Limba maghiară Distribuție geografică și statut Istorie Dialecte Fonologie GramaticăMorfologieVerbulSubstantivul, adjectivul și numeralulAdverbulPronumeleCuvintele funcționaleCuvintele propozițiiSintaxăPropozițiaFraza LexicLista Swadesh a limbii maghiare
Acest articol tratează părțile de vorbire nominale ale limbii maghiare, în afara pronumelor. Sunt trecute în revistă substantivul, adjectivul calificativ și numeralul, cu morfemele care exprimă numărul, cazurile, obiectul posedat, posesorul și gradele de comparație ale adjectivului.
Substantivul
Schimbări în rădăcini
Atunci când i se adaugă sufixe de diferite feluri, rădăcina unor substantive rămâne neschimbată (hajó „navă”, hajók „nave”, hajóval „cu o navă”, hajója „nava sa” etc.; ember „om”, emberek „oameni”, az emberrel „cu omul”, embere „omul său” etc.), dar majoritatea rădăcinilor suferă diverse modificări, deși nu la adăugarea tuturor sufixelor, fără să existe reguli precise privitoare la aceastaSecțiune după Szende și Kassai 2001, pp. 28–36.:
lungirea vocalei finale a rădăcinii:
– a → á: alma „măr” (fructul), almák „mere”, almában „în măr”, almám „mărul meu” etc.;
– e → é: kefe „perie”, kefével „cu peria”, keféd „peria ta” etc.;
căderea vocalei dinaintea consoanei finale a rădăcinii: ajak „buză”, ajkak „buze”, ajkon „pe buză”, ajka „buza sa” etc.; álom „vis”, álmok „vise”, álmom „visul meu” etc.; terem „sală”, termek „săli”, termünk „sala noastră” etc.; köröm „unghie”, körmök „unghii”, körmön „pe unghie”, körme „unghia sa” etc.; scurtarea vocalei dinaintea consoanei finale a rădăcinii:
– á → a: pohár „pahar”, poharak „pahare”, poharastul „cu pahar cu tot”, poharam „paharul meu” etc.;
– é → e: kéz „mână”, kezek „mâini”, kezestül „cu mână cu tot”, kezed „mâna ta” etc.;
– í → i: híd „pod”, hidak „poduri”, hidat „pod” la cazul acuzativ etc.;
– ú → u: út „drum”, utak „drumuri”, utat acuzativ, utunk „drumul nostru” etc.;
– ű → ü: tűz „foc”, tüzek „focuri”, tüzön „pe foc”, tüzetek „focul vostru” etc.;
introducerea unui -v- între vocala finală a rădăcinii și sufix:
– cu scurtarea vocalei: ló „cal”, lovak „cai”, lovon „pe cal”, lovam „calul meu” etc.;
– cu schimbarea vocalei (ó → a): szó „cuvânt”, szavak „cuvinte”, szava „cuvântul său” etc.;
alternanță vocalică înaintea sufixelor posesive de persoana a treia singular și plural:
– ó → a: ajtó „ușă”, ajtaja „ușa sa”, ajtajuk „ușa lor”;
– ő → e: erdő „pădure”, erdeje „pădurea sa”, erdejük „pădurea lor”;
căderea vocalei finale a rădăcinii la plural și înaintea sufixelor posesive de persoana a treia: borjú „vițel”, borjak „viței”, a tehén borja „vițelul vacii”; metateză între ultimele două consoane ale rădăcinii: pehely „fulg”, pelyhek „fulgi” etc.; teher „povară”, terhek „poveri”, terhe „povara sa” etc.
Genul natural
Limba maghiară nu cunoaște genul gramatical. Totuși, genul natural este exprimat. Aceasta se poate face prin:
substantive diferite pentru masculin și feminin: szerzetes „călugăr” / apáca „călugăriță”; cuvânt compus având ca al doilea element nő „femeie”: titkár „secretar” / titkárnő „secretară”; precizare: de exemplu, pentru „nepot” și „nepoată” (de bunici) existând un singur cuvânt, unoka, o bunică va spune: Van egy unokám, egy kislány „Am o nepoată, o fetiță”.
Pluralul
Morfemul pluralului substantivelor este în general -k, în afară de cel al obiectului posedat în construcțiile ce exprimă posesiaSecțiune după Szende și Kassai 2001, pp. 37–40..
Marca pluralului -k se adaugă direct la singularele care se termină cu vocală. Aceasta rămâne neschimbată dacă este alta decât a sau e: kávé – kávék „cafele”, taxi – taxik „taxiuri”, autó – autók „automobile”, nő – nők „femei”, áru – áruk „mărfuri”, fésű – fésűk „piepteni”.
Vocalele finale de la singular a și e se schimbă la plural în á, respectiv é: utca – utcák „străzi”, lecke – leckék „lecții”.
La singularele cu finală consonantică, semnul pluralului se adaugă cu ajutorul unei vocale de legătură care se alege în general după regulile armoniei vocalice:
-e- se folosește pentru majoritatea substantivelor cu vocale anterioare: ember – emberek „oameni”, gép – gépek „mașini”, föld – földek „pământuri”, fül – fülek „urechi”. -ö- este vocala de legătură pentru pluralul unui număr mare de substantive a căror ultimă vocală este -ö sau -ő: bőrönd – bőröndök „valize”, sofőr – sofőrök „șoferi”. -o- se utilizează: – la majoritatea substantivelor cu vocale posterioare: ablak – ablakok „ferestre”, állat – állatok „animale”, orvos – orvosok „medici”, osztály – osztályok „clase”, udvar – udvarok „curți” și – la substantive cu vocale de grade diferite de anterioritate: ajándék – ajándékok „cadouri”, irat – iratok „documente”.
-a- leagă marca pluralului de unele substantive cu vocale posterioare: ágy – ágyak „paturi”, fal – falak „ziduri”, fog – fogak „dinți”, lyuk – lyukak „găuri”, oldal – oldalak „pagini”, ujj – ujjak „degete”.
Uneori forma de singular se folosește pentru mai multe obiecte. Este cazul părților corpului perechi sau mai multe decât două, în construcții posesive: Mosd meg a fogadat! „Spală-te pe dinți!”, Fáj a szemem „Mă dor ochii”. Pentru a preciza că este vorba de o singură parte a corpului, se folosește cuvântul (az) egyik „un/o” sau, pentru cele perechi, fél „jumătate”: Kihúzták az egyik fogamat „Mi s-a scos un dinte/o măsea”, fél fülére süket „surd(ă) de o ureche”.
Se folosește forma de singular în locul celei de plural și atunci când noțiunea de plural este exprimată de un atribut care exprimă cantitatea: három ember „trei oameni”, sok kérdés „multe întrebări”, egy kiló barack „un kilogram de caise”, egy csomag cigaretta „un pachet de țigări”.
Unele substantive sunt percepute ca numărabile în unele situații și ca nenumărabile în altele, iar această din urmă percepere este valabilă pentru mai multe substantive decât în limba română. Se spune, de exemplu, Nem eszem körtét „Nu mănânc pere” (literal „Nu mănânc pară”), substantivul fiind perceput aici ca nenumărabil, dar Ezek a körték jók „Perele acestea sunt bune”, dacă se înțeleg mai multe varietăți de pere.
Pluralul obiectului posedat are sufixul -i: sg. ház „casă” – pl. házak „case”, dar sg. háza „casa sa” – pl. házai „casele sale”.
Declinarea
Dat fiind caracterul aglutinant al limbii maghiare, nu toți lingviștii sunt de acord cu noțiunile de caz gramatical și, prin urmare, de declinare aplicate acestei limbiDe exemplu Tompa 1961, Nagy 1980, și Erdős 2001 , la care nu se pomenește de cazuri.. Dacă se iau în considerare toate sufixele formatoare de complemente din substantive, se ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autoriAntal 1977, Lelkes 1979, Keszler 2000, Szende și Kassai 2001, É. Kiss 2003, Kiefer 2003, 2005, 2006, A. Jászó 2007. admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de a exprima complementele. Acestea suntDupă Kiefer 2006, p. 76.:
Caz Sufix Exemplu Traducerenominativ ∅ az ember omulacuzativÎn limba maghiară, la acuzativ poate fi numai obiectul. -t az embert pe omdativ -nak/-nek az embernek omuluiinstrumentalAcest caz este numit instrumental-sociatif de către Szende și Kassai 2001, p. 116, și instrumentalis-commitativus de către Lelkes 1979, p. 559 (denumirile cazurilor sunt latinești în gramaticile limbii maghiare scrise în maghiară). -val/-vel az emberrel cu omulPrin traducerile din acest tabel redăm numai sensul cel mai frecvent al sufixelor. În realitate sensurile lor sunt multiple.cauzal-final -ért az emberért pentru omtranslativ-factitivNumit translativus-factivus de către Lelkes 1979, p. 559, și transformatif de către Szende și Kassai 2001, p. 116. -vá/-vé emberré változik se transformă în ominesiv -ban/-ben az emberben în om (în interior)superesiv -(o)n/-(e)n/-(ö)nVocala din paranteză este de legătură, pentru temele cu final consonantic. az emberen pe om (pe suprafață)adesiv -nál/-nél az embernél la omsublativ -ra/-re az emberre pe om (spre suprafață)delativ -ról/-ről az emberről de pe om, despre omilativ -ba/-be az emberbe în om (spre interior)elativ -ból/-ből az emberből din omalativ -hoz/-hez/-höz az emberhez la/spre omablativ -tól/-től az embertől de la omterminativ -ig az emberig până la omformativNumit essif-modal de către Szende și Kassai 2001, p. 118. -ként emberként ca omesiv-formalNumit tot essif-modal de către Szende și Kassai 2001, p. 118. -ul/-ül emberül ca om
Observații:
Gramaticile limbii maghiare nu iau în seamă cazul genitiv, deși posesorul poate primi un sufix specific în unele cazuri (vezi mai jos Posesorul). În cazul că unui substantiv i se adaugă unul sau mai multe sufixe (posesiv, de plural), desinența este totdeauna ultima. De exemplu, în emberekről „despre oameni”, înaintea desinenței de delativ se mai află și marca pluralului -k, cu vocala de legătură -e-Szende și Kassai 2001, p. 101.. Majoritatea desinențelor au mai multe sensuri, putând să formeze mai multe feluri de complemente. De exemplu, cazul ablativ, cu desinența -tól/-től, poate exprimaSzende și Kassai 2001, pp. 111–112.: – locul de la care se face o deplasare: Ellép a faltól „Se îndepărtează de perete”; – persoana de la care se face o deplasare: Az orvostól hazament „De la medic a plecat acasă”; – persoana de la care provine ceva: Ajándékot kapott a barátjától „A primit un cadou de la prietenul său”; – momentul începând cu care are loc o acțiune: Hétfőtől péntekig dolgozik „Lucrează de luni până vineri”; – cauza: Reszket a hidegtől „Tremură de frig”. Pe de altă parte, același raport gramatical poate fi exprimat de mai multe desinențe. De exemplu, timpul se poate exprima prin sufixeleSzende și Kassai 2001, p. 102.: – -ban/-ben: Gyermekkoromban falun éltünk „În copilărie am trăit la țară”. – -on/-en/-ön: Szombaton nem dolgozik „Nu lucrează sâmbăta”. – -nál/-nél: A vacsoránál mosolyogni láttuk „În timpul cinei l-am văzut/am văzut-o zâmbind”. Sistemul cazual al limbii maghiare este foarte bogat în ceea ce privește exprimarea raporturilor spațiale, deosebind locul în care are loc acțiunea, cel spre care se face o deplasare și cel de la care se face o deplasareSzende și Kassai 2001, p. 449.: – a házban van (inesiv) „este în casă” – bemegy a házba (ilativ) „intră în casă” – kimegy a házból (elativ) „iese din casă”; – a házon van (superesiv) „este pe casă” – felmegy a házra (sublativ) „urcă pe casă” – lejön a házról (delativ) „coboară de pe casă”; – a háznál van (adesiv) „este la casă” – a házhoz megy (alativ) „merge la casă” – a háztól jön (ablativ) „vine de la casă”. Complementele se pot exprima și cu ajutorul unor postpoziții. Uneori același raport gramatical poate fi exprimat prin desinență sau prin postpoziție, substantivul fiind fără desinență în ultimul caz: Az egyetemnél / egyetem mellett van egy cukrászda „Lângă universitate este o cofetărie”Szende și Kassai 2001, p. 103.. Mai rar, raportul gramatical este exprimat în același timp cu desinență și cu postpoziție, o anumită postpoziție cerând o anumită desinență. Exemple: a folyón túl „dincolo de râu”, a közbelépésének köszönhetően „datorită intervenției sale”, a feleségével együtt „împreună cu soția sa”. Majoritatea sufixelor cauzează schimbări fonetice în rădăcina majorității substantivelor (vezi mai sus Schimbări în rădăcini).