În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.. Conform definiției tradiționale, acestea exprimă diferite circumstanțe (împrejurări) de realizare a acțiunii, de producere a stării sau a calitățiiAceastă definiție este dată, de exemplu, de Coteanu 1982 (p. 295), Constantinescu-Dobridor 1998 (articolul circumstanțial), Dubois 2002 (p. 85), Barić 1997 (p. 428) sau Čirgić 2010 (p. 274)..
Numărul de tipuri de CC poate fi diferit de la un autor la altul, în funcție de gradul de detaliere a descrierii semantice. Tot din cauza punctului de vedere semantic, unele tipuri de complemente se găsesc la unii printre cele circumstanțiale, la alții printre complementele indirecte, iar la alții, cel puțin unele tipuri apar separat, fără a constitui o clasă. Sunt în general acceptate drept complemente circumstanțiale cele de loc, de timp și de mod. Coteanu 1982 mai ia în seamă încă două: de cauză și de scopCoteanu 1982, p. 295.. După această gramatică, altele, considerate circumstanțiale de alți lingviști, pot fi considerate complemente indirecteCoteanu 1982, p. 293.. Bărbuță 2000 le mai adaugă trei celor luate în seamă de Coteanu 1982: condițional, concesiv și consecutiv. În această gramatică, complementele instrumental, sociativ, de relație, opozițional, cumulativ și de excepție apar fiecare separatBărbuță 2000, 261–268.. Grevisse și Goosse 2007 ia în seamă tot opt circumstanțiale: cele din Coteanu 1982, plus cele de măsură, condițional și concesiv. Menționează totodată că le reține numai pe cele pe care le consideră utile pentru studiul adverbelor și al propozițiilor subordonate, din cele 29 de tipuri pe care le număra ediția din 1980 a acestei gramatici, și că unele tipuri pot fi incluse în altele (de exemplu cel instrumental și cel sociativ în cel de mod). De asemenea, consideră că nu este util să se dea o denumire tuturor complementelor după sensul lorGrevisse și Goosse 2007 pp. 390–392.. Avram 1997 și Constantinescu-Dobridor 1998 tratează nouă circumstanțiale în plus față de cele din Coteanu 1982, incluzându-le și pe cele considerate nici indirecte, nici circumstanțiale de către Bărbuță 2000Avram 1997, pp. 380–394.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul circumstanțial.Vezi exemple cu aceste tipuri în ultima secțiune.. Unii autori au propus și alte tipuri: CC de schimb, de progresie, de frecvență, de reciprocitate etc.
Maghiara este o limbă ale cărei gramatici tradiționale cuprind și ele tipuri de complemente ca cele de mai sus (în număr de opt în Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, de exemplu), dar acestea nu formează o clasă de complemente ca cele considerate circumstanțiale în altele, ci sunt privite împreună cu cele care în alte gramatici sunt numite indirecte, fără ca în gramaticile maghiare să fie luată în seamă o specie numită astfelKálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 383–387..
Încercări structurale de definire a CC
În gramatici structuraliste s-au încercat definiri ale CC pe baza unor trăsături structurale, de exemplu ca un complement exprimat printr-un adverb sau înlocuibil cu un adverbDe pildă de către Valeria Guțu Romalo, cf. Bidu-Vrănceanu 1997, p. 101.. Această viziune a fost adoptată și de unele gramatici tradiționale în esențăPrecum Grevisse și Goosse 2007 (p. 390)., împreună cu termenul „complemente adverbiale” în loc de „circumstanțiale”, care continuă totuși să facă o tipologizare semantică a acestora.
Există caracterizări ale CC și prin comparație cu așa-numitele complemente de obiect, cel direct (CD) și cel indirect (CI).
Complementele de obiect reprezintă participanți integrați în ceea ce exprimă regentul, spre deosebire de CCEifring 2005, cap. 2, p. 40.. Acțiunea, de pildă, nu se exercită asupra CC (ca asupra CD), nici în legătură cu el (ca în legătură cu CI), ci, exprimând o împrejurare mai mult sau mai puțin externă regentului, este mai puțin legat de acesta. De exemplu, verbul a scrie poate avea tot felul de CC sau niciunul: Scriem (la școală / dimineața / ordonat) etc. De aceea sunt relativ rare verbele care pot fi folosite corect numai cu un CC (de pildă a locui)Čirgić 2010, pp. 274–275. Exemplele din această secțiune sunt traduse din această sursă..
În al doilea rând, față de acestea, prezența CC nu depinde de tranzitivitatea sau intranzitivitatea verbului său regent. Orice verb poate avea CC. De exemplu, un CC de timp ca săptămâna trecută poate avea regent tranzitiv (Vecinul a vândut casa săptămâna trecută) sau intranzitiv: A plecat săptămâna trecută.
Regentul complementului circumstanțial
Acest complement poate fi subordonat mai multor părți de vorbire, dar nu toate tipurile de CC fiecăreia dintre acestea. Toate CC pot fi subordonate verbului, ex. Locuiește aici. Interjecția predicativă nu subordonează CC de cauză sau consecutiv, dar poate fi regentul altor CC, bunăoară al celui de timp: Iată acum alt exemplu. Adjectivul nu subordonează CC de scop, dar poate avea, de pildă, CC de cauză: bolnav de supărare. Adverbul este cel mai rar regent de CC, de exemplu al celui consecutiv: Experimentase destul pentru a-și verifica ipotezele. În unele gramatici se menționează ca regent și substantivul nume de acțiune, ex. az iskolába járás „mersul la școală”.
Părțile de vorbire care exprimă CC
Complementele circumstanțiale sunt exprimate prin diverse părți de vorbire. Frecvența lor de folosire depinde de specia lor, de tipul de CC exprimat și de limba considerată. Poate fi vorba de: adverb sau locuțiune adverbială: Ieși afară!, Mai vino din când în când, Išli smo lagano „(Noi) mergeam încet”Barić 1997, pp. 429–430.; substantiv: În ciuda insistențelor, n-am acceptat, Il pleure de rage „Plânge de furie”; pronume: Nu moare din asta, Restez chez vous „Stați la voi acasă”; numeral: Cheia nu era în primul sertar, dar am găsit-o în al doilea, Hétkor találkozunk „Ne întâlnim la (ora) șapte”P. Lakatos 2006, p. 135.; verb la infinitiv: Cântă fără a se uita la note, Il s’écarta pour le laisser passer „Se îndepărtă ca să-l lase să treacă”; verb la gerunziu: Vine alergând, Mike hurt his hand playing badminton „Mike s-a rănit la mână jucând badminton”Eastwood 1994, p. 171..
În română se mai găsesc și CC exprimate prin adjectiv (De mică era talentată la desen), prin interjecție (Vine pâș-pâș), prin verb la supin: Umbla după cerșit.
Construcții cu complement circumstanțial
Construcțiile cu CC exprimate prin adverbe și prin verbe sunt simple. Construcțiile cu substantive, cuvinte substantivate și pronume sunt asemănătoare celor cu complement indirect, putând fi diferite de la o limbă la alta.
Construcții cu adverbe
De cele mai multe ori, CC exprimat prin adverb se leagă de regentul său fără adpoziție, adică prepoziție în unele limbi, ca româna, sau postpoziție în altele, ca maghiara. Exemple: Vino mâine!; Hâte-toi lentement „Grăbește-te încet”; My friend came yesterday „Prietenul meu a venit ieri”Eifring 2005, cap. 2, p. 39.; Ovđe nema mjesta „Aici nu este loc”Čirgić 2010, pp. 274–277.; Gyakran kapok hírt felőle „Primesc deseori știri despre el/ea”Szende și Kassai 2007, p. 391..
Uneori, adverbul se construiește cu prepoziție: Pe unde scoți cămașa?Coteanu 1982, p. 295.; Partons d’ici „Să plecăm de aici”; Planes take off from here „Avioanele decolează de aici”Eastwood 1994, p. 177..
În maghiară, unele adverbe de loc și de timp pot primi desinențe cazuale care corespund cu prepoziții în alte limbi: Kintről jött „A venit de afară”P. Lakatos 2006, p. 133.. Altele primesc o asemenea desinență și se folosesc în același timp și cu o postpoziție: holnaptól fogva „de mâine”Szende și Kassai 2007, p. 156..
Construcții cu verbe la forme nominale
Verbul la gerunziu se construiește fără adpoziție. În limba franceză îi corespund două moduri, unul numit participe, iar celălalt – gérondif. Acesta are în forma sa o prepoziție, totdeauna aceeași, en, care este de fapt un morfem al acestei forme verbale. Exemple: Primind scrisoarea, a răspuns imediat; On s’instruit en voyageant „Ne instruim călătorind”; We sat there waiting patiently „(Noi) ședeam acolo așteptând cu răbdare”Eastwood 1994, p. 168.; Čita zastajkujući „Citește întrerupându-se”Čirgić 2010, p. 180.; Az iskolába menve beszélgettek „Stăteau de vorbă mergând la școală”P. Lakatos 2006, p. 137..
CC exprimat prin verb la infinitiv se construiește totdeauna cu prepoziție în româna actuală: Am recitit cartea pentru a o înțelege. În franceză este construit mai ales cu prepoziție (On commença par l’interroger „S-a început prin a-l interoga”), dar CC de scop al verbelor de mișcare este fără prepoziție: Il mène son cheval boire à la fontaine „Își duce calul să bea la fântână”. În mod analog se construiește acest CC și în maghiară, fără postpoziție (Megyek bevásárolni „Merg să fac cumpărături”P. Lakatos 2006, p. 149.), construcție a infinitivului generală în această limbă.
CC exprimat prin verb la supin în română este totdeauna cu prepoziție: Umbla după cerșit.
Construcții cu substantive și substitute ale acestora
În privința construcțiilor cu substantive, alte cuvinte folosite cu valoare de substantiv și pronume există o diferență generală între limbile fără declinare și cele cu declinare. În primele, aceste cuvinte exprimă CC cu sau fără adpoziție. În cele din urmă, CC este totdeauna la un anumit caz, fie că este cu sau fără adpoziție.
Româna este o limbă cu declinare relativ redusă. Majoritatea CC se construiesc cu prepoziții care cer cazul acuzativ. Forma acestuia fiind la relativ puține cuvinte diferită de cea a nominativului, majoritatea construcțiilor cu CC se apropie de cele din limbile fără declinare (ex. În casă nu e cald). În număr mic sunt și CC construite cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale care cer genitivul: împrejurul turnului, în fața coloanei. Există și CC fără prepoziție la acuzativ (Cărțile apărute anul trecut s-au epuizat deja) și, mai rar, la dativ, numai în construcții stabile: S-a oprit loculuiBărbuță 2000, pp. 264..
Engleza este o limbă fără declinare. Are unele CC cu prepoziție (The coat was over his arm „Paltonul era (ținut) pe braț”) și altele fără prepoziție: The conference is every year „Conferința are loc în fiecare an”Eastwood 1994, p. 6..
Nici franceza nu are declinare. Majoritatea CC sunt cu prepoziție sau locuțiune prepozițională: Il conduit avec prudence à cause du verglas „Conduce cu prundență din cauza poleiului”. Se construiesc fără prepoziție CC de măsură și unele de timp (Ce meuble mesure deux mètres „Mobila asta măsoară doi metri”, Il reviendra la semaine prochaine „Se va întoarce săptămâna viitoare”), cele exprimate prin două pronume conjuncte (clitice), en și y, precum și cel exprimat prin pronumele relativ dont: Il est resté dans son bureau toute la journée et vient juste d’en sortir „A stat în birou toată ziua și tocmai a ieșit (din el / de acolo)”, Il a un grand jardin, il y cultive des légumes „Are o grădină mare, cultivă legume în ea”, Je connais le pays dont il vient „(Eu) cunosc țara din care vine”. Pronumele en și y se folosesc și în contrucții de scoatere în evidență a unei părți din propoziție, anticipând sau reluând un CC exprimat printr-un cuvânt cu sens lexical: Son enfer, elle en est revenue „Din infernul ei s-a întors”, À Paris, moi, je n’y vais jamais „La Paris eu nu merg niciodată”, J’y suis allé souvent, à Amsterdam „Am fost de multe ori la Amsterdam”Wyler 2018, pagina Détachement et thématisation (Detașare și tematizare)..
Limbile din diasistemul slav de centru-sud (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, prescurtat BCMS) au o declinare relativ dezvoltată. Au CC fără prepoziție la mai multe cazuri: genitiv: Grad je razrušen zemljotresom godine 1667 „Orașul a fost distrus de cutremur în anul 1667”Klajn 2005, p. 235.; dativ: Prišao sam krevetu „M-am apropiat de pat”; acuzativ: Jedno vrijeme slao sam ispravke i odgovore „O vreme am trimis corecturi și răspunsuri”;