Capul Verde (în , ;https://dicionario.acad-ciencias.pt/pesquisa/?word=cabo Pronunciation of "cabo" in Dicionário da Língua Portuguesa, Academia de Ciências de Lisboahttps://dicionario.acad-ciencias.pt/pesquisa/?word=verde Pronunciation of "verde" in Dicionário da Língua Portuguesa, Academia de Ciências de Lisboa creolă capverdiană: Kabu Verdi ), cunoscută și sub numele său portughez Cabo Verde, iar oficial drept Republica Capului Verde (), este o țară-arhipelag situată în centrul Oceanului Atlantic, în largul coastei Africii de Vest. Este alcătuită din zece insule vulcanice cu o suprafață totală de circa 4.033 de kilometri pătrați (1.557 de mile pătrate). Aceste insule se află între 600 și 850 de kilometri (370 și 530 de mile) vest de Cap-Vert (adică Dakar), cel mai vestic punct al Africii continentale, după care sunt numite. Capul Verde face parte din ecoregiunea Macaronezia, alături de Azore, Insulele Canare, Madeira și Insulele Sălbatice.

Arhipelagul a rămas nelocuit până în secolul al XV-lea, când exploratorii portughezi au colonizat insulele, întemeind una dintre primele așezări europene din zona tropicală. Poziția sa strategică i-a conferit un rol important în comerțul transatlantic cu sclavi în secolele al XVI-lea și al XVII-lea; insulele au cunoscut o creștere economică rapidă, alimentată de comerțul cu produse manufacturate, rom, țesături în schimbul sclavilor africani, fildeș și aur. Către mijlocul secolului al XIX-lea, intensificarea concurenței străine, seceta persistentă și declinul comerțului cu sclavi au dus la declin economic și emigrare; Capul Verde și-a revenit treptat ca important centru comercial și punct de escală pe principalele rute maritime.

Capul Verde a devenit independent în 1975. De la începutul anilor 1990, este o democrație reprezentativă stabilă și a rămas una dintre cele mai dezvoltate și democratice țări din Africa. Lipsit de resurse naturale, economia sa în curs de dezvoltare este orientată în principal spre servicii, cu un accent tot mai mare pe turism și investiții străine. Cu o populație de aproximativ 530.000 de locuitori (în 2026), Capul Verde se numără printre cele mai puțin populate țări din Africa. Populația capverdiană își are originile în principal în populațiile vest-africane, cu contribuții suplimentare din partea primilor coloniști portughezi și a altor grupuri care au ajuns pe insule. O diasporă considerabilă există în întreaga lume, în special în Statele Unite și Portugalia, depășind cu mult numărul locuitorilor de pe insule. Capul Verde este stat membru al Uniunii Africane.

Limba oficială este portugheza, în timp ce limba națională recunoscută este creola capverdiană (Crioulo), vorbită de marea majoritate a populației. Conform recensământului din 2021, cele mai populate insule erau Santiago (269.370) – care găzduiește capitala și cel mai mare oraș al țării, Praia – São Vicente (74.016), Santo Antão (36.632), Fogo (33.519) și Sal (33.347). Cele mai mari orașe sunt Praia (137.868), Mindelo (69.013), Espargos (24.500) și Assomada (21.297).

Etimologie

Țara își trage numele de la peninsula Cap-Vert de pe coasta Senegalului.Lobban, p. 4 La rândul său, numele Cap-Vert provine din portugheză, de la („capul verde”), denumire dată de exploratorii portughezi în 1444, cu câțiva ani înainte de a ajunge la insule. De-a lungul timpului, numele a fost anglicizat sub forma Cape Verde. În 2013, delegația țării a informat Organizația Națiunilor Unite că, în scopuri oficiale, trebuie folosită numai forma Cabo Verde (), și nu alte traduceri.

Istorie

Arhipelagul s-a format în urmă cu aproximativ 40–50 de milioane de ani, în epoca Eocenului. Înainte de sosirea europenilor, Insulele Capului Verde erau nelocuite. Au fost descoperite de navigatori genovezi și portughezi în jurul anului 1456. Potrivit documentelor oficiale portugheze,Carta regia (scrisoare regală) din 19 septembrie 1462 primele descoperiri au fost făcute de António de Noli, născut la Genova, care a fost ulterior numit guvernator al Capului Verde de către regele portughez Afonso al V-lea. Alți navigatori menționați ca având contribuții la descoperirile din arhipelagul Capul Verde sunt Diogo Dias, Diogo Afonso, venețianul Alvise da Ca' da Mosto și Diogo Gomes (care îl însoțise pe António de Noli în călătoria sa de descoperire și care a pretins că ar fi fost primul care a debarcat pe Santiago și primul care a dat acestei insule numele său).

În 1462, coloniști portughezi au ajuns pe Santiago și au întemeiat o așezare pe care au numit-o Ribeira Grande. Astăzi este cunoscută drept Cidade Velha („Orașul Vechi”), pentru a o deosebi de Ribeira Grande. Ribeira Grande cea originală a fost prima așezare europeană permanentă din zona tropicală.Cape Verde background note . Departamentul de Stat al Statelor Unite (iulie 2008).

În secolul al XVI-lea, arhipelagul a prosperat de pe urma comerțului atlantic cu sclavi. Pirații atacau ocazional așezările portugheze. Francis Drake, un corsar englez, a jefuit de două ori orașul Ribeira Grande, în 1585, pe când acesta făcea parte din Uniunea Iberică. După un atac francez în 1712, orașul a decăzut în importanță în raport cu Praia, din apropiere, care a devenit capitală în 1770.

Declinul comerțului cu sclavi în secolul al XIX-lea a dus la o criză economică. Prosperitatea timpurie a Capului Verde s-a stins treptat. Cu toate acestea, poziția insulelor de-a lungul rutelor maritime din centrul Atlanticului a făcut din Capul Verde un loc ideal pentru reaprovizionarea navelor. Datorită excelentului său port, Mindelo, situat pe insula São Vicente, țara a devenit un important centru comercial. Diplomatul Edmund Roberts a vizitat Capul Verde în 1832. Capul Verde a fost prima escală în călătoria lui Charles Darwin la bordul navei , în 1832.Journal of researches into the natural history and geology of the countries visited during the voyage of HMS Beagle round the world – Chapter 1 la Wikisource, prima parte

Din cauza resurselor naturale reduse și a investițiilor durabile insuficiente din partea portughezilor, cetățenii au devenit tot mai nemulțumiți de stăpânii lor coloniali, care refuzau să acorde autorităților locale o mai mare autonomie. În 1951, Portugalia a schimbat statutul Capului Verde din colonie în provincie de peste mări, în încercarea de a atenua naționalismul în creștere.

În 1956, Amílcar Cabral și un grup de capverdieni și guineeni au organizat (în Guineea Portugheză) Partidul African pentru Independența Guineei și a Capului Verde (PAIGC), o organizație clandestină. Acesta cerea îmbunătățirea condițiilor economice, sociale și politice din Capul Verde și Guineea Portugheză și a constituit baza mișcării de independență a celor două națiuni. Obiectivul său era obținerea independenței prin protest nonviolent. Totuși, în 1959, autoritățile portugheze au reacționat prin represiune, marcată de violență și arestări în masă, ceea ce a convins PAIGC că lupta armată era singurul mijloc viabil de a răsturna regimul colonial. Mutându-și sediul la Conakry, în Guineea, în 1960, PAIGC a început o rebeliune armată împotriva Portugaliei în 1961. Actele de sabotaj au degenerat în cele din urmă într-un război în Guineea Portugheză, care a opus 10.000 de soldați PAIGC unui număr de 35.000 de militari portughezi și africani.

Până în 1972, PAIGC controla o mare parte din Guineea Portugheză, în pofida prezenței trupelor portugheze, însă organizația nu a încercat să destabilizeze controlul portughez asupra Capului Verde. Guineea Portugheză și-a proclamat independența în 1973 și a obținut independența de jure în 1974. Mișcarea de independență în devenire, condusă inițial de Amílcar Cabral, asasinat în 1973, a fost preluată de fratele său vitreg, Luís Cabral, și a culminat cu independența arhipelagului în 1975.

În urma revoluției din aprilie 1974 din Portugalia, PAIGC a devenit o mișcare politică activă în Capul Verde. În decembrie 1974, PAIGC și Portugalia au semnat un acord care prevedea un guvern de tranziție format din portughezi și capverdieni. La 30 iunie 1975, capverdienii au ales o Adunare Națională, care a primit actele de independență din partea Portugaliei la 5 iulie 1975.

La 2 februarie 2024, Capul Verde a devenit a treia țară africană eliberată de malarie.

Politică

Guvern Capul Verde este o republică semiprezidențială stabilă, cu un sistem democratic reprezentativ. În 2026 se situa la egalitate pe locul al doilea între cele mai democratice țări din Africa (alături de Mauritius și Africa de Sud), ocupând locul 40 pe plan mondial, conform scorului democrației electorale din indicii democrației V-Dem.

Constituția – adoptată în 1980 și revizuită în 1992, 1995 și 1999 – definește principiile fundamentale ale guvernării. Președintele este șeful statului și este ales prin vot direct pentru un mandat de cinci ani. Prim-ministrul este șeful guvernului și propune ceilalți miniștri și secretari de stat. El este desemnat de Adunarea Națională și numit de președinte. Membrii Adunării Naționale sunt aleși prin vot direct pentru mandate de cinci ani. În 2016, trei partide dețineau locuri în Adunarea Națională – MpD (36), PAICV (25) și Uniunea Democratică Independentă a Capului Verde (UCID) (3). Cele două principale partide politice sunt PAICV și MpD.

Sistemul judiciar este alcătuit dintr-o Curte Supremă de Justiție – ai cărei membri sunt numiți de președinte, de Adunarea Națională și de Consiliul Superior al Magistraturii – și din instanțe regionale. Instanțe distincte judecă cauzele civile, constituționale și penale. Căile de atac se soluționează de Curtea Supremă.

Recunoaștere internațională În 2013, fostul președinte al Statelor Unite Barack Obama a declarat că Republica Capului Verde este „o adevărată poveste de succes”. Printre alte realizări, a fost apreciată prin următoarele evaluări: Indice Scor Loc PALOP Loc CPLP Loc african Loc mondial An Indicele dezvoltării umane 0,654 locul 1 locul 3 locul 10 locul 125 2017 Indicele Ibrahim al guvernanței africane 71,1 locul 1 locul 3 2018 Libertatea presei (Freedom House) 27 (Liberă) locul 1 locul 2 locul 1 locul 48 2014 Libertatea în lume 1/1 locul 1 locul 1 locul 1 locul 1 2016 Indicele libertății presei 18,02 locul 1 locul 2 locul 3 locul 27 2017 Indicele democrației 7,88 locul 1 locul 1 locul 2 locul 26 2018 Indicele de percepție a corupției 62 locul 1 locul 2 locul 2 locul 35 2024 Indicele de pregătire pentru guvernarea electronică 0,62 locul 1 locul 3 locul 7 locul 111 2024 Indicele statelor fragile 57,2 locul 1 locul 2 locul 4 locul 61 2024 Indicele pregătirii în rețea 3,8 locul 1 locul 3 locul 7 locul 87 2015

Relații externe

Capul Verde urmează o politică de nealiniere și caută relații de cooperare cu toate statele prietene. Angola, Brazilia, China, Libia, Cuba, Franța, Guineea-Bissau, Germania, Italia, Portugalia, Spania, São Tomé și Príncipe, Senegal, Rusia, Luxemburg și Statele Unite au ambasade în Praia. Capul Verde duce o politică externă deosebit de activă, în special în Africa.

Capul Verde este stat membru fondator al Comunității Țărilor de Limbă Portugheză, cunoscută și drept „Commonwealth-ul lusofon”, o organizație internațională și asociație politică a națiunilor lusofone de pe patru continente, în care portugheza este limbă oficială. Capul Verde întreține relații bilaterale cu unele națiuni lusofone și este membru al mai multor organizații internaționale. De asemenea, participă la majoritatea conferințelor internaționale pe teme economice și politice. Din 2007, Capul Verde beneficiază de un statut de parteneriat special în raporturile cu UE, în temeiul Acordului de la Cotonou, și ar putea solicita un statut de membru special, mai ales pentru că escudo-ul capverdian, moneda țării, este ancorat la euro. În 2011, Capul Verde a ratificat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale. În 2017, Capul Verde a semnat tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare.

În noiembrie 2021, Capul Verde și-a deschis prima ambasadă în Nigeria.

Armată