category=notpageimage|thumb|Reprezentare a sexului anal heterosexual Sexul anal sau contactul sexual anal înseamnă în principal introducerea și penisului erect în unei persoane sau în anus și rect, în scopul obținerii plăcerii sexuale.Vezi paginile 270–271 pentru informații despre sexul anal și pagina 118 pentru informații despre clitoris. Alte forme de sex anal includ stimularea anală cu degetele, utilizarea , anilingusul și peggingul. Deși termenul sex anal desemnează cel mai frecvent penetrarea penis–anus, unele surse folosesc expresia contact sexual anal exclusiv pentru penetrarea penis–anus și termenul sex anal pentru orice formă de activitate sexuală anală, mai ales între parteneri, spre deosebire de .
Deși sexul anal este asociat în mod obișnuit cu homosexualitatea masculină, cercetările arată că nu toți bărbații homosexuali practică sexul anal și că acesta nu este neobișnuit nici în relațiile heterosexuale. Diferite forme de sex anal pot face parte și din practici sexuale lesbiene. Persoanele pot resimți plăcere în timpul sexului anal prin stimularea nervilor din zona anală, iar orgasmul poate fi obținut prin penetrare anală – prin stimularea indirectă a prostatei la bărbați, stimularea indirectă a clitorisului sau a unei zone din vagin (numită uneori punctul G) la femei, precum și prin stimularea altor nervi senzitivi (în special nervul pudendal). Unele persoane pot considera sexul anal dureros, uneori chiar extrem de dureros, iar în unele cazuri durerea poate avea și cauze psihologice.
La fel ca majoritatea formelor de activitate sexuală, sexul anal poate facilita răspândirea infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS). Sexul anal este considerat o practică sexuală cu risc ridicat din cauza vulnerabilității anusului și rectului. Țesuturile anale și rectale sunt delicate și, spre deosebire de vagin, nu produc lubrifiere. Ele se pot rupe cu ușurință și pot permite transmiterea bolilor, în special dacă nu este utilizat un . Sexul anal fără protecția unui prezervativ este considerat forma de activitate sexuală cu cel mai ridicat risc, motiv pentru care autorități sanitare precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă practici de în cazul sexului anal.World Health Organization, Department of Reproductive Health and Research Global strategy for the prevention and control of sexually transmitted infections: 2006–2015. Breaking the chain of transmission , 2007,
În privința sexului anal sunt exprimate frecvent opinii puternice. Acesta este controversat în diferite culturi, adesea din cauza privind sexul anal între bărbați sau a învățăturilor referitoare la scopul al activității sexuale. Poate fi considerat tabu sau nenatural și constituie o infracțiune în unele țări, putând fi pedepsit prin sau pedeapsă capitală. În schimb, sexul anal poate fi considerat și o formă naturală și validă de activitate sexuală, la fel de satisfăcătoare ca alte forme de exprimare sexuală dorite, și poate constitui un element suplimentar sau principal al a unei persoane.
Anatomie și stimulare
Abundența de terminații nervoase din regiunea anală și din rect poate face sexul anal plăcut atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Mușchii sfincterului intern și extern controlează deschiderea și închiderea anusului; acești mușchi, alcătuiți din țesuturi sensibile cu numeroase terminații nervoase, pot contribui atât la plăcere, cât și la durere în timpul sexului anal. Human Sexuality: An Encyclopedia afirmă că „treimea interioară a canalului anal este mai puțin sensibilă la atingere decât cele două treimi exterioare, dar este mai sensibilă la presiune” și că „rectul este un tub curbat cu o lungime de aproximativ și are capacitatea, asemenea anusului, de a se dilata”.
Cercetările indică faptul că sexul anal are loc semnificativ mai rar decât alte comportamente sexuale, însă asocierea sa cu dominația și supunerea, precum și cu caracterul de tabu, îl poate transforma într-un atractiv pentru persoane de toate orientările sexuale. Pe lângă penetrarea sexuală cu penisul, persoanele pot utiliza , precum un dildo, un sau , pot practica stimularea anală cu degetele, anilingusul, peggingul, , sau fisting, putând fi utilizate și diferite poziții sexuale. Fistingul este una dintre cele mai rar practicate activități, în parte deoarece este neobișnuit ca o persoană să se poată relaxa suficient pentru a permite introducerea în anus a unui obiect de dimensiunea unui pumn.
În cazul unui bărbat care este partener receptiv, penetrarea anală poate produce senzații plăcute deoarece obiectul introdus poate freca sau atinge prostata prin peretele anal. Acest lucru poate produce senzații plăcute și, în unele cazuri, poate conduce la orgasm. Stimularea prostatei poate produce un orgasm mai profund, descris uneori de bărbați ca fiind mai răspândit și mai intens, cu o durată mai mare și cu senzații mai puternice de extaz decât orgasmul obținut exclusiv prin stimularea penisului. Prostata se află lângă rect și reprezintă omologul masculin mai mare și mai dezvoltat al glandelor Skene feminine. De asemenea, este obișnuit ca un bărbat aflat în rol receptiv să nu atingă orgasmul exclusiv prin sex anal.
Statisticile generale indică faptul că 70–80% dintre femei necesită stimularea directă a clitorisului pentru a ajunge la orgasm. Pereții vaginului conțin semnificativ mai puține terminații nervoase decât clitorisul, care are numeroase terminații nervoase implicate în orgasm, astfel încât plăcerea sexuală intensă, inclusiv orgasmul, este mai puțin probabil să rezulte din stimularea vaginală decât din stimularea directă a clitorisului pentru majoritatea femeilor. Clitorisul este alcătuit din mai mult decât glandul vizibil în exterior. De exemplu, vaginul este mărginit pe ambele părți de rădăcina clitorisului, structuri interne foarte sensibile care se umplu cu sânge în timpul excitației sexuale. Stimularea indirectă a clitorisului în timpul penetrării anale poate fi cauzată de nervii senzitivi comuni, în special nervul pudendal, care dă naștere și se divide în și nervul dorsal al clitorisului. Deși anusul are numeroase terminații nervoase, rolul lor nu este în mod specific inducerea orgasmului, astfel încât atingerea orgasmului de către o femeie numai prin stimulare anală este rară.
Stimularea produsă de sexul anal poate fi influențată și de percepțiile populare sau de reprezentările activității, precum cele din sau pornografie. În pornografie, sexul anal este prezentat frecvent ca o activitate de rutină dorită și nedureroasă, care nu necesită ; acest lucru poate determina unele cupluri să practice sex anal fără suficiente precauții și poate genera impresia că este neobișnuit ca o femeie aflată în rol receptiv să resimtă disconfort sau durere în loc de plăcere. În schimb, mușchii sfincterieni ai fiecărei persoane reacționează diferit la penetrare; sfincterele anale conțin țesuturi mai predispuse la rupere, iar anusul și rectul, spre deosebire de vagin, nu produc lubrifiere pentru penetrarea sexuală. Cercetătorii afirmă că utilizarea suficientă a unui lubrifiant intim, relaxarea și comunicarea dintre partenerii sexuali sunt esențiale pentru evitarea durerii sau a leziunilor anusului ori rectului. De asemenea, participanții pot considera de dorit, din motive estetice și practice, ca zona anală să fie curată și intestinul gol.
De la bărbat la femeie
Comportamente și percepții
Sfincterele anale sunt de obicei mai strânse decât ai vaginului, ceea ce poate intensifica plăcerea sexuală a bărbatului care penetrează în timpul sexului anal bărbat–femeie, datorită presiunii exercitate asupra penisului. Unii bărbați pot aprecia rolul penetrativ în sexul anal și datorită asocierii acestuia cu dominația, deoarece poate deveni mai atrăgător atunci când partenera sau societatea în general îl consideră interzis sau pentru că oferă o posibilitate suplimentară de penetrare.
În timp ce unele femei consideră rolul receptiv în contactul anal dureros sau inconfortabil ori participă la act numai pentru a-și satisface partenerul masculin, alte femei consideră activitatea plăcută sau o preferă contactului vaginal.
Într-un articol clinic de sinteză din 2010 despre sexul anal heterosexual, expresia contact anal este utilizată pentru penetrarea penis–anus, iar sex anal pentru orice formă de activitate sexuală anală. Studiul sugerează că sexul anal este considerat exotic printre practicile sexuale ale unor heterosexuali și că „pentru un anumit număr de heterosexuali, contactul anal este plăcut, excitant și poate fi considerat mai intim decât sexul vaginal”.
Contactul anal este utilizat uneori ca substitut pentru contactul vaginal în timpul menstruației. Probabilitatea apariției unei sarcini în urma sexului anal este mult redusă, deoarece sexul anal în sine nu poate produce o sarcină decât dacă sperma ajunge în apropierea deschiderii vaginale. Din acest motiv, unele cupluri practică sexul anal ca formă de contracepție, uneori fără prezervativ.
Unele cupluri pot practica sexul anal pentru a păstra virginitatea femeii, deoarece activitatea nu este procreativă și nu rupe himenul; acest comportament a fost raportat în unele comunități creștine din Statele Unite. O persoană, în special o adolescentă sau o femeie, care practică sex anal sau alte forme de activitate sexuală fără să fi avut anterior contact vaginal poate fi considerată ca nefiind încă lipsită de virginitate. Acest fenomen este denumit uneori virginitate tehnică.
Heterosexualii pot considera sexul anal o formă de „joacă sexuală” sau de preludiu. Cercetătoarea Laura M. Carpenter a afirmat că această percepție „datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea, reguli explicite apărând în jurul începutului secolului XX, de exemplu în manualele matrimoniale care defineau pettingul ca «literalmente orice mângâiere cunoscută cuplurilor căsătorite, dar fără contact sexual complet»”. Un studiu a constatat că adolescenții americani care promiseseră să nu facă sex înainte de căsătorie aveau o probabilitate mai mare de a practica sex anal fără sex vaginal decât adolescenții care nu făcuseră un asemenea jurământ și că, la cinci ani după promisiune, probabilitatea de a avea un test pozitiv pentru o ITS era similară între cele două grupuri.
Prevalență
Deoarece majoritatea cercetărilor privind contactul anal se concentrează asupra bărbaților care întrețin relații sexuale cu bărbați, există relativ puține date privind prevalența contactului anal în rândul cuplurilor heterosexuale. În analiza clinică din 2010 a lui Kimberly R. McBride privind contactul anal heterosexual și alte forme de activitate sexuală anală, se sugerează că schimbarea normelor sociale poate influența frecvența sexului anal heterosexual. McBride și colaboratorii săi au analizat prevalența comportamentelor anale fără contact sexual într-un eșantion de bărbați (n=1.299) și femei (n=1.919), comparativ cu experiența contactului anal, și au constatat că 51% dintre bărbați și 43% dintre femei participaseră la cel puțin un act de sex oral–anal, sex manual–anal sau utilizare a unei jucării sexuale anale. Majoritatea bărbaților (n=631) și femeilor (n=856) care raportaseră contact anal heterosexual în ultimele 12 luni se aflau în relații exclusive și monogame: 69%, respectiv 73%. Analiza a adăugat că, deoarece activității sexuale anale între parteneri heterosexuali i se acordă „relativ puțină atenție”, cercetările care tratează în mod specific anusul ca organ sexual sau funcția și disfuncția sexuală anală drept subiecte legitime sunt rare; prin urmare, nu se cunoaște în ce măsură contactul anal diferă calitativ de coit.