Mexic (México în spaniolă) este o țară situată în America de Nord, învecinată la nord cu Statele Unite ale Americii, iar la sud cu Belize și Guatemala. Este cea mai nordică țară hispanică din America Latină și cea mai populată țară vorbitoare a limbii spaniole din lume. Întrucât Mexic este de fapt o republică federală, numele oficial este Statele Unite Mexicane (Estados Unidos Mexicanos). Țara este frecvent numită Republica Mexicană (República Mexicana), dar și simplu Mexic, deși nu acestea sunt denumirile recunoscute oficial.
După independență, Mexicul s-a confruntat cu tulburări politice și socio-economice. Invazia Statelor Unite în timpul Războiului Mexicano-American din 1848 a dus la pierderi teritoriale semnificative. Reformele liberale introduse în Constituția din 1857 au provocat conflicte interne, inclusiv intervenția franceză și stabilirea unui Imperiu, contracarată de rezistența republicană condusă de Benito Juárez. La sfârșitul secolului al XIX-lea a apărut dictatura lui Porfirio Díaz, declanșând Revoluția Mexicană în 1910, care a condus la schimbări profunde, inclusiv Constituția din 1917. Guvernarea ulterioară prin succesiunea de președinți, adesea foști generali de război, a persistat până la apariția Partidului Revoluționar Instituțional (PRI) în 1929. Sub conducerea PRI timp de 70 de ani, Mexicul a experimentat o creștere economică semnificativă, dar a întâmpinat și probleme legate de represiune și fraudă electorală.
Mexicul are a 15-a cea mai mare economie din lume după PIB nominal și a 11-a cea mai mare după PIB ajustat la paritatea puterii de cumpărare, Statele Unite fiind principalul partener economic. Ca țară nou industrializată și în curs de dezvoltare, clasându-se pe locul 86 în Indicele de Dezvoltare Umană, economia și populația sa mari, influența culturală și democratizarea constantă fac din Mexic o putere regională și de nivel intermediar. Mexic se clasează pe primul loc în America și pe locul șapte în lume după numărul de situri din Patrimoniul Mondial UNESCO. Este, de asemenea, una dintre cele 17 țări megadiverse din lume, ocupând locul cinci în biodiversitatea naturală. Mexic este membru al Organizației Națiunilor Unite, G20, Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific, Organizației Statelor Americane, Comunității Statelor Americane și Caraibelor, și Organizației Statelor Ibero-Americane.
Etimologie Mēxihco este termenul în limba Nahuatl pentru inima imperiului Aztec, respectiv Valea Mexicului și teritoriile înconjurătoare, cu locuitorii săi cunoscuți sub numele de Mexica. Se crede în general că toponimul pentru vale a fost originea etnonimului primar pentru Tripla Alianță Aztecă, dar s-ar putea să fie și invers. În perioada colonială (1521–1821), Mexicul era cunoscut sub numele de Noua Spanie. În secolul al XVIII-lea, această regiune centrală a devenit Intendenția Mexicului, în timpul reorganizării imperiului. După ce Noua Spanie și-a obținut independența de la Imperiul Spaniol în 1821 și a devenit un stat suveran, teritoriul a devenit cunoscut sub numele de Statul Mexic, țara nouă fiind denumită după capitala sa: Ciudad de Mexico. Numele oficial al țării s-a schimbat odată cu forma de guvernare. Declarația de independență semnată la 6 noiembrie 1813 de către deputații Congresului din Anáhuac.
Toponimia Etnonimul mexican a fost folosit în limba spaniolă de la contactul dintre europeni și americani în moduri diferite. Pentru Spania secolului al XVI-lea, mexicanii au fost locuitorii din Mexic-Tenochtitlan, vorbitori ai limbii náhuatl. În perioada colonială unii creoli și spanioli rezidenți în Noua Spanie au folosit etnonimul pentru a se referi la ei înșiși.Por ejemplo, Francisco Xavier Clavijero comienza su Historia antigua de México y de su conquista hablando del país del Anáhuac en el primer capítulo, pero a lo largo de él se referirá indistintamente al territorio mexicano o reino de los mexicanos a una amplia porción de Nueva España que incluía no sólo los dominios de los mexicas, sino también territorios mayas y purépechas. Liderii Războiului de Independență ezitau ca numele țării să fie ca și numele locuitorilor săi. Conform Planului de la Iguala, țara va adopta în cele din urmă numele de Mexic și a locuitorilor săi mexicani. México este un toponim de origine náhuatl a cărei semnificație este discutabilă. Toponimul derivă din cuvântul náhuatl Mēxihco , care desemna capitala mexicanilor. După Bernardino de Sahagún, cuvântul semnifică Ombilicul luniiDe Metzxico: metz(tli) (luna), xic(tli) (ombligo, centro) y -co (locativo). Sahagún, Historia general...., ipoteză care apoi a fost îndată preluată de Cecilio Robelo, Alfonso Caso și Gutierre Tibón și devenit popular prin cărți gratuite.
Istorie
Civilizații indigene înainte de contactul european (înainte de 1519)
Cele mai vechi artefacte umane din Mexic sunt fragmente de unelte de piatră găsite lângă urme de foc de tabără în Valea Mexicului și sunt datate în jurul anului 10.000 î.Hr. Mexicul este locul unde a avut loc domesticirea porumbului, roșiei și fasolei. În perioadele următoare, cultivarea porumbului și trăsăturile culturale, cum ar fi un complex mitologic și religios, au fost răspândite de culturile mexicane în restul zonei culturale mesoamericane. În această perioadă, satele au devenit mai dense în ceea ce privește populația, devenind stratificate social cu o clasă de meșteșugari. Cei mai puternici conducători aveau putere religioasă și politică.Wasserstrom, Robert (1980). "Ethnic Violence and Indigenous Protest: The Tzeltal (Maya) Rebellion of 1712". Journal of Latin American Studies. 12: 1–19.
Cea mai veche civilizație complexă din Mexic a fost cultura Olmec, care a fost datată începând cu aproximativ 1500 î.Hr. Trăsăturile culturale ale olmecilor s-au răspândit în Mexic către alte culturi. Perioada formativă a marcat răspândirea tradițiilor religioase și simbolice distincte, precum și a complexelor artistice și arhitecturale. În perioada preclasică ulterioară, civilizațiile Maya și Zapotec au dezvoltat centre complexe la Calakmul și, respectiv, la Monte Albán. În această perioadă au fost dezvoltate primele sisteme de scriere mesoamericane adevărate în culturile Epi-Olmec și Zapotec. Tradiția scrisului mesoamerican a atins apogeul în scriptul hieroglific clasic al Mayasilor. Primele istorii scrise datează din această perioadă. Tradiția scrisului a fost importantă după cucerirea spaniolă din 1521.
În Mexicul Central, apogeul perioadei clasice a fost marcat de ascensiunea Teotihuacánului, care a format un imperiu militar și comercial. Teotihuacánul, cu o populație de peste 150.000 de oameni, avea unele dintre cele mai mari structuri piramidale din Americile pre-columbiene. După prăbușirea Teotihuacánului în jurul anului 600 d.Hr., a urmat o competiție între mai multe centre politice importante din Mexicul Central, precum Xochicalco și Cholula. În această perioadă, în timpul Epocii Epi-Clasice, popoarele Nahua au început să se mute spre sud în Mesoamerica dinspre nord și au devenit dominant politice și cultural în Mexicul Central, înlocuind vorbitorii de limbi Oto-Manguean. În timpul erei post-clasice timpurii (aprox. 1000–1519 CE), Mexicul Central a fost dominat de cultura Toltec, Oaxaca de cultura Mixtec, iar zona lowland Maya avea centre importante la Chichén Itzá și Mayapán.Cope, R. Douglas (1994). The Limits of Racial Domination: Plebeian Society in Colonial Mexico City, 1660–1720. Madison, Wis.: University of Wisconsin.
Cucerirea spaniolă și epoca colonială (1519–1821)
Chiar dacă Imperiul Spaniol stabilise colonii în Caraibe începând cu anul 1493, abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea au început să exploreze coasta estică a Mexicului. Spaniolii au aflat pentru prima dată despre Mexic în timpul expediției lui Juan de Grijalva din 1518. Cucerirea spaniolă a Imperiului Aztec a început în februarie 1519, când Hernán Cortés a fondat orașul spaniol Veracruz. Capturarea Tenochtitlanului în 1521 și înființarea imediată a capitalei spaniole Ciudad de México pe ruinele acestuia a fost începutul unei perioade coloniale de 300 de ani în care Mexicul a fost cunoscut sub numele de Nueva España (Noua Spanie). Doi factori au făcut din Mexic o bijuterie în Imperiul Spaniol: existența unor populații mesoamericane mari, ierarhizate, care ofereau tribut și presta muncă obligatorie, și descoperirea unor depozite vaste de argint în nordul Mexicului.
Regatul Noii Spanii a fost creat din resturile imperiului Aztec. Cei doi piloni ai dominației spaniole au fost Statul și Biserica Romano-Catolică, ambele sub autoritatea coroanei spaniole. În 1493, papa a acordat puteri extinse monarhiei spaniole pentru imperiul său de peste mări, cu condiția ca coroana să răspândească creștinismul în noile sale teritorii. În 1524, regele Carol I a creat Consiliul Indiilor, cu sediul în Spania, pentru a supraveghea puterea statală în teritoriile sale de peste mări; în Noua Spanie, coroana a stabilit un înalt tribunal în Ciudad de México, Real Audiencia ('audiență regală' sau 'tribunal regal'), iar apoi în 1535 a creat Viceregatul Noii Spanii. Viceregele era oficialul cel mai înalt al Statului. În sfera religioasă, dioceza Mexicului a fost creată în 1530 și ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Mexicului în 1546, cu arhiepiscopul ca șef al ierarhiei eclesiastice. Spaniola castiliană era limba stăpânilor. Credința catolică era singura permisă, iar cei care nu erau catolici și catolicii (cu excepția indienilor) care dețineau opinii neortodoxe erau supuși Inchiziției Mexicane, înființată în 1571.
Forțele militare spaniole, uneori însoțite de aliați nativi, au condus expediții pentru a cuceri teritorii sau pentru a reprima rebeliuni pe parcursul erei coloniale. Revoltele amerindiene remarcabile din nordul slab populat al Noii Spanii includ Războiul Chichimec (1576–1606), Revolta Tepehuán (1616–1620), și Revolta Pueblo (1680), revolta Tzeltal din 1712 fiind o revoltă regională a mayașilor. Cele mai multe rebeliuni au fost de scară mică și locale, nereprezentând o amenințare majoră pentru elitele conducătoare. Pentru a proteja Mexicul de atacurile piraților englezi, francezi și olandezi și pentru a proteja monopolul de venit al Coroanei, doar două porturi erau deschise comerțului extern—Veracruzul pe Atlantic (conectat cu Spania) și Acapulco pe Pacific (conectat cu Filipinele). Printre cele mai cunoscute atacuri ale piraților se numără Jefuirea Campechei din 1663 și Atacul de la Veracruz din 1683. Mai multă preocupare pentru coroană era invazia străină, mai ales după ce Marea Britanie a capturat în 1762 porturile spaniole din Havana și Manila în Războiul de Șapte Ani. S-a creat o armată permanentă, s-au întărit fortificațiile de coastă și s-au extins presidiile și misiunile nordice în Alta California.Angel Miranda Basurto (2002). La Evolucíon de Mėxico [The Evolution of Mexico] (in Spanish) (6th ed.). Mexico City: Editorial Porrúa. p. 358. ISBN 970-07-3678-4.
Epoca independenței (1808–1855)
Tulburările din Imperiul Spaniol care au dus la independența majorității teritoriilor sale din Lumea Nouă au fost cauzate de invazia lui Napoleon Bonaparte în Spania în 1808. În Mexic, elitele argumentau că suveranitatea revine acum "poporului" și că consiliile orașenești (cabildos) erau cele mai reprezentative organe. La 16 septembrie 1810, preotul secular Miguel Hidalgo y Costilla a declarat împotriva "guvernului rău" în micul oraș Dolores, Guanajuato. Acest eveniment, cunoscut sub numele de Strigătul de la Dolores (Grito de Dolores), este comemorat în fiecare an, la 16 septembrie, ca ziua independenței Mexicului. Hidalgo și câțiva dintre soldații săi au fost în cele din urmă capturați.