Borșciov (în poloneză Borszczów, în ucraineană Борщів) - este orașul raional de reședință al raionului Borșciov din regiunea Tărnopol, în vestul Ucrainei. Din punct de vedere istoric, se află în Podolia, aproape de granița cu Țara Roșie și Bucovina.
Geografie Situat în partea de sud-est a voievodatului, pe malul stâng al râului Nicilava, afluent stâng al Nistrului. Distanța până la Tărnopol este de 102 km, până la Skala Podolska de 15 km, iar până la Camenița Podoliei de 55 km.
Climă
Nume Legenda leagă numele orașului de vremea ciumei tătare, când locuitorii orașului se presupune că au înecat un tătar într-un cazan cu borșBorszczów // Numele orașului tău: Originea numelor orașelor și localităților din sud-estul Poloniei. / J. M. Krugliak. — К.: Naukova dumka, 1978. — p. 19.. Numele Borszczów, desigur, nu provine de la cuvântul „borș”, ci din numele slav vechi Borjîvoj ( - înseamnă „războinic luptător”). Prințul Borjîvoj este cunoscut ca fiind unul dintre primii slavi occidentali convertiți la creștinism. Acest teritoriu făcea parte din domeniul său.
Istorie
Prima mențiune scrisă a orașului Borșciov datează din 1456. Până în 1629, a fost un sat în Regatul Poloniei, mai târziu în Uniunea Polono-Lituanian (în Voievodatul Podolia) și i s-au acordat drepturi de oraș în 1629. După Prima Împărțire a Poloniei (1772), a devenit parte a Imperiului Austriac, iar din 1866, parte a Imperiului Austro-Ungar, parte a Ținutului Coroanei Galiției și Lodomeriei (cu o pauză din 1809–1815, când Voievodatul Tarnopol a aparținut Imperiului Rus). Din 1919 până în 1945, a fost din nou în Polonia, în Voievodatul Tarnopol.
În Coroana Regatului Poloniei În zona Borșciov a existat o fortăreață slavă vestică ce aparținea principatului Haliția-Volînia încă din 1199. În 1340, principatul a fost reîncorporat în Regatul Poloniei de către regele Cazimir cel Mare, în conformitate cu testamentul ultimului duce, după o perioadă de fragmentare feudală.
Prima mențiune a satului regal Borszczów datează din 1456, când este menționat sub numele său original ca conac al familiei Dudiński. În 1565, moșia deținea familia Borszczowski, folosind o stemă necunoscutăAdam Boniecki: Herbarz polski: wiadomości historyczno-genealogiczne o rodach szlacheckich. Parte. 1. Vol. 2. Varșovia: Warszawskie Towarzystwo Akcyjne Artystyczno-Wydawnicze, 1900, p. 57.. În 1578, aceasta aparținea lui Jan Piotrowski, podstoli de Camenița (lat. subdapifer Camenecensis), folosind stema familiei Junosza. În 1620, Jerzy Didyński, un judecător din Camenița Podoliei, a cumpărat Borșciov de la Budzyński.
Satul a primit privilegii orășenești în 1629 de la Sigismund al III-lea Vasa. Pentru a comemora acest eveniment, stema familiei Vasa – Snopul – este încă prezentă în stema orașului. Originalul prezintă un snop auriu pe un fundal de dungi albe și roșii. La acea vreme, orașul avea metereze defensive și un castel construit pentru a se proteja împotriva atacurilor tătarilor. Borszczów a obținut dreptul de antrepozitare în 1635Stan Lewicki, Historja handlu w Polsce na tle przywilejów handlowych: (prawo składu), Varșovia 1920, p. 139.. În 1655, trupele cazaci ale trădătorului Chmielnicki, împreună cu trupele rusești, au intrat în Borșciov. În timpul invaziei, castelul și meterezele au fost distruse. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, orașul era deținut de Hieronim Lanckoroński. Tot din acest secol, evreii au început să se stabilească în oraș. În 1663, a fost înființată o parohie romano-catolică, iar în 1763, a fost sfințită nou construita Biserică a Sfintei Treimi. În 1767, a avut loc un proces între frații Feliks Józef, Józef, Filip și Leopold Lanckoroński, pe de o parte, și reprezentanții familiei nobile Szyryn, pe de altă parte, cu privire la moșia BorszczówAdam Boniecki: Herbarz polski: wiadomości historyczno-genealogiczne o rodach szlacheckich. Parte. 1. Vol. 13. Varșovia: Warszawskie Towarzystwo Akcyjne S. Orgelbranda Synów, 1909, p. 347..
Sub stăpânirea austriacă
În 1867, Borșciov a devenit reședința comitatului, ceea ce a contribuit la dezvoltarea sa accelerată. În 1886, a fost construită Biserica Adormirea Maicii Domnului. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, aici funcționau o fabrică de îmbrăcăminte, o fabrică de tutun și o moară de hârtie. În 1909, a fost fondată Gimnaziul Privat Polonez din BorszczówMaria Stinia: "Szkoła na krańcu Galicji. Gimnazjum prywatne w Borszczowie 1909–1914". Cracovia: Rocznik Przemyski. Historia, 2021. Din august 1914 până în iulie 1917, Borșciov a fost ocupat de trupele rusești.
În a Doua Republică Poloneză
În iulie 1919, Borșciov a fost eliberat de Armata Poloneză. În timpul celei de-a Doua Republici Poloneze, orașul a servit drept reședință a comitatului Borszczów în Voievodatul Tarnopol. Borșciov a fost sediul unui protopopiat al Arhiepiscopiei de Lwów. Una dintre parohiile romano-catolice locale includea și o biserică filială în satul Wysuczka. Datorită apropierii de granița cu URSS, batalionul Corpului de Apărare a Graniței KOP „Borszczów” a fost staționat în Borșciov după 1924.
Orașul a prosperat datorită producției de îmbrăcăminte, hârtie și tutun, precum și faimoaselor piețe de vite de miercuriDariusz Chajewski: Wasze Kresy: Borszczów.. Organizații poloneze erau active aici, inclusiv Asociația Pușcașilor și Societatea de Gimnastică „Sokół”. Surorile Slujitoare erau, de asemenea, active în comunitate, conducând o creșă pentru copii și distribuind mese gratuite celor mai săraci și organizând cursuri de croitorie, cusut și gătit. Orașul avea, de asemenea, o comunitate evreiască numeroasă. În perioada interbelică, sioniștii au început să opereze în oraș și au contribuit la dezvoltarea culturii evreiești seculare. Au organizat prelegeri, au înființat o școală ebraică și o bibliotecă care aduna aproximativ 2.000 de volume. Existau, de asemenea, un teatru și o școală de limba ebraică.Pe 2 mai 1939 a fost sfințită clădirea școlii care purta numele mareșalului Józef Piłsudski, construită în 1936.
Ocupația sovietică, germană și teroarea ucraineană Pe 17 septembrie 1939, trupele sovietice au intrat în oraș. În timpul ocupației sovietice, instituțiile poloneze de dinainte de război, inclusiv cele evreiești, au fost desființate, iar activitatea politică a fost interzisă. Din 7 iulie 1941 până în 1944, Borșciov a căzut sub ocupația celui de-al Treilea Reich în districtul Galiția din cadrul Guvernului General. Orașul a fost ocupat de trupele maghiare. În această perioadă, ucrainenii au încercat să comită un pogrom împotriva evreilor, dar maghiarii au împiedicat acest lucru. Din august 1941, controlul orașului a trecut în mâinile administrației germane ocupante. O secție de poliție criminală a funcționat în Borszczów, subordonată unității de poliție de securitate din Czortków, precum și o secție de jandarmerie și poliție auxiliară ucraineană, care au participat activ și la operațiuni împotriva polonezilor și evreilor. Ca în multe orașe ocupate de germani, a fost înființat un Judenrat.
La mijlocul anului 1941, în oraș existau aproximativ 3.000 de evrei. Aceștia erau localnici și refugiați din centrul Poloniei. La 1 aprilie 1942, în oraș a fost înființat un ghetou deschis, în care au fost aduși evrei din orașele învecinate. Până în august 1943, aproximativ 4.500 dintre ei fuseseră împușcați în cimitirul evreiescХолокост на территории СССР: Энциклопедия, Red. I.A. Altman, Moscova 2009, p. 102. .. După război, noile autorități au construit un teren de fotbal în locul acestuia. Pe 17 noiembrie 1943, luptători evrei dintr-un grup clandestin format în oraș în primăvara anului 1942 au eliberat 50 de prizonieri din închisoarea Borszczów, inclusiv 20 de evrei. După război, niciunul dintre călăii populației evreiești și poloneze din Borszczów nu a fost adus în fața justiției. Polonezele Anna Orłowska și Anna Zielińska și familia ucraineană Sokołyk au oferit ajutor evreilor, motiv pentru care Institutul Yad Vashem le-a acordat titlul de Drepți printre Popoare după război .
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nu a existat niciun atac direct asupra orașului din partea teroriștilor UPA, dar 35 de locuitori au fost uciși de naționaliștii Bandera, în principal în timp ce călătoreau spre satele din apropiere.
În urma anexării Poloniei de est la 16 august 1945, orașul s-a aflat în interiorul granițelor URSSDupă Conferința de la Ialta (4–11 februarie 1945), Guvernul Provizoriu al Unității Naționale, o marionetă, apărut în urma deciziilor sale, a semnat un acord de frontieră cu URSS la 16 august 1945, recunoscând o Linie Curzon ușor modificată ca graniță de est a Poloniei, bazată pe acordul de frontieră încheiat între Comitetul Polonez de Eliberare Națională și guvernul URSS la 27 iulie 1944.. Biserica Sfânta Treime din Borszczów a fost una dintre cele cinci biserici romano-catolice care au supraviețuit și au rămas deschise credincioșilor în Voievodatul Tarnopol. Din cauza represiunii și a expulzării forțate a polonezilor, până în 1950 parohia număra doar 200 de locuitori. Preotul paroh local a fost părintele Józef Adamczyk (1893–1963), urmat de părintele Jakub Macyszyn (1901–1973), iar apoi de părintele Marcjan Trofimiak până în 1991. La acea vreme, parohia a fost preluată de Părinții Mihaeliți ai CSMA.
Demografie Compoziția religioasă a populației din Borșciov este prezentată în graficele de mai jos:
În 1772, orașul avea 1.263 de locuitori: 650 de romano-catolici (51,5%), 352 de uniați (27,9%) și 260 de evrei (20,6%). În 1880, Borșciov avea o populație de 3.626 de locuitori, dintre care 1.438 de romano-catolici constituiau 40%, 1.190 de greco-catolici constituiau 33%, iar 998 de evrei constituiau 27% din populație. În septembrie 1921, a fost efectuat un recensământ, care a arătat că Borșciov avea o populație de 5.122 de locuitori. Compoziția religioasă a orașului Borszczów în 1921 era următoarea: 1.924 romano-catolici (38%), 1.528 greco-catolici (29%) și 1.656 evrei (32%).
Compoziția națională a locuitorilor din Borșciov este prezentată în următoarele date: <div style="float:left">
În septembrie 1921, a fost efectuat un recensământ, care a arătat că în Borșciov locuiau 5.122 de persoane. Compoziția etnică a orașului Borszczów în 1921 era următoarea: 2.463 de polonezi (48%), 1.250 de ruteni (24%) și 1.407 de evrei (27%). Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Borșciov era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Personalități Cetățenie de onoare: Karol Mühlner – starosta de borszczowski poviat contele Mieczysław Ignacy Dunin Borkowski de la stema Lebăda (1833 - 1906) – mareșal de poviat, proprietar de pământ polonez, membru al Parlamentului Național Galițian și al Consiliului de Stat - onoarea a fost primită în 1898 Edward Rydz-Śmigły (1886 - 1941) – Mareșal al Poloniei, Inspector General al Forțelor Armate, Comandant Suprem - onoarea a fost primită în 1938
Născut în Borszczów: Nachman Blumental (1902 - 1983) – istoric evreu-polonez, director al Institutului Istoric Evreiesc din Varșovia, activist al Comisiei Istorice Evreiești Centrale din cadrul Comitetului Central al Evreilor Polonezi Zbigniew Michał Cerkowniak (1910 - 1944) – locotenent al cavaleriei armatei poloneze, comandantul unității partizane OP-15 în Operațiunea „Furtună” Bogusława Czajecka (1938 - 2003) – istoric, arhivist, doctor în științe umaniste Tadeusz Danek (1903 - 1997) - doctor, Drepți printre națiuni Bolesław Bronisław Duch (1896 - 1980) – general al armatei poloneze Jan Duch (1888 - 1934) – maior certificat de infanterie al armatei poloneze Shoshana Biłgoraj Eden (1917 - 2002) – pictoriță israeliană de origine poloneză, ea a prezentat amintiri din copilărie și scene din viața de zi cu zi într-un oraș polono-evreiesc din estul Poloniei Marek Eisner (1907 - 1994) – profesor de medicină, endocrinolog remarcabil Tadeusz Kaźmierczak (1932) – profesor, entomolog