Catedrala Catolică din Baia

Catedrala Catolică din Baia a fost o biserică romano-catolică construită la Baia în anul 1410 din porunca domnitorului Alexandru cel Bun. Ea a fost ruinată încă din secolul al XVIII-lea, ca urmare a decăderii localității și a părăsirii sale de credincioșii catolici. După cel de-Al Doilea Război Mondial, fosta catedrală catolică din Baia a fost vandalizată de localnici, din ea nemairămânând în prezent decât niște ruine.

Ruinele bisericii „Sf. Fecioară” din Baia au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare .

Istoricul localității Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de orașul Fălticeni și străbătută de râul Moldova, este una dintre cele mai vechi localități din Moldova medievală. Documente străvechi menționează pe la 1300 Baia și Câmpulung-Muscel (din Țara Românească) ca așezări orășenești (civitas).I. Constantinescu - "România de la A la Z. Dicționar turistic" (Ed. Stadion, București, 1970), p. 29 În documentele scrise în limba latină, așezarea apare cu denumirea de Civitas Moldaviensis.

Inițial Baia s-a numit Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă, pe hărțile latine fiind denumită Civitas Moldaviae, Moldavia sau Civitas Moldaviensis; pe cele germane – Stadt Molde, Molda, Mulda, pe când cele slave consemnează numele folosit ulterior de localnici – Baia însemnând mină, baie de minereu (după exploatările miniere care se presupun că ar fi fost în apropiere). Unele izvoare germane menționează târgul Moldavia imediat după anul 1200, acesta apărând și într-un document halician in 1335, iar într-unul din 1339 era apreciat drept „cel mai mare oraș“ de la răsărit de Carpați.

Un document străin din 1339 menționează Baia ca fiind "cel mai mare oraș de la est de Carpați". Localitatea era un târg important, locuit de negustori și meșteșugari de origini etnice diferite (români, sași, unguri, armeni). Dezvoltarea timpurie a localității s-a datorat situării ei pe o străveche și însemnată arteră comercială, precum și stabilirii aici a unor grupuri de meșteșugari veniți din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Sașii s-ar fi stabilit în Moldova în perioadele 1114-1162 și 1211-1225, în timpul colonizărilor ocrotite de cavalerii teutoni.Pr. conf. dr. Emil Dumea - "Istoria Bisericii Catolice din Moldova" (Ed. Sapientia, Iași, 2006), p. 62.

Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342-1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. Astfel, tătarii au fost siliți să se retragă din țară peste Nistru, spre nordul Mării Neagre și Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca vasal, la conducerea noii entități numite Moldova cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți.

Baia a devenit cea dintâi capitală a statului feudal Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou. În anul 1359 Târgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al țării care s-a eliberat de sub dependența maghiară și a devenit stat feudal de sine stătător, sub Bogdan I Voievod (1359–1365). Sigiliul târgului a purtat inscripția latină: „Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești“. Sub urmașii acestuia, în timpul lui Lațcu Vodă (1365-1373), capitala s-a mutat la SiretPr. conf. dr. Emil Dumea - "Istoria Bisericii Catolice din Moldova" (Ed. Sapientia, Iași, 2006), p. 52., iar în anul 1388, sub domnia lui Petru Mușat (1375-1391), a fost fixată în orașul Suceava.

Istoricul catedralei Mănăstirea franciscană din Baia Fiind stabiliți aici negustori sași, unguri și poloni, Baia a devenit o localitate urbană (civitas) cu populație de religie catolică. Astfel, în secolul al XIII-lea, misionari dominicani au ridicat aici o biserică, iar in 1334 este amintită într-un document și o mănăstire franciscană. În secolul al XIV-lea existau în Moldova două biserici catolice la Baia. Coloniștii sași au construit în oraș o biserică cu hramul „Sfânta Treime”, cu o lungime de doar 6 pași.Konrad Eubel - „Zur Errichtung des Episcopatus Moldaviensis”, în "Römische Quartalschrift", anul XVII (1903), p. 189; citat în Pr. conf. dr. Emil Dumea - "Istoria Bisericii Catolice din Moldova" (Ed. Sapientia, Iași, 2006), p. 62.

Pe o listă a mănăstirilor franciscane din Vicariatul Franciscan al Tartariei Aquiloniensis elaborată în 1334 au fost înscrise următoarele mănăstiri franciscane: Cusminen (după unii autori Cosmin, iar după alții Cernăuți), Cereth (Siret), Moldauie (Baia), Cotcham (Hotin) etc. Aceste mănăstiri au fost scoase în 1345 din Vicariatul Tartariei și arondate nou-înființatului Vicariat al Rusiei.Prof. Franz Pieszczoch - "Vechi mănăstiri și biserici catolice din Bucovina", în "Almanahul "Presa Bună" 2006" (Ed. Presa Bună, Iași, 2006), p. 304. În această mănăstire își avea reședința provincialul franciscan din Vicariatul Ruteniei. Lista din 1334 a fost actualizată pe la 1399 sau 1400 de Bartholomeo din Pisa (Pisanus); mănăstirile de la est de Carpați sunt următoarele: Horecea (Cernăuți), Siret, Suceava, Baia, Hotin etc.Franz Pieszczoch - "La ceas aniversar. Bicentenarul Parohiei Romano-Catolice „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” Siret (1811-2011)" (Ed. „Sapientia”, Iași, 2011), p. 45.

Unii autori au susținut că Margareta Mușat ar fi clădit în 1377, la Baia, o mănăstire pentru călugării franciscani.K. Eubel - „Zur Errichtung des Episcopatus Moldaviensis”, în "Römische Quartalschrift", anul XVI (1903), p. 189; citat în Pr. conf. dr. Emil Dumea - "Istoria Bisericii Catolice din Moldova" (Ed. Sapientia, Iași, 2006), p. 52. Spre deosebire de celelalte mănăstiri catolice din Moldova, care erau populate cu călugări polonezi, mănăstirea franciscană din Baia avea călugări sași și unguri. Mănăstirea a fost grav avariată la sfârșitul secolului al XIV-lea.Prof. Franz Pieszczoch - "Vechi mănăstiri și biserici catolice din Bucovina", în "Almanahul "Presa Bună" 2006" (Ed. Presa Bună, Iași, 2006), p. 308.

Construirea catedralei Biserica catolică cu hramul „Sfânta Fecioară Maria” din Baia a fost construită la începutul secolului al XV-lea din porunca voievodului Alexandru cel Bun (1400-1432), a cărui primă soție, Margareta Banffy, era de confesiune catolică. Alexandru cel Bun s-a căsătorit prin 1393-1394 cu Margareta, fiica lui Ștefan Banffy de Alsólendva.Mushati family, genealogy.eu. Accesat la 23 august 2023. Biserica „Sfânta Fecioară Maria” din Baia a devenit cea mai mare biserică catolică din Moldova de atunci, ea îndeplinind și funcția de catedrală episcopală. A treia soție a lui Alexandru cel Bun, Ringala, a fost de origine lituaniană.

Anul construirii bisericii nu este cunoscut, existând mai multe ipoteze cu privire la perioada ctitoririi. În anii 1646-1647 arhiepiscopul Marco Bandini, administrator apostolic al catolicilor din Moldova (1643-1650), scria că a văzut pe partea dreaptă a altarului Bisericii catolice de la Baia o inscripție potrivit căreia biserica a fost construită în anul 1410 de Alexandru cel Bun și închinată memoriei soției sale Margareta.Pr. conf. dr. Emil Dumea - "Istoria Bisericii Catolice din Moldova" (Ed. Sapientia, Iași, 2006), p. 63. Bandini relatează tradiția potrivit căreia Doamna Margareta a fost înmormântată într-un sicriu de argint, sub baptisteriul din biserică. După cuvintele lui Bandini: „sub acel baptisteriu zace Margareta, acel juvaer prețios, întemeietoarea bisericilor moldovenești”."Codex Bandinus", în: Analele Academiei Române, Mem. Secț. Ist., XVI, p. 90. El a văzut piatra tombală din biserică, pe care era următoarea inscripție în limba latină: "Anno 1410. Hoc templum in Honorem B[eatae].M[ariae].V[irginis]. dedicatum est, ab Ill[ustrissi]mo Principe Alexandri Woyda Aedificatum est, una cum monasterio Moldavicen, cujus piae memoriae conjunx Margareta sub fonte baptismatis sepulta est. Requiescat in vitae aeternae resurrectionem. Amen." (în )

Profesorul Franz Pieszczoch afirmă că Alexandru cel Bun ar fi reconstruit în anul 1410 mănăstirea franciscană care fusese grav avariată la sfârșitul secolului trecut, la cererea soției sale. Unii istorici acreditează ideea că în acel an "Alexandru cel Bun, voievodul Moldovei, împreună cu soția sa, Margareta, care era catolică, au organizat episcopia pentru credincioșii catolici".P. Domokos - "Rendületlenül", p. 16; cf. A. Horvath - "Strămoșii catolicilor din Moldova, documente istorice, 1227-1702" (Sf. Gheorghe, 1994), anexa II, p. 132. Preotul profesor Emil Dumea avansează ipoteza că biserica ar fi fost construită de domnitor între anii 1417-1420, după înființarea Episcopiei de Baia.Pr. conf. dr. Emil Dumea - "Istoria Bisericii Catolice din Moldova" (Ed. Sapientia, Iași, 2006), p. 64.

Biserica era construită integral din piatră fățuită și brută, fiind asemănătoare edificiilor gotice din Transilvania. Catedrala era de tip sală, terminată spre est cu o absidă poligonală. La vest, înspre intrare, era prevăzută cu un turn clopotniță. Nava, de dimensiuni mari (8,60x26,30 m - la interior), acoperită probabil cu bolți ogivale, se lărgea cu două încăperi ieșite în chip de transept.

Arhitectul Virgil Polizu consideră că biserica de la Baia "a reprezentat în momentul edificării sale, la acea epocă de debut a tânărului stat moldav, un indiscutabil gest de curtoazie politică a înțeleptului domn față de puternicii și agresivii săi vecini poloni". Prin dimensiunile sale, acuratețea concepției structurale, prețioasele materiale de construcție folosite și rafinamentul detaliilor de arhitectură, biserica poate fi înscrisă "în rândul monumentelor catedrale din această parte a Europei medievale, primordial catolică, marcând în epocă existența și importanța Moldovei și implicit a capitalei sale".Conf. univ. dr. arh. Virgil Polizu - "Monumentele din Baia între trecut și viitor", în: Monumentul. Lucrările celui de-al III-lea Simpozion „Monumentul. Tradiție și viitor”, Ed. Junimea, Iași, 2002.

Episcopia catolică de Baia

În anul 1413 regele Vladislav al II-lea al Poloniei și soția sa, regina Ana de Cilli, i-au cerut antipapei Ioan al XXII-lea (1410-1415) să înființeze o episcopie catolică la Baia, iar episcop să fie numit dominicanul Ioan Ryza, profesor dominican și superior al ordinului pentru Vicariatul Ruteniei. Prin bula din 7 august 1413 antipapa l-a însărcinat pe episcopul de Camenița să cerceteze cazul și să raporteze dacă situația și însemnătatea orașului justifică înființarea unei episcopii. În caz afirmativ, el trebuia să transforme biserica în catedrală, să pună la cale toate cele trebuincioase și să-l sfințească ca episcop pe Ioan de Ryza. Noua episcopie a fost plasată sub ascultarea și dependența Arhiepiscopiei de Lemberg, care tocmai atunci fusese transferată de la Halici.Konrad Eubel - „Zur Errichtung des Episcopatus Moldaviensis”, în "Römische Quartalschrift", anul XVII (1903), p. 189; cf. Radu Rosetti - "Despre Unguri și episcopiile catolice din Moldova", în "Analele Academiei Române", 1905, p. 303.

Nu se cunoaște data exactă a înființării Episcopiei de Baia, presupunându-se că ea ar fi fost fondată între 11 noiembrie 1417 (data alegerii papei Martin al V-lea (1417-1431), care a înființat episcopia) și anul 1420, când episcopul Ioan Ryza i-a scris papei în calitate de episcop de Baia.I. Gabor - "Dicționarul comunităților catolice din Moldova" (Ed. Conexiuni, Bacău, 1996), p. 30. La conducerea acestei episcopii s-au succedat șapte episcopi, ultimul fiind Mihail Marinoski (1510-1523), ultimul episcop care a purtat titlul canonic de Baia.Carol Auner - "Episcopia de Baia", în "Revista Catolică", anul IV (1915), pp. 89-127. Carol Auner avansează anul 1418 ca an al înființării episcopiei.Carol Auner - "Episcopia de Baia", în "Revista Catolică", anul IV (1915), p. 99.