miniatura Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și ValahieiIndependența Belgică, Iași, Tipografia Buciumului Român, 1858, traducere după textul francez din , cunoscută mai mult sub numele de Convenția de la Paris, a fost actul care a pus bazele unirii Principatelor Dunărene, în conformitate cu hotărârile Congresului de la Paris din 1856.
Contextul general
Datorită unor împrejurări interne și externe nefavorabile, Revoluția de la 1848 din Principatele Române nu a reușit să transpună în viața politică și de stat ideile și principiile constituționale stipulate în programele lor.
Între 1853 și 1856 Marile Puteri au purtat Războiul Crimeii împotriva Imperiului Rus, care iese înfrânt. În urma negocierilor de la Paris acestea vor decide să le ofere Principatelor posibilitatea de a-și decide propriul viitor, fapt consacrat în 1858 în cadrul unei convenții.Hitchins, p. 7 Astfel, printr-un act internațional, prin care s-a luat numai parțial în considerare voința poporului român manifestată prin revoluțiile Divanurilor ad-hoc, s-au stabilit norme fundamentale referitoare la situația politico-juridică a Principatelor și reorganizarea lor. Pe baza Convenției de la Paris, care reprezintă de fapt o Constituție venită din afară, se transpunea pentru prima dată în practica noastră constituțională principiul separației puterilor, ele urmând să fie exercitate, în fiecare Principat, de către domn și Adunarea electivă, ambele lucrând și cu participarea unui organ comun, Comisia centrală.
După unii autori, este considerată prima constituție a României.Eleodor Focșeneanu, Istoria constituțională a României 1859-1991, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1998, p. 20
Prevederile principale Articolul 1 prevedea unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul”. Articolul 2 garanta autonomia Principatelor. Articolul 3 prevedea alegerea unor domni (hospodari) separați în cele două principate. Articolele 4, 5 și 6 explicau modalitatea de exercitare a puterii executive de către hospodar și cooperarea lor cu adunările elective separate și cu Comisia Centrală de la Focșani. Articolul 8 stabilea valoarea tributului datorat Porții și anume 1.500.000 de piaștri pentru Moldova și 2.500.000 de piaștri pentru Valahia. Articolele 10 - 14 stipulau modalitatea de alegere a hospodarilor și drepturile și obligațiile lor. Articolul 27 stabilea formarea unei „Comisii centrale” la Focșani, formată din câte 8 membri pentru fiecare Principat. Articolul 38 stabilea înființarea unei Înalte Curți de Justiție și Casație, comună ambelor Principate, cu sediul la Focșani. Articolele 42 – 44 stabileau formarea unei miliții (armate) comune, al cărei comandant urma să fie numit alternativ de către domnitorii celor două Principate.
Textul Convenției Majestatile loru Imparatul Ottomaniloru, Imparatul Austriei, Imparatul Francediloru, Regina Rigatului-Unitu a marei Britanii și Irlandei, Regele Prusiei, Imparatul tutulor Rusiiloru și Regele Sardiniei, voindu, conform cu stipulațiile tractatului încheiat la Paris, la 30 Martie 1856, a consfinti printr'o convenție, a lor din urma înțelegere asupra organizației definitive a Principateloru Maldaviei și Valahiei, a nummit drept Plenipotenti ai lor, pentru a negotia și a subscrie disa convenție, însă: Majestatea Sa Imparatul Ottamaniloru, pe Mohamed Fuad Pasa, musir și vizir al Imperiului, decorat cu ordinile Imperiale Medjidie și al meritului personal intiia clasa, al ordinului militar, scl. scl. scl. Ministrulu sau actual al trebiloru din Afară. Majestatea Sa Imparatul Austriei, pe D. Iosif Alecsandru Baron de Hiubner, Cavaler mare cruce, a ordinilor Imperiale Leopold și Corona de fer, scl. scl. scl. Consilierul seu intim actualu, și ambasadorulu seu estraordinar și plenipotent lîngă Majestatea Sa Imparatul Francediloru. Majestatea sa Imparatul Francediloru pe D. Alecsandru Conte Colona Valevski, senator al Imperiului, cavaler mare Cruce, a ordinului Imparatescu Legiona de onore scl. scl. scl. Ministrul și Secretarulu sau de Stat la Departamentul trebilor din afară. Majestatea Sa Regina Rigatului-Unit al Marii Britanii și Irlandei pe prea-onorabilul Enri Ricard Carol, Conte Covlei, viconte Dangan, Baron Covlei, Pair al Rigatului-unit, Membru al consiliului privat al Majestatii Sale Britanice, Cavaler mare-Cruce al prea-onorabilului Ordin Baia, Ambasadorul ecstraordinar și plenipotent al disei Majestati lîngă Majestatea Sa Imparatul Francediloru. Majestatea Sa Regele Prusiei, pe D. Macsimilian-Frederik-Carol-Frant, Conte de Hatfeld-Vildemburg-Soenstein, cavaler al ordinului Rigal Vulturul-Roșu de intiia clasa, cu frunze de stejar, scl. scl. scl. Consilieru sau actual privat actualu și trimisulu sau ecstraordinar și Ministru plenipotent lîngă Majestatea Sa Imparatul Francedilor. Majestatea Sa Imparatul tutulor Rusiiloru pe D. Conte Pavel Chiselef, cavaler al ordinilor Rusiei, decorat cu indoitul portret în briliante al Imparatilor Nicolai și Alecsandru II, scl. scl. scl. Adionantul general al său, Generalu de Infanterie, Membru al Consiliului imparatiei, Ambasadorul sau ecstraordinar și plenipotent lîngă Majestatea Sa Imparatul Francediloru. Majestatea Sa Regele Sardiniei, pe D. Salvator Marchid de Vilamarina, Cavaler mare-Cruce, al ordinului sau rigalu St. Maurice și St. Lazar, scl. scl. scl. trimisul sau estraordinar și Ministru plenipotent lîngă Majestatea Sa Imparatul Francediloru. Carii s'au adunat în conferința la Paris, avînd depline-împuterniciri, care au fostu reconoscute în buna și cuvenită forma, și au hotărît cele urmatore:
Articolul 1 Principatele Moldaviei și Valahiei constituiete d'acum înainte sub numirea de "Principatele-Unite Moldavia și Valahia," raminu puse sub suzeranitatea M.S. Sulatnului.
Articolul 2 În temeiulu capitulatiiloru date de Sultanii Baiazetu l-iu, Mohametu II, Selim I și Soliman II, carii constitue a loru autonomie, regulindu raporturile loru cu Sublima Porta, și pe care mai multe Hati-serifuri, și mai cu sema acela din anul 1834 le au consfintitu conformu asemenea și cu articolile 22 și 23 ale tractatului încheiată la Paris, la 30 Martie 1856, Principatele voru urma a se bucura sub chezasuirea colectivă a Puteriloru contractante, de privilegiurile și imunitățile de care sînt în posesie. Prin urmare Principatele se voru administra în libertate și afară de ori-ce amestecu alu Sublimei-Porți, în țărmurile stipulate prin înțelegerea Puteriloru chezase cu Curtea Suzerana.
Articolul 3 Puterile publice voru fin încredințate, în fiecărui Principatu, unui Hospodaru sau unei Adunări elective ce voru lucra în cadurile prevadute de aceasta convenție cu concursulu unei comisii centrale, comuna ambeloru Principate.
Articolul 4 Puterea esecutiva va fi esersata de Hospodaru.
Articolul 5 Puterea legiuitore va fi esersata împreună de Hospodaru, de Adunare și de Comisia centrala.
Articolul 6 Legiuirile de interesu specialu fie-căruia Principatu voru fi pregătite de Hospodaru și votate de Adunare. Legiuirile de interesu comunu amîndurora Principateloru voru fi pregătite de Comisia Centrala și votate de Adunări, la care voru fi supuse de către Hospodaru.
Articolul 7 Puterea judecatoresca, esersata în numele Hospodariloru, va fi încredințată magistratiloru numiți de dinsulu, fără ca nimeni sa pota fi lipsitu de firestii săi judecători. O lege va hotati condițiile de priimire innaintare în magistratura, luindu dreptu bada aplicarea progresiva a principiului inamovibilitatei.
Articolul 8 Principatele voru da Curtei Suzerane unu tributu anualu a căruia suma remane hoterita la tifra de unu milionu cinci sute de mii lei pentru Moldavia și al tifra de doue milioane cinci sute de mii lei pentru Valachia. Investitura va fi data Hospodariloru, ca și în trecutu de M.S. Sultanulu. Curtea Suzerana va combina cu Principatele măsurile de apărare a pamentului loru, în cadu de atacu din afară; și va putea provoca prin înțelegere cu Curțile garante măsurile trebuincioase, pentru restatornicirea ordinului, la întîmplare de a de compromite. Ca și în trecutu, tractatele internaționale care se voru încheia de Curtea Suzerana cu Puterile străine, voru fi aplicabile Principateloru în totu ceia ce nu va atinge ale loru imunități.
Articolul 9 În cadu de calcare a imunităților Principateloru, Hospodarii voru innainta unu recursu către puterea Suzerana, și dacă nu se va face dreptate la a loru reclamație, o voru putea indrepta prin agenții loru către representantii Puteriloru garante la Constantinopole. Hospodarii voru fi represantati lîngă Curtea Suzerana prin agenți (Capu-Chehaia) născuți Moldoveni sau Români, nesupusi la nici o protecție străină, și priimiti de Porta.
Articolul 10 Hospodarulu va fi alesu pe viața de Adunare.
Articolul 11 În cadu de vacantie, și pane la instalarea noului Hospodaru, administrația va fi încredințată Consiliului Ministriloru, care va intra d'a dreptulu în lucrare. Atribitiile sale, curatu administrative, se voru margini la expedierea lucratoriloru, fără sa pota departa pe funcționari alt-feliu, de catu pentru vina constatată judecătorește. În acestu casu nu va putea rândui pe altulu în locu de catu vremelniceste.
Articolul 12 La ivire de vacantie, dacă Adunarea va fi strinsa, ea va fi datore a proceda în optu dile, la alegerea Hospodarului. Dacă nu va fi strinsa, sa va chema îndată și se va aduna în termenu de dece dile. În cele optu dile ce voru urma după stringerea ei, va trebui sa fi procedatu la alegeera Hospodariloru. Aflarea de fața a trei părți din numeralu membriloru înscriși va fi neaparata, spre a putea proceda la alegere. În cadu candu în cel optu dile nu se va fi facuta alegerea a noua di la amiadi. Adunarea va proceda la alegere ori care aru fi numeralu membriloru de fața. Investitura va fi cerută ca și în trecutu; ea va fi data în termenu de o luna celu multu.
Articolul 13 Va fi în dreptu de a fi alesu la Hospodoratu ori cine va fi în vîrsta de 35 ani, și fiu din tata născut Moldavu seu Romanu, și va putea arata unu venitu în pamentu de 3,000 galbeni, numai sa fi implinitu funcții publice în timpul de dece ani, seu sa fi facutu parte din Adunări.
Articolul 14 Hospodarulu guverna cu ajutorulu ministriloru numiți de densulu. Intareste și promulga legile poate refuda întărirea sa. Are dreptu de ertare, și acela d'a micșora pedepsele în pricini criminale, fără a putea interveni alt-felu în administrația dreptatei. Elu pregătește legile de interesu specialu Principatului, și mai cu sema budgetele și le supune la deliberările Adunarei. Elu numește în tote funcțiile de administrație publică și face regulamentele trebuincioase pentru esecutarea legiloru. Lista civilă a fie-căruia Hospodaru va fi votată de Adunare, odată pentru tot-d'auna la suirea sa pe scaunu.
Articolul 15 Ori ce actu sloboditu de Hospodaru, trebuie să fie contrasemnatu de către miniștrii competenți. Miniștrii voru fi respundatori de violarea legiloru și mai alesu de ori ce risipa baniloru publici. Ei voru fi supuși judecatei Înaltei Curți judecătorești și de Casație. Actia va putea fi procovata de Hospodaru sau de Adunare. Punerea sub acudatie a ministriloru nu se va putea pronunța de catu cu majoritatea de duoa părți din trei a membriloru de fața.
Articolul 16 Adunarea alegatore, în fie-care Principatu va fi alesa pe septe ani, conformu dispoditiiloru electorale anecsate pe lîngă apredenta convenție.
Articolul 17 Adunarea va fi convocată de Hospodaru și va trebui să se adune în fie-care anu, în cea d'inteiu duminica a lui Decembrie. Ținerea fie-caria sesii ordinare va fi de trei luni. Hospodarulu va putea de va fi trebuinta, a prelungi sesia. El poate să cheme adunarea afară din vremea obicnuita, sau sa o desfiintede. În acelu din urma cadu este datoru a convoca o noua adunare, care trebuie să fie strinsa în termenu de trei luni.