Cneazul (Prințul) Gheorghi Evgenievici Lvov (în ) (2 noiembrie 1861 – 7 martie 1925) a fost un om de stat rus și cel dintâi prim-ministru al Rusiei post-imperiale din 23 martie până la 21 iulie 1917.
Prințul Lvov a obținut o diplomă în științe juridice la absolvirea Universității din Moscova după care a lucrat în admninistrația de stat până în 1893. În 1905 a devenit membru al Partidului Constituțional Democratic (de orientare liberală) și un an mai târziu a câștigat alegerile pentru prima Dumă. A devenit președintele al Uniunii Zemstvelor din Toată Rusia în 1914.
După Revoluția din Februarie, Lvov a devenit primul șef al Guvernului Provizoriu, dar a demisonat după scurt timp datorită anarhiei crescânde din țară. După ce bolșevicii au cucerit puterea, a fost arestat, dar a reușit să scape și să fugă la Paris, unde și-a petrecut restul vieții.
La Conferința de Pace de la Paris din 1919, el a făcut parte dintr-o delegație a rușilor albi, din care mai făceau parte Pavel Miliukov, Serghei Sazonov și Nikolai Ceaikovski, care a militat împotriva recunoașterii internaționale a unirii Basarabiei cu România. Ceaikovski, Sazonov și prințul Gheorghi Evghenievici Lvov au semnat un "Memorandum privind problema basarabeană", adresat Conferinței de la Paris în numele "Comisiei politice ruse", care includea 22 de socialiști revoluționari, 5 cadeți și un octobrist, toți foști deputați în Adunarea Constituantă Rusă, prin care se pronunțau împotriva recunoașterii internaționale a unirii.
Note
Categorie:Prim-miniștri ai Rusiei Categorie:Parlamentari ruși Categorie:Politicieni ai Imperiului Rus Categorie:Oameni ai Revoluției Ruse Categorie:Naționaliști ruși Categorie:Nașteri în 1861 Categorie:Decese în 1925 Categorie:Prinți ruși