Universitatea Politehnica TimișoaraNume cf. HG 493/2013, Monitorul Oficial nr. 447/22.07.2013 (accesibil doar din rețeaua UPT), accesat 2013-12-02 (UPT) este o instituție de învățământ superior cu profil tehnic din Timișoara, România, înființată în anul 1920. În 2011, a fost clasificată în prima categorie din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație,Clasificarea universităților din România: Care sunt cele mai bune instituții de învățământ superior, mediafax.ro, accesat 2011-09-12Cele mai bune și cele mai slabe universități din România , realitatea.net, accesat 2011-09-12 iar în 2018 a clasificat-o a treia din cele 25 de universități clasificate din România.Gheorghe Miron, SCImago Institutions Rankings a stabilit: UPT, pe locul III, în România, în 2018, ziuadevest.ro, 5 iulie 2018, accesat 2018-07-08Vlad Stoian, Universitatea Politehnica Timișoara urcă în topurile internaționale, debanat.ro, 6 lukie 2018, accesat 2018-07-08 Universitatea este membră a Alianței Române a Universităților Tehnice (ARUT), ce cuprinde cele mai importante universități cu profil tehnic din România, dar și a Alianței Timișoara Universitară (ATU), care include toate cele 4 mari universități din Timișoara.
Prezentare Universitatea Politehnica Timișoara este una din cele mai mari universități tehnice din Europa Centrală și de Est. Programele de studiu oferite sunt organizate după sistemul Bologna, în trei cicluri: Licență, Masterat, Doctorat. UPT cuprinde 10 facultăți la care sunt înscriși c. 15 000 de studenți. Corpul profesoral este format din c. 700 de cadre didactice care își desfășoară activitatea în cadrul a 25 de departamente, în timp ce personalul administrativ și auxiliar numără în jur de 900 de cadre.Prezentare Universitatea Politehnica Timișoara, secretariat.upt.ro (accesibil doar din rețeaua UPT), accesat 2013-10-18
De-a lungul timpului, Universitatea Politehnica Timișoara a purtat mai multe denumiri: Școala Politehnică din Timișoara (1920 - 1948); Institutul Politehnic Timișoara (1948 - 1970); Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara (1970 - 1991); Universitatea Tehnică din Timișoara (1991 - 1995); Universitatea „Politehnica” din Timișoara (1995 - 2013); Universitatea Politehnica Timișoara (2013 - prezent).
Istoric Începuturile thumb|Clădirea din str. Telbisz, unde s-au ținut primele cursuri Ideea înființării unei școli politehnice în Timișoara a apărut încă de la începutul secolului al XX-lea, imperiul Austro-Ungar dorind atât dezvoltarea industrială a Banatului, cât și oferirea unui motiv de satisfacție populației române, majoritare.Ilieșiu, p. 201 Urmare a propunerii din ședința Consiliului Municipal din 26 noiembrie 1906,Marin Rădoi, 40 de ani de la înființarea Școalei Politehnice din Timișoara, Buletinul Științific și Tehnic al Institutului Politehnic Timișoara, Tom 5(19) Fasc. 1–2, ianuarie–decembrie 1960, Timișoara: Litografia IPT, pp. 15–20 în 1907 primarul Carol TelbiszIlieșiu, p. 102 înaintează Ministerului Instrucțiunii Publice din Budapesta un memoriu privind necesitatea școlii politehnice. însă propunerea ministrului Instrucțiunii înaintată parlamentului din Budapesta în 1911 este respinsă. Totuși, ministerul delegă o comisie formată din rectorul Politehnicii din Budapesta și a 9 profesori care să se ocupe de problemă împreună cu primăria din Timișoara.Ilieșiu, pp. 415-416 Demersurile sunt reluate în 1916, dar sunt blocate de Primul Război Mondial. Cu toate astea, la 23 noiembrie 1917 primăria hotărăște să cedeze pentru clădirile politehnicii un teren de 8 ha pe malul stâng al Begăi și să amenajeze clădirea unei școli sau a unei cazărmi pentru funcționarea temporară a școlii. După război, la insistențele lui Emanuil Ungurianu, la 27 februarie 1919 primarul Stan Vidrighin înaintează Consiliului Dirigent, Resortul Cultelor și Instrucțiunii, un memoriu prin care se cere înființarea școlii. Consiliul Dirigent hotărăște înființarea politehnicii la 27 februarie 1920, iar conform jurnalului nr. 3191 din 22 octombrie 1920 Consiliul de Miniștri aprobă înființarea începând cu data de 15 noiembrie 1920, alocând un milion de lei. Decretul, cu nr. 44822, este contrasemnat de regele Ferdinand la 11 noiembrie.
thumb|Clădirea din bd. Mihai Viteazul în 1923, actual sediul Facultății de Mecanică La început, cum Școala nu avea un sediu propriu, a funcționat cu un secretariat în cadrul primăriei. Aici au avut loc primele înscrieri pentru candidați și verificarea lor. În primul an, Școala Politehnică și-a început activitatea cu un număr de 117 studenți: 89 înscriși în primul an și 28 în anul pregătitor. Cursurile încep la 29 noiembrie 1920. Corpul didactic era format din rector Traian Lalescu (care preda analiza matematică), Constantin C. Teodorescu (rezistența materialelor și mecanică teoretică), Victor Vlad (geometrie descriptivă), Constantin Cândea (chimie), Augustin Coman (matematică).Scurt istoric al Departamentului de Matematică, upt.ro, accesat 2015-04-13 Cursurile s-au ținut în localul unei școli primare din str. Telbisz, local aflat și astăzi în patrimoniul Politehnicii. În anul 1923 a început construirea de pavilioane în bd. Mihai Viteazul. La inaugurarea pavilioanelor din 11 noiembrie 1923 a participat și regele Ferdinand, care a afirmat:Ilieșiu, p. 202
Cronologie thumb|Biblioteca Centrală a Universității Politehnica Timișoara 1920 Începe activitatea Școlii Politehnice la Timișoara. 1920 Se înființează „Societatea sportivă a Școlii Politehnice”. 1921 Prin Decretul nr. 365/1921 este numit „Consiliul de Perfecționare Profesională a Politehnicii din Timișoara”. 1921 Apare primul număr al Anuarului Școlii Politehnice. 1921 Se inițiază primul ciclu de conferințe publice științifice și de cultură generală. Este constituită „Societatea Studenților Școlii Politehnice Timișoara”. 1921 Se înființează „Revista Matematică din Timișoara” (RMT), sub conducerea profesorului universitar Traian Lalescu, rectorul Școlii Politehnice. 1923 Se inaugurează Pavilionul de Mecanică, la 11 noiembrie. 1923 Se înființează „Societatea Științifică a Școlii Politehnice din Timișoara” care tipărește în 1925 primul număr al publicației „Bulletin Scientifique de l'Ecole Politehnique de Timișoara”. 1923 A fost înființată „Societatea matematică a studenților”. Se dau în folosință 3 vile pentru locuințele corpului didactic, în perimetrul de teren alocat Școlii Politehnice. 1924 Se acordă diploma de inginer primei promoții. 1927 Se organizează primul Congres al inginerilor, absolvenți ai Școlii Politehnice. 1927 Se dă în folosință primul cămin pentru studenți cu 220 locuri. 1929 Se înființează prima Societate de Chimie din România. 1930 Se dă în folosință cantina studențească. 1933 Se creeaza două facultăți distincte: Electromecanică și Mine și Metalurgie. 1934 Se înființează Asociația profesorilor de Matematică. 1935 Școala Politehnică a primit dreptul de a conferi titlul de doctor inginer, dar reglementarea procedurii a fost aprobată de Consiliul de Perfecționare Profesională în 1937. 1937 Se dă în folosință baza sportivă „Politehnica”. 1938 „Academia de Înalte Științe Agronomice din Cluj” se transformă în facultate și este subordonată Politehnicii din Timișoara până în anul 1945. 1939 Se acordă primul titlu de doctor inginer profesorului Ștefan Nădășan. 1941 Se înființează Facultatea de Construcții. 1945 Se înființează Facultatea de Agronomie care a funcționat în cadrul Școlii Politehnice până în anul 1948. 1948 Școala Politehnică își schimbă denumirea în Institutul Politehnic Timișoara. 1948 Facultatea de Mine și Metalurgie se desprinde de Institutul Politehnic din Timișoara. 1948 Institutul Politehnic Timișoara cuprindea: 4 facultăți (Facultatea de Mecanică; Facultatea de Electrotehnică; Facultatea de Construcții; Facultatea de Chimie) cu 12 secții de specializare 1948 Se editează „Bulletin de Science et Technique de Politechnique de Timisoara”, denumire schimbată în 1949 în „Buletinul de Știință și Tehnică al Institutului Politehnic din Timișoara”. 1952 Au luat ființă, pentru prima dată, cursurile serale cu durata de 6 ani și cursuri la fără frecvență. 1953 Se înființează Facultatea de Material Rulant, transformată în secție a Facultății de Mecanică în 1954. 1956 Buletinul științific apare cu denumirea „Buletin științific și tehnic al Institutului Politehnic din Timișoara”. 1956 Se trece la durata învățământului, la cursurile de zi, la 5 ani. 1961 Se înființează „Centrul de calcul”. 1962 Este transferată de la Craiova Facultatea de Mecanică Agricolă. 1968 S-au înființat secțiile de subingineri de la Facultatea de Mecanică și Facultatea de Construcții. 1969 S-au înființat secțiile de subingineri de la Facultatea de Electrotehnică. 1970 A luat ființă secția de Arhitectură în cadrul Facultății de Construcții și secția de Electronică Aplicată la Facultatea de Electrotehnică. 1970 Se sărbătorește semicentenarul institutului, ocazie cu care i-a fost acordat dreptul de a purta numele de Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara. Institutul cuprindea 5 facultăți, cu 24 de secții de specializare pentru ingineri și subingineri, 537 cadre didactice și 5653 de student. 1971 Se înființează Institutele de subingineri din Hunedoara și Reșița sub patronajul Institutului timișorean. 1973 A intrat în funcțiune Secția de Prototipuri și Microproducție (SPM) cu Profil Electric și Mecanic. 1975 A luat ființă „Centrul de calcul electronic” al Institutului. 1976 S-a dat în funcțiune noul local al Facultății de Electrotehnică. Facultatea avea nevoie de spații de învățământ, cum ar fi amfiteatre pentru cursuri și săli de seminar pentru proiectare. În urma eforturilor deosebite depuse de către conducerea Institutului (formată din rectorul Ioan Anton și din prorectorii Gheorghe Silaș și Ioan De Sabata) s-a construit edificiul nou al Facultății de Electrotehnică cu trei corpuri de clădiri aflate pe Bulevardul Vasile Pârvan și o hală mare situată între Facultatea de Electrotehnică și Mecanică.de Sabata, 1997, pp. 150-151 (cuprins) 1977 Se finalizează corpurile de clădiri de la Facultatea de Mecanică. Facultatea se dezvoltase foarte mult datorită tradiției și rezultatelor deosebite obținute în cercetarea științifică legată de industria țării. Numărul mare de studenți cerea noi spații de învățământ. Acest aspect a fost rezolvat prin construirea unei noi clădiri, asemănătoare ca stil cu cea ridicată de arhitectul Duiliu Marcu. 1981 Se dau în folosință noul corp de clădire al Facultății de Construcții și Pavilionul de Orologerie de la Facultatea de Mecanică. 1982 Se încheie construcția noului corp de clădire de la Facultatea de Chimie. 1991 În baza Notei Guvernului din 04.01.1991 și a Ordinului Ministrului Învațământului și Științei, se schimbă denumirea Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara în Universitatea Tehnică din Timișoara. 1993 S-a înființat Colegiului de Comunicare Profesională, ca formă scurtă de învățământ universitar, viitorul Departament de Comunicare și Limbi Străine. 1995 În baza Hotărârii de Guvern nr. 568 publicată în Monitorul Oficial în data de 16.08.1995, se schimbă denumirea Universitații Tehnice din Timișoara în Universitatea „Politehnica” din Timișoara. 2006 Începe construirea unui nou corp al Universității, lângă terenul de sport, care va fi sediul viitoarei biblioteci. 2011 Departamentul de Comunicare și Limbi Străine devine „Facultatea de Științe ale Comunicării ” , începând cu luna octombrie. 2013 În baza Hotărârii de Guvern nr. 493 publicată în Monitorul Oficial nr. 447 în data de 22.07.2013, se schimbă denumirea Universitații „Politehnica” din Timișoara în Universitatea Politehnica Timișoara. 2014 Are loc inaugurarea Bibliotecii Centrale a UPT din cadrul Centrului de documentare, educație continuă și transfer tehnologic.
Misiune Misiunea Universității Politehnica Timișoara este: