Dora d'Istria () este pseudonimul literar al prințesei Helena Kolțova-Masalskaia, născută Elena Ghica,Țarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalități. AGIR. p.262 scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri în limba franceză, italiană și câteva în greacă; traducerile scrierilor sale au fost în română, greacă, engleză, germană, rusă, albaneză. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nici o altă femeie în afara scriitoarei franceze George Sand nu a fost respectată în lumea intelectuală europeană ca aceea cunoscută sub pseudonimul literar de Dora d'Istria, a observat profesorul universitar George Lăzărescu.George Lăzărescu, Prezențe românești în Italia. Editura didactică și pedagogică, R.A., București, 1995. Articolul: Dora d'Istria, româncă de celebritate europeană, pp. 92-106 [George Lăzărescu, profesor universitar, dr. în Științe Filologice; între 1974-1978 - profesor la Universitatea din Pisa, Italia] A fost scriitoare, istoric, cu preocupări de studiu al problemei feminine, susținătoare a mișcărilor naționale ale popoarelor din sud-estul european.
Biografie Familia și copilăria Elena Ghica s-a născut în influenta familie Ghica, din care au făcut parte domnitori și mari boieri din Țara Românească și Moldova. Primul Ghika cunoscut în Țările Române și fondator al familiei Ghica a fost Gheorghe Ghika Vodă, zis „cel bătrân”, domn al Moldovei (1658-1659) și al Țării Românești (1659-1660), care era aromân, originar din Zagoria în Macedonia, de unde a plecat în Fanar.Mihai Dim. Sturdza, Grand familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1999, p. 297 Elena Ghica era fiica marelui ban de Craiova Mihail Ghica (zis și Mihalache Ghica, 1794-1850) și a Caterinei Ghica (fostă Faca sau Facca, 1809-1853, de origine grecoaică, sora autorului piesei Franțuzitele, Constantin Faca, 1801-1845), fiind nepoata de frate a domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828) și Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842). Grigore al IV-lea Ghica a fost cel dintâi domnitor pământean al Țării Românești după un secol de domnii fanariote .
Elena Ghica a fost botezată de mitropolitul Valahiei și i-a avut ca nași pe unchiul ei Grigore al IV-lea Ghica, atunci domnitor, și pe beizadeaua George Ghika. Catinca Faca și banul Mihail Ghica au avut trei băieți și trei fete, Elena fiind cea mai mare. Tatăl Dorei d'Istria, fratele celor doi domnitori, a fost colecționar pasionat, numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din BucureștiGhyka, le Site de la Famille. Elena Ghica - Dora d'Istria. Autori: Mona & Florian Budu-Ghyka, august 2010 și membru al Societății de Istorie și Antichități din Odessa (1842). Palatul părintesc al lui Mihail Ghica era un adevărat muzeu de antichități adunate din țară; galeria de picturi și sculpturi era vestită în întreaga Europă, iar biblioteca, alcătuită mai mult din manuscrise, era imensă. În ambianța rafinată din palatul părintesc, Dora d'Istria i-a cunoscut pe literații vremii, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu.
Funcția de mare ban a lui Mihail Ghica era a doua funcție în stat, după domnitor, în ierarhia dregătorilor. Mihail Ghica a fost și mare vornic sau ministru de interne (1835-1841), în această calitate având toate puterile unui prim-ministru. Mama Elenei Ghica, Caterina (Catinca) Ghica, a tradus în limba română cartea De l'éducation des enfants, (Paris, Baudouin frères, 1824) (titlul în traducere „Pentru educația copiilor”, 1839), scrisă de institutoarea , o aristocrată care își pierduse averea în timpul Revoluției Franceze, fostă institutoare a fiicelor lui Ludovic al XV-lea și primă cameristă a Mariei AntoanetaJean des Cars, Saga favoritelor, București, Editura Trei, 2017, p. 201. Caterina Ghica a fost prima româncă traducătoare și publicistă, fapt menționat de Dora d'Istria în Gli Albanesi in Rumenia (1871). Despre Catinca Ghica, Cezar Bolliac spunea: „Catinca lui Mihalache Ghica și Marițica spătarului Costache Ghica erau cele mai frumoase femei ale timpului, din câte s-au văzut în societatea bucureșteană”.G. I. Ionescu -Gion, Portrete și evocări istorice, editura Minerva, București, 1986, capitolul Dora d'Istria, p. 92. Ionescu -Gion citează fraza lui Cezar Bolliac din ziarul său Trompeta Carpaților (26 august 1873) Se spune că nici generalul Pavel Kiseleff n-a rămas insensibil la frumusețea Catincăi Ghica.O femeie neobișnuită Dora d'Istria. În: Magazin istoric. Revistă de cultură istorică. Anul XXXI, nr. 9 (366), septembrie, 1977, pp. 46-49 Félix Colson în lucrarea Félix Colson, De l'Etat présent et de l'avenir des Principautes de Moldavie et de Valachie; suivi des traitės de la Turquie avec les Puissances Europėens, et d'une carte des Pays Roumains, Paris, chez A. Pougin, Libraire, 1839, p. 54 o numește pe Catinca Ghica „Frumoasa și inteligenta cumnată a lui Alexandru Ghica.” Ea a avut la Curte o influență care nu a fost fără eficacitate asupra politicii domnului față de suveranii străini.Dora d'Istria, Gli Albanesi in Rumenia. Storia dei principi Ghika nei secoli XVII, XVIII e XIX. Traduzione del francese di B. Cecchetti, Tipografia editrice dell'Associazione, Firenze, 1873, p. 441
Elena Ghica a fost un copil minune; la vârsta de cinci ani învață greaca veche și greaca modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. (Alexandru Livia-Irina, op. cit.). La 14 ani a tradus Iliada din limba greacă în hexametri germani, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle. A primit educația intelectuală de bază de la profesorul grec Gregorios Papadopoulos (G. G. Papadopol, profesor la Școala de Belle Arte din Atena) și de la preceptorul francez J.-A. Vaillant. Profesorul său Papadopoulos consemna: „Geniul ei precoce, bunătatea îngerească a inimii, o făcură obiectul adorațiunii a lor săi și o podoabă prețioasă a curții principelui Alesandru.” Despre Elena, Papadopoulos scria: „Facultățile ei intelectuale s-au dezvoltat atât de rapid, încât profesorii însărcinați cu instruirea ei nu au putut păstra nici un alt elev la același nivel cu ea, în aceleași studii.” Câteva scrisori ale lui G. G. Papadopol despre copilul minune Elena Ghica se păstrează în arhiva fratelui Elenei, George Ghica. Dora d'Istria mărturisea că „în familia mea singura limbă care se folosea era franceza. Dl. Papadopol m-a învățat greaca, [limbă] care în est este la fel de importantă ca franceza în vest.”William Henry Davenport Adams (1828-1891), Celebrated womentravellers of the nineteenth century. London, Swan Sonnenschein & Co., Lim., noiembrie 1882; ediția a 9-a, ianuarie 1906. Articolul: Countess Dora d'Istria, pp. 17-47 (versiunea online)
La palatul Sanssouci, mica Elena (care era însoțită de tatăl ei, prințul Mihail [în William Henry Davenport Adams, op. cit., în engleză: Prince Michael] și de sora sa) stârnește admirația curții lui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei când traduce o inscripție în limba greacă de pe un artefact arheologic (un basorelief) ce fusese adus de Alexander von Humboldt.
A luat lecții de muzică și a practicat sporturi, precum înotul, echitația, scrima, participa la partide de vânătoare ale adulților. A compus muzică, de exemplu a scris melodia la poezia lui I. Eliade Rădulescu: La Istru (în 1848). Descrierea trăsăturilor fizice ale prințesei Elena Ghica/Dora d'Istria a fost realizată detaliat (și chiar admirativ) de Armand PommierArmand Pommier, Mme la Comtesse Dora D'Istria, avec un magnifique portrait (Gravure anglaise d'après F. Schiavoni, de Venise). Paris, Lecrivain et Toubon, éditeurs, 1863, 100 p.: „Figura sa de un oval perfect, cu o mare puritate a liniilor în toate detaliile lor, era de o paloare () strălucitoare, subliniată de tonuri roze, și animată de ochi negri magnifici, ale căror priviri penetrante și vii respirau bunătatea și bunăvoința; părul șaten încorona fruntea sa largă și bine dezvoltată sub care străluceau toate luminile geniului.”
Tinerețea În 1842, Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Țării Românești, a fost detronat pentru încercarea de a schimba unele prevederi ale Regulamentului organic și înlocuit de Poartă cu Gheorghe BibescuC. Gane, Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, Ed. Modernă, cap.XIII,București, p.386, de aceea întreaga familie a lui Mihail Ghica s-a exilat voluntar în străinătate, împreună cu fratele său Alexandru, într-un periplu de 7 ani prin Viena, Berlin, Dresda și Veneția. A fost primită, împreună cu părinții săi, la curțile din Viena, Berlin, Dresda, fiind peste tot admirată pentru talentele și frumusețea ei. Elena Ghica l-a întâlnit la Berlin pe mentorul ei Alexander von Humboldt (1769-1859). În această perioadă, Elena Ghica a studiat pictură și muzică, istoria literaturii, sociologia, religia și s-a perfecționat în limbi străine. În colecția de pictură a lui Cezar Bolliac ,"Colecțiunea tabelurilor",se găsea o pânză în ulei, semnată „Elena Ghica 1844” din acea perioadă de peregrinări și studii în străinătate, pictură care reprezenta „un peisagiu sălbatec luat în treacăt” din munții Bucegi.Vl. Diculescu, Viața cotidiană a Țării Românești în documente. 1800-1848. Editura Dacia Cluj, 1970, p. 237, „Dora D'Istria”, fragment din articol scris de Cezar Bolliac în Trompetta Carpaților, nr.1081 din 26 august/7 septembrie 1873, p.2 În octombrie 1846, Ion Heliade Rădulescu însoțește familia banului Mihail Ghica într-o călătorie pe Dunăre cu vaporul Galathea, de la Giurgiu la Viena, iar cu acest prilej Heliade Rădulescu îi dedică o poezie Elenei Ghica,(Ion Ionescu-Gion, op. cit. ref.4, p. 89) intitulată La Elena, așa cum spune însuși poetul: „La returnarea sa în Viena, întâmplându-mă pe același vapor, se improvizaseră versurile următoare, unele către Istru și altele pentru copila care deveni apoi o bărbată.”Biblioteca Academiei Române, fond Ion Heliade Rădulescu, msse 5204, vol.II, f. 89 În amintirea acestei călătorii, Elena Ghica a compus muzica pentru o altă poezie a lui Ion Heliade Rădulescu, intitulată La Istru.
Admirația poetului pentru „copila” de 18 ani se întrezărește limpede din primele versuri ale poeziei La Elena: thumb|right|230px|Dora d'Istria - desen din ziarul Freya, 1866, autor necunoscut
Versurile poeziei La Elena au fost traduse în italiană de Enrico Artom și publicate în Nazionalità albanese secondo i canti popolari, p. XI, Cosenza Migliaccio, 1867. De asemenea, poezia a fost publicată de Heliade în Curs întreg de poesie generale, vol. I, p. 19, 1868. Poezia Elenița (titlu scris de Heliade pe albumul Dorei) a fost tradusă de Mrs. Grace Atkinson Ellis, care a publicat biografia Dorei d'Istria la New York, în Scribners Monthly, vol. XVII nr. 2 din noiembrie 1878.Petre Ciureanu, Dora d'Istria (II), articol în l. italiană, în Revue des Etudes roumaines, III-IV, Institut Universitaire Roumain Charles I, Fundația Regală Universitară Carol I, Paris, 1957, pp. 82-110; partea I a articolului a fost publicată în numărul revistei din 1954, pp. 169-192
De altfel, și Elena Ghika, încă din copilărie nutrea o admirație pentru Eliade: „Copil încă -scria ea- stam lângă mama și ascultam cu inima bătând pe Eliade Rădulescu, rostind poemele sale. Eram lângă București, în vila poetului, înconjurată de flori și umbră, la adăpost de arșița unei zile din Iulie, ascultând numai vocea lui și privind cu ochii spiritului fantasmele uriașe rechemate de imaginația lui creatoare!”Magda Nicolaescu Ioan, Dora d'Istria, Editura Cartea Românească, București, 1932, pp. 20-21
Căsătoria și perioada trăită în Rusia Mihail Ghika s-a întors în țară, împreună cu familia sa, la sfârșitul anului 1848.