Margareta Sterian (născută Weinberg,Realitatea evreiască, nr. 288-289 (1088-1089) - 1-31 ianuarie 2008- Supliment ) a fost o pictoriță, scriitoare, ilustratoare, ceramistă și traducătoare română, de origine evreiască din România. Fiica lui Iancu și Angelica Weinberg s-a născut în casa părinților săi din Buzău, aflată pe strada Carol I (azi Independenței).
Biografie A studiat în orașul natal și la Liceul german evanghelic din București, unde i-a avut ca profesori pe Ioan Slavici (limba română) și Richard Conisius (desen). Margareta a rămas orfană în copilărie și a fost crescută de mătuși și de bunica sa, aceasta fiind cea care a încurajat-o să-și redea visele în artă și să nu renunțe, în pofida sărăciei și a bolii care le-a afectat pe amândouă. Bunica îi spunea adesea că necazurile lor sunt din „mătase”.
Ucenică a lui Gori Mircescu în ale picturii, a plecat la Paris, unde a urmat cursuri la Aca-demia Ranson și lˈÉcole de Louvre (1926-1929). Revenită în țară, ia contact cu școala sociologică a lui Dimitrie Gusti și a luat parte la campania monografică de la Drăguș, realizând portrete pentru copiii și țărani, prezentate în expoziția seminarului de sociologie de la București și Dresda. Frecventează grupările noi din artă și cercul literaților avangardiști din jurul revistei „Contimporanul” al cărei redactor era Ion Vinea, unde va debuta în 1930. Va publica poezii originale și traduceri (din Whitman, O'Neill, Faulkner, Aldridge) în reviste de frunte, ilustrează cărți, participă la cele mai importante expoziții din București, dar și de peste hotare: Roma, Varșovia, Paris, Budapesta, Praga, Geneva, Tokio. Debutul editorial s-a produs în anul 1945, cu volumul Poezii. Pentru Lucian Raicu în poemele Margaretei Sterian pulsează o viață secretă și au liniștea unui tablou. În poezia Margaretei Sterian sunt și câteva teme pe care le aflăm și în pictura ei: vaza, circul, călărețul de circ, oglinda, colina, cupa și, bineînțeles, florile. Exprimate prin culori, obiectele și figurile au o materialitate mai puternică, sunt pregnante și adesea insolite.
Începând cu anul 1969, publică poeme, note de călătorie, un roman, proze scurte de evocare a tinereții și formării sale, precum și traduceri.
Distincții Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1265.
Expoziții
1929, la București, prima expoziție, în Sala Mozart, unde expune și lucrările de la Drăguș, fiindu-i acordat Premiul pentru cultură al Ministerului Artelor
1933 - Galeriile Premiile Artei 1938 - expoziție în locuința sa din strada Vasile Lascăr nr. 8 1944 - Căminul Artei 1958 - București 1965 - București 1969 - Sala Dalles și Galeriile Katia Granoff din Paris (tapiserie) 1971 - Sala Apollo București 1974 - Galeria Simeza între anii 1974-1975 expune tapiserie în muzeele din Brăila, Galați, Pitești, Timișoara și Buzău 1977 - retrospectivă, Sala Dalles 1979-1980, expune la Muzeul Național de Artă 1984 - Art Center, Tokio și Muzeul Național de Artă, retrospectivă 1985 - Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici din România 1990 - Biblioteca franceză din București 1992 - Art Center, Tokio 1993 și 1998 - Muzeul Național de Artă, ultima fiind în colaborare cu Muzeul Județean Buzău
Expoziții internaționale
1935 - Roma 1937 - participă la Expoziția Internațională a Artelor și Industriei din Paris, unde obține Medalia de bronz pentru pictură 1947 - Budapesta 1962 - Expoziția internațională de ceramică 1966 - Galeriile Altamira din Geneva 1966 - München 1967 - Istanbul (diploma de onoare) 1968 - Paris, Bologna, Lausanne 1971 - Milano, Roma, Haga, Budapesta 1979 - Tokio, Roma
Activitate literară
1945 - Poezii (debut editorial) 1947 - Antologia poeziei americane moderne 1969 - Poeme 1971 - Evocări de călătorie 1974 - Soare difuz 1977 - Poeme-Imagini-Proze 1984 - Culorile cântecului 1985 - Ecran 1988 - Poezii
Proză
1962 - Castelul de apă 1977 - Din petece colorate 1979 - Oblic peste lume 1986 - Viața prin hublou
Traduceri și ediții
1935 - Poezia poloneză contemporană 1945 - Din jale se întrupează electra 1945 - Poeme 1947 - Antologie a poeziei americane moderne 1957 - Victorie 1962 - Aur și nisip 1974 - Mîhnirea e mai grea decât marea 1977 - Eternă bucurie-i frumusețea (Antologie de poezie britanică)
Împreună cu poeta bucovineană de origine evreiască a publicat în 1935 antologia Poezia poloneză contemporană.
A realizat și tapiserii și ceramică (Bestiarul, Adam și Eva, Talerul).
A fost căsătorită de două ori, prima dată cu un bancher din Ploiești, iar a doua oară cu poetul, consilierul economic și diplomatul Paul Sterian.
Fundația omonimă Există o fundație numită în memoria ei, fundație care din 1993 decernează premii pentru creație muzeografică și plastică, iar liceul de artă din orașul natal, Buzău, îi poartă numele.
Note
Bibliografie
Vida, Mariana (2016), Margareta Sterian. Opera decorativă, București: Fundația Națională pentru știință și artă a Academiei Române
Legături externe Situl Fundației Margareta Sterian Colecția Margareta Sterian îi face cu ochiul Ministerului Culturii, 8 iunie 2009, Jurnalul Național
Vă mai amintiți de... Margareta Sterian, 9 februarie 2010, Eliza Zdru, Adevărul
Categorie:Nașteri în 1897 Categorie:Nașteri pe 16 martie Categorie:Decese în 1992 Categorie:Decese pe 9 septembrie Categorie:Acuareliști români Categorie:Artiști plastici români Categorie:Avangarda artistică românească Categorie:Buzoieni Categorie:Evrei români Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Pictori români Categorie:Traducători români