Mihai Drăgan (n. 6 decembrie 1937, Viișoara com. Târgu Trotuș, județul Bacău – d. 1 noiembrie 1993,Aniversări Iași), doctor în filologie, a fost profesor, critic și istoric literar român
Biografie
Studii Școala primară a urmat-o în satul natal, iar gimnaziul și liceul în orașul Tg. Ocna. În anul 1955 s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității Al. I. Cuza din Iași, secția Limba și literatura română, pe care o termină în 1960.
Carieră Din 1 octombrie 1960 a fost șef de cabinet la Catedra de Literatură română. A parcurs întreaga ierarhie didactică, astfel, a fost asistent suplinitor (1961), asistent titular (1969), lector (1970), conferențiar (1975), și până la gradul de profesor universitar (1990). În anul 1972 și-a susținut doctoratul având ca teză monografia Bogdan Petriceicu Hașdeu.
A publicat în cele mai importante reviste literare peste 750 de studii, eseuri, cronici literare, recenzii, comentarii și însemnări critice, articole cultural-literare.A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Lucrări publicate Aproximații critice, Iași, Ed. Junimea, 1970 G. Ibrăileanu, București, Ed. Albatros, 1971 B. P. Hasdeu, Iași, Ed. Junimea, 1972 Reacții critice, Iași, Ed. Junimea, 1973 Mihai Eminescu - interpretări, vol. I-II, Iași, Ed. Junimea, 1982-1986 Clasici și moderni, București, Ed. Cartea Romanească, 1987 Eminescu tânăr sau „A doua mea ființă, Iași, Institutul European, 1999
Premii În anul 1972 a primit Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor, pe 15 ianuarie 1989 i s-a conferit Premiul „Mihai Eminescu” al Uniunii Scriitorilor din România. Iar în ianuarie 1998 a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor.
Note
Bibliografie Mihai Drăgan - 1937-1993 - Bibliografie Ionel Maftei (1996), Personalități ieșene. VI. Iași: Opinia
Categorie:Critici literari români Categorie:Istorici literari români Categorie:Profesori universitari români Categorie:Eminescologi români Categorie:Nașteri în 1937