville .

Este vorba despre o formație toponimică medievală în -ville, care desemnează un „domeniu rural” (termen derivat din gallo-romanul VILLA, ce însemna „mare domeniu rural”). Originea primului element a generat diverse ipoteze.

În primul rând, conform mențiunilor vechi ale numelui, forma sa originală nu conținea un [d] inițial. Aceasta se explică prin aglutinarea prepoziției de (după eliziunea lui [œ], caracteristică limbii franceze înaintea unei alte vocale): d'Auville > Deauville. Grafia contemporană restituie un e neetimologic: Deauville în loc de Dauville. Aglutinarea acestei prepoziții nu este rară în toponimie, fiind întâlnită și mai la vest, de exemplu în la Douve sau în Digosville (Manche, Ingulvilla [?] în 1095, Digouvilla în 1198). Albert Dauzat și Charles Rostaing consideră că primul element Au- provine dintr-un apelativ de origine germanică, auwja sau auwa, care înseamnă „pajiște umedă”. Această interpretare se potrivește bine cu amplasamentul orașului Deauville, situat la gura de vărsare a râului Touques, într-un mediu caracterizat de pajiști inundabile. René Lepelley a formulat ipoteza conform căreia prefixul Au- reprezintă un antroponim germanic, Avo. Această teorie sugerează că numele Deauville ar putea deriva din asocierea termenului ville („domeniu rural”) cu numele personal Avo, indicând astfel „domeniul rural al lui Avo”.

Observații: Termenul germanic auwa, care explică numele orașului Eu (Seine-Maritime, Auvae sau Awae în secolul al IX-lea, Ou în secolul al XII-lea), este greu de combinat cu un nume terminat în -ville, deoarece această terminație este, de obicei, asociată cu un antroponim. Totuși, antroponimul germanic Avo pare a fi rar în toponimie. El se regăsește, totuși, în Avocourt (denumit anterior Avoncourt), unde este declinat conform vechiului caz regim, ceea ce nu se întâmplă niciodată pentru numele de persoană compuse cu sufixul -ville în Normandia, deși acest lucru este frecvent în alte regiuni.

Există o posibilă omonimie cu Auville-sur-le-Vey (menționat ca parrochia de Auvilla în 1274, Auvilla în perioada 1277 ~ 1280), al cărui prim element se explică prin antroponimul germanic Awo (masculin) sau Awa (feminin), conform lui Dominique Fournier.

Istorie Vechiul Regim Deauville și mlaștinile sale au lăsat puține urme în istorie înainte de crearea stațiunii balneare.

Satul a fost construit pe înălțimea muntelui Canisy, care era prebendă a episcopiei din Lisieux în perioada Vechiului Regim. Activitatea era predominant agricolă, constând în creșterea animalelor și cultivarea pământului, în special a sparcetei.

Pe înălțimi, puțin în afara satului, chiar la limita actuală dintre Deauville și Saint-Arnoult, pe terenurile unde se află acum New Golf, erau vizibile, până de curând, ruinele castelului Lassay, descris de istoricul și arheologul Arcisse de Caumont, care afirma că acesta era încă aproape intact în 1830. Castelul a fost construit în 1676 de către Armand de Madaillan, conte de Lesparre și marchiz de Lassay. Aflat în grațiile curții de la Versailles, pe când o curta pe ducesa de Montpensier, contesa de Auge, care deținea proprietăți la Honfleur, Armand s-a lăudat că este proprietarul celui mai splendid castel normand și a invitat-o să-l viziteze. Aceasta era însă o exagerare, castelul fiind la acel moment doar un simplu conac, ceea ce reflecta fidel originea sa gasconă. Ducesa a acceptat invitația, iar legenda spune că Armand s-a grăbit să revină pe moșia sa și să construiască în puțin peste o lună o reședință de vis, care însă nu a fost niciodată vizitată de inspirația sa.

Ludovic al XIV-lea a transformat parohiile Benerville, Tourgéville, Saint-Arnoult și Deauville într-o feudă sub numele de Montcanisy. Fiul său, devenit conte, apoi marchiz de Lassay, a construit ulterior la Paris Hôtel de Lassay, care astăzi servește drept reședință a președintelui Adunării Naționale. Domeniul Montcanisy a trecut prin moștenire la nepoata sa, Adelaïde-Geneviève-Félicité d’O, devenind proprietatea ducelui de Brancas-Lauraguais. Ducelui îi plăcea să organizeze petreceri somptuoase, în onoarea favoritei lui Ludovic al XV-lea, Madame du Barry, dar și mai târziu pentru Sophie Arnould (1744-1802), cântăreață de operă la Paris și amanta sa. Castelul a fost vândut în 1824 pentru suma de 85.000 de franci unui parizian pe nume Auger, care l-a lăsat să se degradeze.

În timpul reorganizării administrative a teritoriului francez, comuna a fost integrată în arrondissement-ul Pont-l'Évêque în 1801, iar după desființarea acestuia în 1926, a trecut la arondismentul Lisieux. De asemenea, a fost alocată succesiv următoarelor cantoane: Touques în 1793, Pont-l'Évêque în 1801 și, începând din 1872, Trouville-sur-Mer.

Moda băilor de mare, care a contribuit la succesul orașului Trouville-sur-Mer, s-a extins pe cealaltă parte a râului Touques, dând naștere unei noi „colonii” de turiști. Cu toate acestea, în 1870, Guides Joanne, o referință pentru călătorii secolului al XIX-lea, scriau: „Deși pare să fie doar o prelungire a plajei din Trouville, plaja din Deauville este, în realitate, mai puțin convenabilă.”.

Originea

Orașul Dieppe este cel care inaugurează băile de mare în Franța, în 1812, atingând succesul odată cu ducesa de Berry, care își petrecea acolo sezonul estival. Ulterior, ștafeta este preluată de Trouville-sur-Mer, care era atunci doar un sat, dar care începe să se dezvolte datorită noii burghezii franceze, precum și aristocrației din timpul celui de-al Doilea Imperiu.

În 1847, Trouville, pentru a asigura o legătură regulată cu trenurile care sosesc acum de la Paris până în Le Havre, construiește un dig lung la gura de vărsare a râului Touques, pentru a facilita acostarea vapoarelor. Această construcție modifică însă curenții marini, ceea ce determină acumularea de nisip de-a lungul mlaștinilor și terenurilor neproductive din Deauville, împingând marea mai departe și formând o plajă mare de nisip.