Petru al II-lea (Fiul Margaretei Mușata), numit și Petru Mușat () de unii istorici, a fost domnul Moldovei între 1375 și decembrie 1391.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 446 Petru al II-lea a fost fiul lui Costea și al Margaretei (Mușata) fiica lui Bogdan I. Pătru-vodă pre urmă-i purceasă pre viță, Carele-i zic Mușatin în bună priință. (Mitropolitul Dosoftei)Note și variante, la Dosoftei, Opere, I, Versuri, ediție critică de N. A. Ursu, București, Editura Minerva, 1978, p. 4

Domnie Deoarece Lațcu nu a avut fii, ci doar o fiică, Anastasia, Petru al II-lea succedă la tron fiind nepotul de soră al acestuia.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 446-447

A fost în bune relații cu regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello. În 1387, în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci printr-un act omagial făcut la Liov, Petru a recunoscut suzeranitatea acestuia.Constantin Rezachevici, Mircea cel Bătrân și Moldova, în „Revista de istorie", XXXIX (1986), nr. 8, p. 748 La ceremonie a fost prezent și mitropolitul Kiprian al Kievului.

Petru al II-lea l-a îndemnat și pe Mircea cel Bătrân să încheie o alianță cu Vladislav Iagello, care s-a și încheiat, după negocieri desfășurate între decembrie 1389 și martie 1390 la Radom, Lublin și Suceava, la nivel de egalitate, printr-o alianță militară îndreptată împotriva regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg.Constantin Rezachevici, Mircea și lumea românească a vremii sale, în „Magazin Istoric”, XX (1986), nr. 9, p. 7-8

thumb|right|200px|Statuia lui Petru al II-lea, amplasată în Piața 22 Decembrie din Suceava. Inscripția monumentului specifică Petru I Mușat, cum a fost cunoscut de istoriografie până nu demult.

Petru a bătut primele monede moldovenești, groși și jumătăți de groși de argint, care pe o parte aveau un scut cu flori de crin și bare transversale, iar pe cealaltă, capul de bour, iar spre împlinirea organizării statale a creat Mitropolia Moldovei, punând, totodată, bazele relațiilor politice cu Constantinopolul.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 450

În februarie 1388 îl împrumută pe regele polonez cu 3.000 ruble de argint (1388), pentru care i s-a amanetat orașul Halici și Pocuția, o provincie de 8.000 de km pătrați, împrumut ce nu a fost returnat niciodată în întregime.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 453

Petru al II-lea a extins teritorial Moldova mult spre sud. Lui i se atribuie construirea Cetății Sucevei, unde va stabili scaunul domnesc al Moldovei. Cetatea și Mănăstirea Neamțului, biserica Mitropoliei din Suceava și a sprijinit construirea mănăstirii dominicanilor de la Siret, ctitorită de mama sa.

Petru al II-lea a avut doi fii, Roman Petrilovici și Ivașcu.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 455

Note explicative În secolul al XVII-lea Grigore Ureche traduce eronat din limba slavă „fiul Mușatei” prin „ficiorul lui Mușatu”, apoi acest onomastic a devenit treptat nume de familie.Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 447 Costea Voievod a fost ginerele lui Bogdan I. El nu a domnit în Moldova, iar consemnarea numelui său în pomelnicul de la Bistița se datorează, mai mult ca sigur, faptului că a fost tatăl voievozilor Petru al II-lea și Roman I, al mitropolitului Iosif I al Moldovei și bunicul patern al lui Alexandru cel Bun. Mușata a fost convertită la catolicism și, foarte probabil, este, după obicei, botezată Margareta. Acestei „nobile femei, Margaretei de Siret, doamna Valahiei Mici" (nobili mulieri, Margaretae de Cereth, dominae Valachiae Minoris) papa îi îngăduie la 28 ianuarie 1377 să aibă un confesor special în caz de moarte, lăudând credința ei față de biserica romană. Acta Gregorii Pp. XI (1370-1378) a registris Vaticanis aliisque fontibus collegit adornavit, Aloysius L. Tăutu (editor), Roma, 1966, p. 493-494Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 449-450

Note

Lectură suplimentară (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904 Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943 (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966 Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române'', Editura Paideia, București, 2010

Vezi și Lista domnilor Moldovei

Categorie:Domni și domnitori ai Moldovei Categorie:Români din secolul al XIV-lea Categorie:Ctitori de mănăstiri