thumb|300 px|Omul Vitruvian-Leonardo da Vinci Renașterea a debutat în secolele XIV-XVI, perioada Evului Mediu târziu, în Florența - Italia și s-a răspândit în restul Europei. Această mișcare culturală reprezintă înflorirea inovatoare a literaturii latine și autohtone, începând din secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele literare din antichitatea clasică creditată lui Francesco Petrarca. Dezvoltarea în pictură a tehnicilor de perspectivă, de acordare a unei realități mult mai naturale a dus și la o reformă educațională. Schimbările Renașterii nu au fost implementate uniform de întreaga Europă, deși apariția tiparului a accelerat difuzarea ideilor în secolul al XV-lea. 300 px|thumb|Sandro Botticelli: La nascita di Venere (Nașterea lui Venus) (c. 1484–1486). Tempera pe pânză (canvas). Galeria Uffizi, Florența.
Renașterea politică În politică, precum în artă și știință, Renașterea a dus la schimbări de mentalitate și la evoluția convențiilor diplomatice. Istoricii consideră Renașterea ca o perioadă de tranziție dintre Evul Mediu și Istoria Modernă. Schimbările sociale și politice, dar și preocupările intelectuale, au influențat evoluțiile artistice și contribuțiile unor personalități ca Leonardo da Vinci, supranumit „omul renașterii”. Diverse teorii au fost propuse pentru a explica originea și caracteristicile renașterii, concentrându-se pe o varietate de factori, incluși pe particularitățile sociale și civice din Florența: structura sa politică, patronajul familiei Medici și migrarea savanților greci în Italia după căderea Constantinopolului în mâinile turcilor.
Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura sa ierarhică rigidă, dominată de economia agrară și sub puternica influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renașterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman.
Noțiunea de „Renaștere” a fost folosită pentru prima dată de către istoricul francez Jules Michelet, la începutul secolului al XIX-lea și, preluată de istoricul elvețian Jacob Burckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance în Italien" („Cultura Renașterii în Italia”), (1860) care a definit Renașterea drept perioada cuprinsă între pictorii Giotto și Michelangelo, considerând că în acest timp, omul recăpăta conștiința de sine ca individ, după o lungă perioadă de anihilare filozofică a personalității.
Prezentare thumb|Hans Holbein cel Tanar - Ambasadorii Renașterea a fost mișcarea culturală care a afectat profund viață intelectuală europeană în perioada modernă timpurie. Începând din Italia și răspândindu-se în restul Europei până în secolul al XVI-lea, influența sa a fost resimțită în literatură, filosofie, artă, muzică, politică, știință, religie, precum și în alte domenii de cercetare. Savanții renascentiști au adoptat o metodă umanistă în studiu și s-au axat pe realism și pe emoția umană în artă. Umaniști, ca Poggio Bracciolini, au căutat în biblioteci din mănăstiri europene textele literare, istorice și oratorice latine ale Antichității. Căderea Constantinopolului din 1453 a generat un exod al savanților greci ce au adus manuscrise prețioase în limba greacă veche, dintre care multe, în Occident, căzuseră în obscuritate. Se pune un nou accent pe textele literare și istorice, pe lucrările de științe naturale, filosofie, matematică, scrise în greacă și arabă.
În renașterea neoplatonică, umaniștii nu au respins creștinismul; dimpotrivă, cele mai multe lucrări renascentiste au fost dedicate Bisericii, care patrona operele de artă. O schimbare subtilă s-a petrecut în modul în care intelectualii abordau religia, reflectându-se în multe domenii culturale. Multe lucrări creștine grecești, inclusiv și Noul Testament scris în greacă, au fost aduse din Bizanț în Europa de Vest, fiind cercetate. Umaniști ca Lorenzo Valla și Erasmus din Rotterdam militau pentru revenirea la originalul Noul Testament în limba greacă, ceea ce a deschis astfel calea spre Reforma Protestantă. thumb|250 px|Școala de la Atena-Sanzio Întoarcerea artistică la clasicism poate fi exemplificată în sculptură lui Nicola Pisano, iar pictorii florentini conduși de Masaccio s-au străduit să-i înfățișeze portretul cât mai realist, dezvoltând tehnici pentru a reda perspectiva, lumina și umbre cât mai naturale. Filosofii politici, ca Niccolò Machiavelli, au căutat să descrie viață politică așa cum era în realitate pentru a o înțelege. O contribuție esențială a avut-o umanistul italian Giovanni Pico della Mirandola, care a scris, în 1486, "De hominis dignitate" (Discursul despre demnitatea omului), ce constă într-o serie de teze filosofice despre gândirea naturală și credință. Autorii renascentiști, de asemenea, începeau să utilizeze limbile vernaculare, iar apariția tiparului a permis accesul la cărți (ca Biblia), a cât mai multor persoane.
Renașterea presupune și o încercare a intelectualilor de a studia și îmbunătăți lumea seculară, prin revigorarea ideilor din antichitate și adoptarea unor noi metode de gândire. Inovațiile renașterii au făcut ca structurile politice și bisericești să fie mai receptive și au dus la apariția capitalismului. În timp ce marile regate europene, ca Franța și Spania, au rămas monarhii absolutiste, iar altele se aflau sub controlul direct al Bisericii, republicile italiene au preluat principiile capitalismului, ceea ce a dus la o înflorire comercială fără precedent .
Condiții istorico-culturale Renașterea începe în Italia la finele secolului al XIV-lea, răspândindu-se inițial în Europa de vest meridională, după care, gradual, atinge și Europa de vest septentrională, sfârșindu-se în Anglia începutului de secol al XVII-lea.p. XIII (Introduction) în "Handbook to life in Renaissance Europe", Sandra Sider, Facts On File 2005. ("The Renaissance began in northern Italy in the latter 14th century, culminating in England in the early 17th century.") Explicația pentru care Italia a fost punctul de plecare al umanismului renascentist este gradul de urbanizare ridicat al jumătății nordice a peninsulei: aceasta era zona cea mai citadină și secularizată a Europei în epocă. În această arie puternic urbanizată, clerul creștin era mai puțin probabil să domine guvernul și educația, până și bisericile fiind construite și administrate aici de laici.p. 322 (capitol 12) în "Western Civilization: Beyond Boundaries", Sixth Edition. Authors: Thomas F. X. Noble, Barry Strauss, Duane J. Osheim, Kristen B. Neuschel, Elinor A. Accampo, David D. Roberts, William B. Cohen. 2011, 2008 Wadsworth, Cengage Learning. Spitalele și organizațiile caritative care țineau de biserică fuseseră reorganizate și centralizate sub control guvernamental. În contrast cu Europa nordică, unde educația avea menirea de a pregăti preoți pentru biserici, în orașele Italiei educația era mult mai probabil să fie supravegheată de administrațiile orășenești iar rolul ei era de a prepara forța de muncă pentru comerț, aceasta fiind calificată în contabilitate, aritmetică și redactarea de scrisori de afaceri. În secolele XIV-XV în universitățile Europei septentrionale dominau logica și scolastica, în timp ce în Italia educația era concentrată, mai degrabă, pe aspectele practice ale vieții urbane decât pe speculații teologice, în timp ce italienii secolelor XIV-XV erau neîncrezători în programe ideologice sau morale bazate pe argumente filozofice sau presupuneri religioase despre natura umană. Primele manifestări artistice și literare ale Renașterii apar în Florența, oraș care poseda o imensă bogăție generată de comercianții și bancherii locali, care controlau operațiile bancare ale papalității. Din poziția lor de zapcii (colectori de taxe) ai papilor, familiile comercianților florentini au ajuns să domine finanțele Europei întregi, de-o parte și de cealaltă a Alpilor.p. 408 în "A History of Western Society Since 1300". John P. McKay (University of Illinois at Urbana-Champaign), Bennett D. Hill (Late of Georgetown University), John Buckler (University of Illinois at Urbana-Champaign), Clare Haru Crowston (University of Illinois at Urbana-Champaign), Merry E. Wiesner-Hanks (University of Wisconsin–Milwaukee). Bedford/St. Martin’s 2008, Advanced Placement Edition, Ninth Edition. Banii din împrumuturi, investiții și schimb monetar care se revărsau în Florența au fost pompați în industriile locale, fapt care a contribuit la vitalitatea economică a orașului. Renașterea apărută în orașele comerciale ale Italiei a făcut din limba italiană a doua limbă a oricărui individ educat, până pe la finele secolului al XVII-lea.MLA (Modern Language Association) style: Gilmore, Myron P. "Renaissance." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Web. 13 June 2013., în timp ce s-au impus tuturor europenilor și moda literară, stilul arhitectonic și chiar gusturile italiene în materie de îmbrăcăminte și mobilă interioară. Republicile (care, de fapt, erau niște oligarhii în care politica era dominată de familii de comercianți și bancheri) italiene, gen Veneția, Florența, Genova și Milano, se aflau în permanentă competiție sau conflict deschis pentru supremație, ele inaugurând, pentru prima oară în istoria politică a Europei, și instituția ambasadorului permanent.p. 310 în "Western Socieity - A Brief History", Vol. 1 (From Antiquity to the Enlightenment). Authors: John P. McKay (University of Illinois at Urbana-Champaign), Bennett D. Hill (Late of Georgetown University), John Buckler (University of Illinois at Urbana-Champaign), Clare Haru Crowston (University of Illinois at Urbana-Champaign), Merry E. Wiesner-Hanks (University of Wisconsin–Milwaukee). 2010 Bedford/St. Martin’s.
Originea ideii de renaștere aplicată vieții intelectuale și artistice trebuie căutată în chiar perioada pe care și azi o numim Renaștere, la chiar cei care au inițiat-oGilmore, Myron P. (Harvard University). "Renaissance." Encyclopedia Americana. Grolier Online. (accessed 13 iunie 2013).: în cercurile umanistice apare conștiința faptului că între momentul prăbușirii Imperiului roman și epoca contemporană lor a existat o " epocă a tenebrelor", marcată de războaie și decăderea vieții urbane și în care din punct de vedere intelectual și artistic a prevalat barbaria."Dark Ages." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 12 Jun. 2013. Primul care a utilizat în epocă termenul de "Renaștere" a fost istoricul artei și artistul Giorgio Vasari.p. 407 în "A History of Western Society Since 1300". John P. McKay (University of Illinois at Urbana-Champaign), Bennett D. Hill (Late of Georgetown University), John Buckler (University of Illinois at Urbana-Champaign), Clare Haru Crowston (University of Illinois at Urbana-Champaign), Merry E. Wiesner-Hanks (University of Wisconsin–Milwaukee). Bedford/St. Martin’s 2008, Advanced Placement Edition, Ninth Edition.