Prin concurență (din limba latină.: concurrere = a concura) se înțelege:
(alți) participanți la o competiție sportivă, economică sau o altă competiție opusul monopolului
Cuvântul înseamnă:
în economie: rivalitatea dintre diferiți agenți economici pentru a câștiga clienți, pentru a produce și vinde lucruri similareAcademia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016.; în sport este o manifestare organizată; în natură este o luptă a diferitelor vietăți pentru supraviețuire, în condițiile resurselor limitate; în drept: este o aplicabilitate a mai multor resurse în aceleași circumstanțe. în geometrie: concurența dreptelor: proprietatea a trei sau mai multe drepte de a se intersecta într-un singur punct concurența planelor: proprietatea a trei sau mai multe plane de a se intersecta într-o singură dreaptă, sau a patru sau mai multe plane de a se intersecta într-un singur punct. Un concurent este o persoană care face concurență alteia, care urmărește același rezultat, același scop.
Note
Vezi și
Concurență perfectă Concurență imperfectă Concurență neloială Consiliul Concurenței