thumb|400px|Guvernul Boc (2) la învestire Guvernul Emil Boc (2) este un guvern al României, în funcție din 23 decembrie 2009 (când a primit votul de învestitură din partea Parlamentului) până la 6 februarie 2012, când, după ce prim-ministrul a depus mandatul guvernului, succesorul acestuia, guvernul Ungureanu, a primit votul de învestitură al Parlamentului.
Coaliția care a susținut acest guvern a fost formată din Partidul Democrat Liberal, Uniunea Democrată Maghiară din România și Uniunea Națională pentru Progresul României, partid format în jurul unor parlamentari independenți care au demisionat sau au fost demiși din partidele ce i-au susținut la alegerile din 2008.
Contextul venirii la putere După alegerile legislative din 2008, niciun partid nu a obținut suficiente mandate pentru a forma singur guvernul. O coaliție între Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Democrat-Liberal (PD-L) a susținut imediat după alegeri un guvern condus de Emil Boc. În preludiul alegerilor prezidențiale din 2009, PSD s-a retras de la guvernare și guvernul Boc a fost demis prin moțiune de cenzură, la data de 13 octombrie. A fost pentru prima oară, în istoria post-decembristă, când un guvern este demis de către Parlament, prin adoptarea unei moțiuniPREMIERĂ: GUVERNUL BOC II A FOST DEMIS!, 13 octombrie 2009, evz.ro, accesat la 20 mai 2011. Campania electorală a acestor alegeri s-a suprapus peste această criză politică, criză care, alături de cea economică, a constituit principala temă de dezbateri în campanie. Candidatul PSD, Mircea Geoană, a propus în campania electorală o coaliție cu PNL și UDMR cu un guvern condus de Klaus Johannis, dar Traian Băsescu a fost reales cu propunerea sa pentru o guvernare de dreapta. Un prim candidat la funcția de prim ministru propus de Băsescu, Lucian Croitoru, fusese respins de parlament, iar candidatura lui Liviu Negoiță era la acel moment înghețată în legislativ. După ce propunerea de intrare la guvernare alături de PD-L adresată PNL a fost refuzată, președintele a mediat o coaliție a PD-L cu UDMR, minoritățile naționale și grupul parlamentarilor independenți. Liviu Negoiță și-a depus mandatul, iar Emil Boc a fost propus pentru un nou mandat de premier și a fost validat la 23 decembrie 2009. Parlamentarii independenți au format mai târziu Uniunea Națională pentru Progresul României, formațiune politică cu orientare declarată de centru-stânga.
Componența Prim-ministruNumePartidÎn funcție dinPână laPrim-ministru al RomânieiEmil BocPDL23 decembrie 2009 6 februarie 2012Guvernul a rămas în continuare în funcție, fiind condus temporar de ministrul de justiție Cătălin Predoiu. Vice-prim-ministruNumePartidÎn funcție dinPână laVice-prim-ministruBéla MarkóUDMR23 decembrie 2009 9 februarie 2012PortofoliiNumePartidÎn funcție dinPână laMinisterul de JustițieCătălin PredoiuIndependent23 decembrie 2009 Mandatul său a început de fapt în 29 februarie 2008, în timpul guvernului Tăriceanu.9 februarie 2012 Ministerul Apărării NaționaleGabriel OpreaUNPRInițial independent, a devenit membru fondator al UNPR pe parcursul mandatului23 decembrie 2009 9 februarie 2012Ministerul CulturiiHunor KelemenUDMR23 decembrie 2009 9 februarie 2012Ministerul AgriculturiiMihail DumitruIndependent23 decembrie 2009 3 septembrie 2010Valeriu TabărăPDL3 septembrie 2010 9 februarie 2012Ministerul Sănătății PubliceAttila CsekeUDMR23 decembrie 2009 17 august 2012Ladislau RitliUDMR17 august 2011 9 februarie 2012Ministerul Afacerilor ExterneTeodor BaconschiPDLInițial independent, înscris în PDL pe parcursul mandatului23 decembrie 2009 23 ianuarie 2012Cristian DiaconescuUNPR24 ianuarie 20129 februarie 2012Ministerul Economiei și ComerțuluiAdriean VideanuPDL23 decembrie 2009 3 septembrie 2010Ion AritonPDL3 septembrie 2010 9 februarie 2012Ministerul Finanțelor PubliceSebastian VlădescuPDL23 decembrie 2009 3 septembrie 2010Gheorghe IalomițianuPDL3 septembrie 20109 februarie 2012Ministerul MunciiMihai ȘeitanPDL23 decembrie 2009 3 septembrie 2010Ioan BotișPDL3 septembrie 2010 3 iunie 2011Sebastian LăzăroiuPDL3 iunie 201119 septembrie 2011Sulfina BarbuPDL19 septembrie 2011 9 februarie 2012Ministerul MediuluiLászló BorbélyUDMR23 decembrie 2009 9 februarie 2012Ministerul Transporturilor și InfrastructuriiRadu BerceanuPDL23 decembrie 2009 3 septembrie 2010Anca BoagiuPDL3 septembrie 20109 februarie 2012Ministerul Administrației și InternelorVasile BlagaPDL23 decembrie 2009 27 septembrie 2010Traian IgașPDL27 septembrie 2010 9 februarie 2012Ministerul Educației, Cercetării și InovăriiDaniel FuneriuPDL23 decembrie 2009 9 februarie 2012Ministerul Dezvoltării Regionale și TurismuluiElena UdreaPDL23 decembrie 2009 9 februarie 2012Ministerul Comunicațiilor și al Societății InformaționaleGabriel SanduPDL23 decembrie 2009 3 septembrie 2010Valerian VremePDL3 septembrie 20109 februarie 2012Ministerul Afacerilor EuropeneLeonard OrbanIndependent20 septembrie 2011 activitate continuată în guvernul următor
Politica fiscală și economică Guvernul a venit la putere după o criză politică prelungită, coroborată cu efectele unei crize economice. Pentru echilibrarea bugetului, guvernul român avea nevoie de o tranșă a unui împrumut de la Fondul Monetar Internațional, instituție care, însă, a blocat această tranșă până la adoptarea bugetului pe anul 2010, buget care a intrat în dezbaterea Parlamentului la scurt timp după învestitura guvernului. Deși politica guvernului a fost menținerea cotei unice de impozitare, ministrul de finanțe, Sebastian Vlădescu, s-a opus oricărei încercări de a reduce contribuțiile la Asigurările Sociale și alte obligații fiscale, promițând însă că 2010 „va fi primul an în care renaște speranța”.
Creșterea veniturilor la bugetul de stat Vlădescu, de acord cu ministrul muncii, Mihai Șeitan, au propus și impozitarea și încasarea de contribuții la asigurările sociale din contractele pentru drepturi de autor; vicepremierul Markó a afirmat în legătură cu această propunere că oamenii care produc creații culturale trebuie să fie protejați de vitregiile unei economii în criză, dar că măsura ar putea ajuta la plata pensiilor celor care au practicat profesii libere; ministrul culturii Kelemen s-a opus și el acestei propuneri.
Bugetul pe anul 2010 a fost prima grijă a guvernului după investitură, deoarece adoptarea sa era deja în întârziere. El a fost adoptat în ziua de 15 ianuarie 2010 și a fost un buget de austeritate, în condițiile scăderii drastice a încasărilor bugetare din cauza crizei economice. În scopul echilibrării bugetului, s-a renunțat la reducerea de impozit a microîntreprinderilor (care trebuia să plătească un impozit de 3%), acest impozit aplicat microîntreprinderilor fiind adus la nivelul cotei unice de 16%.
Pe termen mai lung, ministrul finanțelor a propus și schimbarea schemei de impozitare a proprietăților imobiliare la valoarea lor reală, ceea ce ar duce la creșterea impozitelor locale.
Printr-o ordonanță de urgență aplicabilă de la 1 iulie 2010, guvernul a impus noi impozite, lărgind baza de impozitare. Astfel, tichetele cadou, de masă, de creșă și de vacanță, precum și plățile compensatorii au fost asociate salariului și impozitate; cotele de cheltuială forfetară acordate veniturilor din dreptul de autor s-au înjumătățit; s-au impus impozite pe veniturile din dobânzi; cota de impunere anticipată pentru tranzacțiile cu valută la termen a fost crescută de la 1% la 16%, iar cea pentru câștigurile din jocuri de noroc a fost stabilită la 25%. De asemenea, guvernul a impus taxe locale suplimentare pe care trebuie să le plătească cei care dețin mai mult de o clădire, impozit care crește progresiv cu cât sunt deținute mai multe clădiri în afara celei de domiciliu.
Reducerea cheltuielilor bugetare Pe 27 aprilie 2010, o delegație de la FMI a vizitat România pentru a evalua acordul stand-by încheiat între această țară și instituția financiară și pentru a decide dacă va elibera sau nu a cincea tranșă a acestui împrumut. Delegația și-a prelungit șederea până la 9 mai, timp în care a avut mai multe întâlniri cu guvernul și cu opoziția. Delegația a constatat că, în condițiile continuării recesiunii, deficitul bugetar al României este mai mare decât cel asumat în acordul stand-by și a cerut guvernului echilibrarea acestuia. La început, au circulat zvonuri privind o creștere a cotei unice de impozitare sau a taxei pe valoarea adăugată, dar președintele Traian Băsescu a intervenit și a cerut guvernului reducerea cheltuielilor bugetare, începând cu pensiile și cu fondul de salarii pentru instituțiile finanțate de la buget. Emil Boc a anunțat, în final, un pachet de măsuri de austeritate, printre care reducerea cu 15% a pensiilor, a ajutoarelor sociale, eliminarea celui de-al treisprezecelea salariu, reducerea fondului de salarii din sistemul bugetar din anul 2011, eliminarea scutirii de impozitare a specialiștilor din domeniul tehnologiei informației, reducerea cu 25% a salariilor din companiile de stat și impozitarea progresivă a proprietăților imobiliare.
Deși s-a confruntat cu proteste sindicale ale angajaților din sectorul bugetar și ale pensionarilor, și a făcut unele concesii, guvernul a promovat prin asumarea răspunderii un pachet de măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare. Prin acest pachet, guvernul a redus salariile angajaților din sistemul bugetar cu 25% și pensiile cu 15%; guvernul a menținut salariul minim pe economie la același nivel (600 de lei), pensia minimă garantată și venitul minim garantat pe o perioadă de 7 luni, până la 31 decembrie 2010; alte măsuri de restructurare a administrației ar urma să permită creșterea salariilor din anul următor. Opoziția a depus o moțiune de cenzură, care însă nu a fost adoptată de parlament, în ciuda unor voturi date în favoarea ei chiar de unii membri ai coaliției de guvernare. Curtea Constituțională a declarat, însă, neconstituționale articolele ce modificau cuantumul pensiilor, motivând decizia prin faptul că este afectat dreptul constituțional la pensie. Legea a fost modificată apoi în Parlament prin eliminarea pasajelor declarate neconstituționale, fiind limitată la reducerea salariilor în sistemul bugetar. Pentru a compensa imposibilitatea economisirii de fonduri la bugetul de stat prin reducerea pensiilor, guvernul a adoptat o ordonanță de urgență prin care a mărit taxa pe valoarea adăugată de la 19% la 24%.
Infrastructură Radu Berceanu, ministrul transporturilor, a stabilit ca obiectiv construirea în 2010 a de autostrăzi, respectiv diferite porțiuni din autostrada A3, dar a avertizat că bugetul ministerului este redus, cele 10,8 miliarde de lei primite la începutul anului fiind insuficiente pentru derularea tuturor proiectelor. Pe lângă segmentele de autostradă ce urmează a fi date în folosință în 2010, guvernul a semnat la 18 ianuarie 2010 contractul pentru construirea segmentului Comarnic–Brașov al acestei autostrăzi, prima porțiune de autostradă din România ce urma a fi construită în concesiune. Trei luni mai târziu, însă, la limita perioadei în care se putea renunța la contract fără penalizări, concernul Vinci-Aktor, care câștigase licitația, a anunțat că nu a reușit să atragă fonduri pentru demararea proiectului, și astfel a fost nevoit să rezilieze contractul.
Guvernul a semnat un acord de împrumut cu Banca Europeană de Investiții pentru construirea liniei de metrou Universitate–Drumul Taberei în București și a inițiat un proiect de lege care trebuie aprobat de Parlament pentru începerea procedurilor de atribuire.
Servicii publice și politici sociale Sănătate