thumb|300px|Iosua Navi împreună cu poporul evreu, într-o pictură de Gustave Doré
Iosua Navi sau Isus Navin (în ebraică: יְהוֹשֻׁעַ בן נוּן - Yəhoshúa bin Nun - Iosua, fiul lui Nun) este un personaj biblic care a fost urmașul lui Moise în conducerea poporului evreu. El este pomenit în Cartea Exodului, în Numeri, în Deuteronom și mai ales în Cartea lui Iosua din Biblie. El s-a născut în Egipt, în tribul lui Efraim și ar fi trăit în jurul anului 1200 î.Hr.. În perioada cuceririi Canaanului, a ocupat poziția de comandant militar.
Iosua în Biblie
Genealogie
Iosua sau Isus era fiul lui Nun (sau Navi), care era fiul lui Elișama, fiul lui Amiud, fiul lui Ladan, fiul lui Tahan, fiul lui Telah, fiul lui Reșef, fiul lui Refah, fiul Șeerei, fiica lui Beira, fiul lui Efraim, care era fiul lui Iosif, fiul lui Israel (Cronici 7:23-27).
Din punct de vedere științific
Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urma anului 2007), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea.
Conform Ann E. Killebrew (2005), „Cei mai mulți cercetători de azi acceptă faptul că majoritatea poveștilor despre cuceriri din Cartea lui Iosua sunt lipsite de realitate istorică”. În 2020 ea scria că, în timp ce descoperirile arheologice de la Hazor și altarul de la Muntele Ebal și câteva elemente literare sugerează că Cartea lui Iosua ar putea păstra unele amintiri reale ale istoriei timpurii a Israelului în Canaan, „există un consens că oricare ar fi sursele ei, indiferent de relatarea orală sau scrisă, povestirea cuceririi Canaanului este problematică din punct de vedere istoric și ar trebui tratată cu prudență.”
Datarea efectuată de Kathleen Kenyon, conform căreia Ierihonul nu era locuit în timpul invaziei lui Iosua Navi, este acceptată consensual de arheologi.
În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista La Recherche. El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie,idem p. 33 sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document.În același timp, un cititor simplu al Bibliei care nu cunoaște arheologie ar trebui să-și spună că el citește un document scris cu mult mai târziu despre perioadele dinainte de 700 î.e.n.
Consensul istoricilor este că israeliții antici nu au intrat în Canaan dinafara lui și nu l-au cucerit într-o campanie militară.
Mai recent, Lorenzo Nigro de la Expediția italo-palestiniană la Tell es-Sultan a susținut că a existat un fel de așezare în acest loc în timpul secolelor al XIV-lea și al XIII-lea î.Hr. El afirmă că expediția a detectat straturi de epocă de bronz târziu II în mai multe părți ale tellului, deși straturile sale superioare au fost puternic tăiate de operațiunile de nivelare în timpul epocii fierului, ceea ce explică lipsa materialelor din secolul al XIII-lea. Nigro respinge ideea că aceste descoperiri dau crezare narațiunii biblice despre cucerirea Canaanului de către Iosua.
În 2023, Nigro a confirmat că Ierihonul a fost ocupat în Epoca bronzului târzie (1400–1200 î.e.n.). În această perioadă, zidul orașului anterior, din bronzul mediu, a fost renovat prin adăugarea unui zid din cărămidă de lut peste creasta sa emergentă. Orașul avea și o structură cunoscută sub numele de „Clădirea din Mijloc”, care aparent servea drept reședință conducătorilor locali, pe atunci vasali ai Imperiului Egiptean. De asemenea, se pare că există dovezi că clădirea din mijloc a fost în cele din urmă distrusă, fiind reutilizată abia mai târziu, la începutul epocii fierului.
Note
Bibliografie
Categorie:Personaje biblice Categorie:Judecători ai Israelului antic Categorie:Personaje citate în Divina Comedie (Paradisul)