São Tomé și Príncipe, oficial Republica Democrată São Tomé și Príncipe [Sf. Toma și insula Prințului] (în ), este o țară insulară situată în Golful Guineei, în largul coastei ecuatoriale vestice a Africii Centrale. Este formată din două arhipelaguri în jurul celor două insule principale São Tomé și Príncipe, aflate la o distanță de aproximativ 150 km una de cealaltă și la aproximativ 250 și 225 km de coasta de nord-vest a Gabonului. Cu o populație de 201.800 de locuitori (estimare oficială din 2018),Instituto Nacional de Estadística de São Tomé e Príncipe, as at 13 May 2018. São Tomé și Principe este al doilea cel mai mic și al doilea cel mai puțin populat stat suveran african, după Seychelles.

Insulele au fost nelocuite până la descoperirea lor de către exploratorii portughezi în secolul al XV-lea. Colonizate treptat și construindu-se așezări treptat de-a lungul secolului al XVI-lea, ele au servit în mod colectiv drept un centru comercial și comercial vital pentru comerțul cu sclavi din Atlantic. Solul vulcanic bogat și proximitatea față de ecuator au făcut din São Tomé și Principe un loc ideal pentru cultivarea zahărului, urmat mai târziu de culturi comerciale precum cafeaua și cacao; economia profitabilă a plantațiilor depindea în mare măsură de sclavii africani. Ciclurile de neliniște socială și instabilitate economică din secolele al XIX-lea și al XX-lea au culminat cu independența pașnică din 1975. De atunci, São Tomé și Principe a rămas una dintre cele mai stabile și mai democratice țări din Africa.

Populația din São Tomé și Principe este predominantă de origine africană și metisă, iar cei mai mulți sunt creștini. Moștenirea dominației portugheze este vizibilă și în cultura, obiceiurile și muzica țării, care îmbină influențele europene și africane. São Tomé și Principe este un stat membru fondator al Comunității țărilor de limbă portugheză.

Istorie Istorie geologică

Insulele care alcătuiesc São Tomé și Principe s-au format în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani, în urma unei activități vulcanice în apele adânci de-a lungul liniei Camerun. De-a lungul timpului, interacțiunile cu apa de mare și perioadele de erupție au generat pe insule o mare varietate de roci vulcanice și magmatice diferite, cu ansambluri complexe de minerale.

Sosirea europenilor Insulele São Tomé și Príncipe erau nelocuite când au sosit portughezii, în jurul anului 1470. Primii europeni care au ajuns la țărm au fost João de Santarém și Pêro Escobar. Navigatorii portughezi au explorat insulele și au decis că acestea ar fi un loc bun pentru baze de comerț cu continentul.

Datele de sosire a europenilor sunt date uneori ca fiind 21 decembrie (ziua Sfântului Toma) 1471, pentru São Tomé, și 17 ianuarie (ziua Sfântului Antoniu) 1472, pentru Príncipe, deși alte surse citează ani diferiți în jurul acestei date. Inițial, Príncipe a fost numit Santo Antão („Sfântul Anton”), schimbându-și numele în 1502 în Ilha do Príncipe („Insula Prințului”), cu referire la prințul Portugaliei, căruia i se plăteau taxele pe recolta de zahăr a insulei.

Prima așezare de succes din São Tomé a fost înființată în 1493 de Álvaro Caminha, care a primit terenul ca donație din partea coroanei. Príncipe a fost colonizată în 1500 în baza unui aranjament similar. Cu toate acestea, atragerea de coloniști s-a dovedit a fi dificilă, iar cei mai mulți dintre primii locuitori au fost „indezirabili” trimiși din Portugalia, majoritatea evrei. 2 000 de copii evrei, cu vârste de până la opt ani, au fost luați din Peninsula Iberică pentru a munci pe plantațiile de zahăr. În timp, acești coloniști au descoperit că solul vulcanic al regiunii este potrivit pentru agricultură, în special pentru cultivarea zahărului.

Perioada portugheză a São Tomé și Principe Până în 1515, São Tomé și Principe au devenit depozite de sclavi pentru comerțul de sclavi de coastă, având centrul la Elmina.

Cultivarea zahărului era un proces care necesita multă forță de muncă, iar portughezii au început să înrobească un număr mare de africani de pe continent. În primele etape ale boom-ului culturii zahărului, proprietățile de pe insule aveau o valoare redusă, agricultura fiind destinată consumului local, în timp ce economia se baza în principal pe tranzitul de sclavi, deși deja multe produse alimentare erau importate.Caldeira, Arlindo Manuel. "LEARNING THE ROPES IN THE TROPICS: SLAVERY AND THE PLANTATION SYSTEM ON THE ISLAND OF SÃO TOMÉ." African Economic History 39 (2011): 41. . Când proprietarul local Álvaro Borges a murit în 1504, terenurile sale defrișate și animalele domestice au fost vândute pentru doar 13.000 de réis, prețul aproximativ a trei sclavi.Arquivo Nacional da Torre do Tombo (hereinafter cited as TT), Corpo Cronológico, II, 15-77, inventory of the assets belonging to Álvaro Borges, 4 November 1507, a published copy of which is found in PMA, vol. V, 221-243. Potrivit lui Valentim Fernandes, în jurul anului 1506, São Tomé avea mai multe câmpuri de trestie de zahăr decât Madeira „din care se producea deja melasă”, dar insula nu avea instalații pentru producția industrială de zahăr.

Dezvoltarea economică în secolul al XVI-lea São Tomé va deveni remarcabil din punct de vedere economic abia odată cu introducerea unei mori de zahăr acționate de apă în 1515, ceea ce a dus în curând la cultivarea în masă a zahărului:Caldeira, Arlindo Manuel. "LEARNING THE ROPES IN THE TROPICS: SLAVERY AND THE PLANTATION SYSTEM ON THE ISLAND OF SÃO TOMÉ." African Economic History 39 (2011): 43. . „Câmpurile se extind și morile de zahăr, de asemenea. În acest moment, sunt doar două mori de zahăr aici și alte trei sunt în construcție, numărând moara antreprenorilor, care este mare. La fel, există condițiile necesare, cum ar fi cursurile de apă și lemnul, pentru a putea construi mult mai multe. Iar trestiile [de zahăr] sunt cele mai mari pe care le-am văzut în viața mea.” Plantațiile de zahăr au fost organizate cu ajutorul muncii sclavilor, iar până la mijlocul secolului al XVI-lea, coloniștii portughezi au transformat insulele în cel mai important exportator de zahăr din Africa."As roças vâo em crescimento e os engenhos de açticaragora somente dois e fazem-se très com o dos tratadores [conassi há grande aparelho, assi de ribeiras como de lenha, par canas, as mais façanhosas que em minha vida vi": Letter from Segura to the monarch, 15 March 1517, in Antonio Brásio, édAfricana (hereinafter referred to as

Sclavii din São Tomé au fost cumpărați de pe Coasta Sclavilor din Africa de Vest, din Delta Nigerului, de pe insula Fernando Po și, mai târziu, din Kongo și Angola.Vogt, John L. "The Early Sao Tome-Principe Slave Trade with Mina, 1500-1540." The International Journal of African Historical Studies 6, no. 3 (1973): 462. . În secolul al XVI-lea, sclavii au fost importați și exportați în Portugalia, Elmina, Regatul Kongo, Angola și în America spaniolă. În 1510, se pare că între 10.000 și 12.000 de sclavi au fost importați de Portugalia.SEIBERT, GERHARD. "São Tomé & Príncipe: The First Plantation Economy in the Tropics." In Commercial Agriculture, the Slave Trade and Slavery in Atlantic Africa, edited by Law Robin, Schwarz Suzanne, and Strickrodt Silke, 66. Boydell and Brewer, 2013. . În 1516, São Tomé a primit 4.072 de sclavi cu scopul de a fi reexportați. Între 1519 și 1540, insula a fost centrul comerțului cu sclavi între Elmina și Delta Nigerului.Vogt, John L. "The Early Sao Tome-Principe Slave Trade with Mina, 1500-1540." The International Journal of African Historical Studies 6, no. 3 (1973): 467. . De la începutul și până la jumătatea secolului al XVI-lea, São Tomé a făcut comerț cu sclavi, cu intermitențe, cu Angola și Regatul Kongo.SEIBERT, GERHARD. "São Tomé & Príncipe: The First Plantation Economy in the Tropics." In Commercial Agriculture, the Slave Trade and Slavery in Atlantic Africa, edited by Law Robin, Schwarz Suzanne, and Strickrodt Silke, 67. Boydell and Brewer, 2013. . În 1525, São Tomé a început să facă trafic de sclavi către Americile spaniole, în special către Caraibe și Brazilia.Vogt, John L. "The Early Sao Tome-Principe Slave Trade with Mina, 1500-1540." The International Journal of African Historical Studies 6, no. 3 (1973): 466. . Între 1532 și 1536, São Tomé a trimis în medie 342 de sclavi anual în Antile.SEIBERT, GERHARD. "São Tomé & Príncipe: The First Plantation Economy in the Tropics." In Commercial Agriculture, the Slave Trade and Slavery in Atlantic Africa, edited by Law Robin, Schwarz Suzanne, and Strickrodt Silke, 68. Boydell and Brewer, 2013. . Înainte de 1580, insula a reprezentat 75% din importurile Braziliei, în principal sclavi. Comerțul cu sclavi a rămas o piatră de temelie a economiei São Tomé până după 1600.

Dinamica puterii în São Tomé în secolul al XVI-lea a fost surprinzător de diversă, cu participarea cetățenilor mulatri liberi și negri la guvernare. Coloniștii voluntari au evitat São Tomé din cauza bolilor și a lipsei de hrană, așa că coroana portugheză a deportat condamnați pe insulă și a încurajat relațiile interrasiale pentru a asigura securitatea coloniei. De asemenea, sclavia nu era permanentă, după cum demonstrează decretul regal din 1515 prin care se acordă manumisiunea soțiilor africane ale coloniștilor albi și a copiilor lor metiși.SEIBERT, GERHARD. "São Tomé & Príncipe: The First Plantation Economy in the Tropics." In Commercial Agriculture, the Slave Trade and Slavery in Atlantic Africa, edited by Law Robin, Schwarz Suzanne, and Strickrodt Silke, 59. Boydell and Brewer, 2013. . În 1517, un alt decret a eliberat sclavii de sex masculin care ajunseseră inițial pe insulă odată cu primii coloniști. După 1520, o cartă regală a permis ca mulatrii liberi, căsătoriți și cu proprietăți să dețină funcții publice, urmată de un decret din 1546 care stabilea egalitatea civilă între acești mulatrii calificați și coloniștii albi, permițând mulatrilor liberi și cetățenilor de culoare oportunități de mobilitate crescută și de participare la politica și afacerile locale. Diviziunile sociale au dus la dispute frecvente în cadrul consiliilor orășenești ale coloniei și cu guvernatorul și episcopul,Seibert, Gerhard. "São Tomé & Príncipe: The First Plantation Economy in the Tropics." In Commercial Agriculture, the Slave Trade and Slavery in Atlantic Africa, edited by Law Robin, Schwarz Suzanne, and Strickrodt Silke, 60. Boydell and Brewer, 2013. . cu o instabilitate politică constantă.

La început, sclavia în São Tomé a fost mai puțin strictă. La mijlocul secolului al XVI-lea, un pilot portughez anonim a notat că sclavii erau angajați în cupluri, își construiau propriile locuințe și lucrau în mod autonom o dată pe săptămână la cultivarea propriei rezerve de hrană.For an English translation, see John William Blake, trans., ed., Europeans in West Africa, 1450–1560 (London, 1942), 145ff. Cu toate acestea, acest sistem de sclavie mai relaxat nu a durat mult timp după apariția plantațiilor. De-a lungul timpului, sclavii au fugit frecvent în pădurile muntoase neospitaliere din interiorul insulei.SEIBERT, GERHARD. "São Tomé & Príncipe: The First Plantation Economy in the Tropics." In Commercial Agriculture, the Slave Trade and Slavery in Atlantic Africa, edited by Law Robin, Schwarz Suzanne, and Strickrodt Silke, 63. Boydell and Brewer, 2013. . Între 1514 și 1527, cinci la sută dintre sclavii care au fost importați în São Tomé au evadat, adesea murind de foame,SEIBERT, GERHARD. "São Tomé & Príncipe: The First Plantation Economy in the Tropics." In Commercial Agriculture, the Slave Trade and Slavery in Atlantic Africa, edited by Law Robin, Schwarz Suzanne, and Strickrodt Silke, 64. Boydell and Brewer, 2013. . deși în 1531-1535 au existat penurii majore de hrană chiar și în plantații. În cele din urmă, populația maroon a dezvoltat așezări în interior cunoscute sub numele de macambos.

Răscoalele sclavilor