Ion Vitner (numele apare și în grafia Wittner; n. 19 august 1914, București — d. 12 aprilie 1991, București) a fost un scriitor și critic literar român evreu,Matei Călinescu. „Dificultatea de a fi evreu român”. Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 10, octombrie 2005. Accesat la 23 noiembrie 2011. reprezentant al realismului socialist și proletcultismului.Biografie Ion Vitner

Biografia A studiat pentru a deveni medic stomatolog, dar a abandonat profesia în 1931, când a debutat la revista literară avangardistă unu, condusă de Sașa Pană.

Între anii 1933 și 1935 a participat la Cercul de studii marxiste de pe lângă revista Cuvântul liber, devenind unul dintre reprezentanții dogmatismului proletcultist. Din cauza activității politice de stânga desfășurate i s-a fixat domiciliu forțat în 1940. În 1942 a fost deportat în Transnistria.

Între anii 1944 și 1946 a fost redactor la ziarul Scînteia, între 1944 și 1949 a fost membru în comitetul redacțional al revistei Orizont, iar din 1948 până la moarte a fost redactor-șef adjunct și apoi redactor-șef al revistei Flacăra.

A colaborat și la revistele Gazeta literară, Contemporanul, Tribuna și Viața românească unde a scris o serie de articole pe tema „Pe drumul realismului socialist”.

Ion Vitner socotea că prin silință se poate deveni „un adevărat educator al maselor, un propagandist al ideilor socialismului, un agitator și un mobilizator al elanului eroilor muncii din viața noastră de fiecare zi”.

În revista Contemporanul, nr. 40, 27 iulie 1947, Ion Vitner a publicat un articol, cu titlul „Poetul culorilor sumbre”, în care Mihai Eminescu era contestat, fiind declarat „nebun” și l-a acuzat că este „exponent al marii boierimi și a tendințelor ei retrograde”, „un caz tipic de intelectual în derută, care în ura sa împotriva burgheziei, în loc să utilizeze armele claselor de jos, utilizează armele marii latifundii. [...] Mesajul său poetic... este mesajul unei clase decadente, agonice...”.

Volumele din 1949, Pasiunea lui Pavel Corceaghin și Critica criticii, în care a adunat articolele publicate în prealabil în presă, au fost primul ghid a dogmatismului proletcultist în România.

După 1945, și mai ales în anii ’50, când lupta de clasă „se ascuțea din ce în ce”, rubrica de cinema de la Contemporanul, a lui Eugen Schileru, a fost uzurpată de un semnatar vigilent și corespunzător, numit Emil Suter, și de fratele său, Ion Vitner, aceștia având sarcina de partid să atace și așa destul de fragila cinematografie autohtonă.

Între anii 1948 și 1960 a fost membru în Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Din 1948 a lucrat la Universitatea din București, înlocuindu-l pe George Călinescu, pentru a se putea impune o „nouă” intelectualitate, care să-i ia locul celei vechi.

Premii Premiul de Stat (1949 și 1955) Premiul Academiei (1954)

Distincții Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 112. Ordinul Muncii clasa a II-a (9 iunie 1954) „pentru merite deosebite în domeniul creației literare”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 225 din 9 iunie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” unor scriitori, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 29, 16 iunie 1954, p. 220.

Scrieri Octombrie, 1932 (publicat sub numele de Ion Wittner) Supremul adevăr, editura unu, București, 1933 (ediție hors-commerce cu un portret de M. Grünspan și cu un autoportret-colaj de autor; publicat sub numele de Ion Wittner) Critica criticii, Imprimeriile Scrisul Liber, 1949 Pasiunea lui Pavel Corceaghin, 1949 Fronturile de luptă ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1949 Influența clasei muncitoare în opera lui Eminescu și Caragiale, 1949 Poezia lui A. Toma, 1950 Viața și opera lui D. Th. Neculuță, Editura pentru Literatură și Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., București, 1950 Problema moștenirii literare, 1952 Pămîntul prieteniei, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1954 Eminescu, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1955 Un mare scriitor al Chinei de Azi: Go Mo-Jo, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1955 Eminescu, Editura Allami Irodalmi es Meveszeti Kiado, Marosvasarhely, 1956 Firul Ariadnei, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1957 Meridiane literare, Editura de Stat pentru Literatură și artă, București, 1960 Prozatori contemporani: Ion Vitner. Vol. I, Editura pentru Literatură, București, 1961 Prozatori contemporani: Ion Vitner. Vol. II, Editura pentru Literatură, București, 1962 Formarea conceputului de literatură socialistă. Literatura în publicațiile socialiste și muncitorești 1880-1900. Reviste literare, Editura pentru Literatură, București, 1966 Albert Camus sau tragicul exilului, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968 Semnele romanului, Editura Cartea Românească, București, 1971 Reverii pe malurile Senei, Editura Cartea Românească, București, 1978 Alexandru Ivasiuc: înfruntarea contrariilor, Colecția „Contemporanul nostru”, Editura Albatros, București, 1980 Popas lîngă Notre-Dame, Editura Cartea Românească, București, 1981 (jurnal de călătorie)

Note

Legături externe Ion Vitner – Pionier al proletcultismului românesc

Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Nașteri pe 19 august Categorie:Decese în 1991 Categorie:Decese pe 12 aprilie Categorie:Bucureșteni Categorie:Critici literari români Categorie:Comuniști români Categorie:Decese în București Categorie:Proletcultism Categorie:Realism socialist