Căsătoriile între persoane de același sex nu sunt recunoscute în România, deși au existat, în special după abrogarea controversatului Articol 200, propuneri legislative pentru recunoașterea cuplurilor de același sex în fața legii. Acestea au fost întâmpinate de respingerea BOR și a unor partide extremiste și naționaliste (PUNR, respectiv PRM) care ar dori interzicerea mariajului între persoane de același sex sau gen prin Constituție.

În prezent, articolul 277, alineatul (1) din Codul Civil limitează căsătoria civilă la persoane de sex opus.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) obligă România la recunoașterea legală a cuplurilor de același sex, aceasta fiind o obligație juridică a statului român față de cetățenii proprii, asumată prin tratate internaționale.Aderarea României la Consiliul Europei Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Consiliul Europei (Strasbourg).Tratatul de la Lisabona art. 6 (3). Guvernul României are la dispoziție trei luni pentru a face apel. Apelul guvernului român este considerat o încercare fără sorți de izbândă, deoarece acest lucru a fost deja judecat. Statul român a făcut apel. Marea Cameră a declarat inadmisibil apelul României. Prin urmare, România are obligația juridică de a recunoaște legal și proteja familiile homosexuale.

Dezincriminarea homosexualității

Homosexualitatea a fost dezincriminată treptat, ultima lege incriminând relațiile homosexuale (Articolul 200) fiind abrogată pe 21 iunie 2001, prin OUG 89, în timpul guvernului social democrat condus de Adrian Năstase. Abrogarea Articolului 200 a fost una dintre condițiile premergătoare aderării la Uniunea Europeană, fiind catalizată, de asemenea, de campanii intens mediatizate ale diferitelor ONG-uri, între acestea remarcându-se ACCEPT.

În septembrie 1993, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a votat în favoarea admiterii României în forul european, impunând în același timp autorităților de la București sa "înceteze pedepsirea homosexualilor". Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu a dat curs acestei rezoluții doar pe jumătate, propunând Parlamentului să aducă amendamente articolului 200, alineatul (1). Patru ani mai târziu, în Rezoluția 1123/1997 a Consiliului Europei, prin articolul 14, Adunarea ruga România "să modifice acele dispoziții ale Codului penal care sunt contrare libertăților fundamentale", pentru ca în 2001 homosexualitatea să dispară din Codul Penal.

Activism politic Principala organizație care apară drepturile cetățenilor LGBTI în România, ACCEPT, a pledat pentru parteneriatul civil și căsătoria între persoane de același sex în România. Organizația a lansat o campanie pentru legalizarea uniunilor între persoane de același sex concomitent cu GayFest în 2006, care a durat de la 30 mai până pe 4 iunie. Ediția din acel an avea ca temă necesitatea recunoașterii căsătoriei și a parteneriatului între persoane de același sex in România. A treia ediție GayFest (The third edition of GayFest), HotNews, 25 May 2006 Evenimentul a provocat dezbatere în media, iar activiștii ACCEPT au organizat o dezbatere–seminar public prin care au cerut guvernului să introducă legislație pentru mariaj sau cel puțin parteneriat domestic pentru cuplurile de același sex, oferindu-și asistența în privința unei propuneri legislative.

În 2006, Romanița Iordache, atunci directorul ACCEPT, a susținut că "articolul 200 a fost abrogat, dar noi încă nu avem drepturi egale [pentru toți], chiar dacă Constituția o garantează." Homosexualii romani vor casatorie cu acte (Romanian gays want to marry legally), Libertatea, 31 May 2006 Florin Buhuceanu a spus: "Garantarea egalității drepturilor prin recunoașterea căsotoriei gay [...] e doar un pas înainte."Romanians launch campaign to legalize same-sex marriage , AP/Dallas Voice, 1 June 2006

Prima cununie religioasă între două persoane de același sex din România a avut loc pe 3 iunie 2006, la o zi după GayFest, când Florin Buhuceanu, directorul executiv al ACCEPT, s-a căsătorit cu partenerul său spaniol de patru ani. Căsătoria simbolică, care nu are niciun statut legal în România, a fost binecuvântată de Biserica Comunității Metropolitane din București, o confederație internațională care recunoaște uniunile între persoane de același sex și susține drepturile LGBT. Cuplul s-a căsătorit oficial câteva luni mai târziu în Spania, țară unde căsătoriile gay sunt legale.

În cazul Relu Adrian Coman și Robert Clabourn Hamilton împotriva României, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că România, ca stat membru UE, nu poate împiedica libertatea de ședere a unui cetățean UE prin refuzul de a acorda soțului său de același sex un drept de ședere derivat pe teritoriul său. De asemenea, Curtea Constituțională a decis pe 18 iulie 2018 că statul trebuie să recunoască dreptul de ședere în România al persoanelor de același sex căsătorite, dacă unul dintre membrii cuplului este cetățean UE.

Proiecte de lege Péter Eckstein-Kovács, UDMR Pe 23 februarie 2008, senatorul UDMR Péter Eckstein-Kovács a propus legalizarea parteneriatelor civile care acordau cuplurilor necăsătorite de același sex și de sex opus un număr de drepturi. Conform declarației lui Kovács, "Codul familiei a fost adoptat cu mai mult de 50 de ani în urmă și nu mai reflectă realitățile sociale, atât în cazul homosexualilor cât și al heterosexualililor". Aceasta a fost prima dată când un politician român a susținut explicit parteneriatul civil pentru cuplurile de același sex. Pe 23 iulie 2008, Péter Eckstein-Kovács a depus proiectul de lege la Senat, însă proiectul s-a pierdut în Senat ca urmare a tumultului creat de alegerile parlamentare din 2008.

Viorel Arion, PDL Alt proiect de lege a fost introdus de Viorel Arion, deputat PDL, la Senat în februarie 2011. Acesta stipula acordarea unor drepturi maritale atât cuplurilor de același sex, cât și celor de sex opus. Proiectul a primit aviz favorabil de la Comisia Legislativă a Camerei Deputaților. Cu toate acestea, proiectul a fost respins de Guvernul Boc, întrucât Codul Civil nu recunoaște decât căsătoria între un bărbat și o femeie.

Remus Cernea, PV

În aprilie 2013, deputatul PV Remus Cernea a anunțat că are o propunere legislativă care ar acorda cuplurilor de același sex aceleași drepturi ca și cuplurilor de sex opus, stârnind reacții înverșunate de la opozanții măsurii. Propunerea legislativă a fost respinsă în unanimitate de Comisia Juridică în martie 2014, Remus Cernea sesizând ulterior conducerii Camerei că decizia a fost luată ilegal în lipsa cvorumului și că votul a fost falsificat. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării În martie 2018, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a înaintat partidelor parlamentare și Guvernului o propunere legislativă prin care cuplurile heterosexuale sau homosexuale care nu vor sau nu pot să se căsătorească vor putea opta pentru oficializarea unei uniuni consensuale, înregistrate la ofițerul de stare civilă. Proiectul a fost realizat cu sprijinul asociației ACCEPT și a fost asumat și de organizațiile neguvernamentale din Coaliția Antidiscriminare și MozaiQ. Potrivit inițiativei legislative, „uniunea consensuală reprezintă asocierea dintre două persoane de sex diferit sau de același sex în scopul organizării vieții lor comune ca viață de familie”. Partenerii sunt asimilați soților în următoarele domenii: asistență socială, asigurări sociale, asigurări de sănătate, drepturile pacientului, impozite și taxe, prevenirea și combaterea violenței domestice și a altor fapte de natură penală sau contravențională săvârșite asupra unui membru de familie. De asemenea, partenerii sunt asimilați soților în ceea ce privește prezumția de paternitate și drepturile și obligațiile ce decurg din autoritatea părintească pentru copiii născuți în timpul uniunii consensuale dintre două persoane de sex diferit. Potrivit proiectului, partenerii civili de același sex nu au dreptul la adopție. În cazul căsătoriilor între persoanele de același sex legal încheiate pe teritoriul altor state, partenerii beneficiază de totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care le au cuplurile de același sex care au încheiat o uniune consensuală în România.

Președintele CNCD, Csaba Asztalos, a declarat că proiectul a fost discutat cu organizațiile neguvernamentale de profil, în special ACCEPT și, de asemenea, au avut loc discuții informale cu reprezentanții partidelor parlamentare. În prealabil, președintele Senatului Călin Popescu-Tăriceanu și președintele Camerei Deputaților Liviu Dragnea au anunțat intenția de legiferare a parteneriatului civil. Pe baza inițiativei lansate de CNCD a fost elaborat un proiect de lege privind parteneriatul civil, în esență identic cu cel anunțat de CNCD în martie 2018. Există, totuși, două diferențe: oficializarea relației se va numi „parteneriat civil”, nu „uniune consensuală”, iar parteneriatul se va legaliza de către notar, nu de către ofițerul de stare civilă.

Inițiativa legislativă privind parteneriatul civil a fost depusă la Parlament pe 31 octombrie 2018, fiind semnată de 42 de aleși de la PSD, PNL, USR și UDMR. Pe 12 martie 2019, proiectul a fost respins de Comisia juridică a Senatului. Șerban Nicolae, senator din partea PSD, partid care a deținut majoritatea în Comisie, a susținut că propunerea legislativă „nu se justifică”, întrucât „nu rezolvă nimic și nu răspunde niciunei nevoi sociale”.

ALDE Pe 2 noiembrie 2018, deputatul Andrei Gerea și senatorul Ion Popa, ambii de la ALDE, au înregistrat la Senat un proiect de lege privind parteneriatul civil. Noțiunea de parteneriat civil este definită în proiect drept „uniunea dintre două persoane de sex diferit sau de același sex prin declararea sa în fața ofițerului de stare civilă în scopul organizării vieții private comune și a gospodăririi împreună”. De asemenea, este nevoie de întrunirea următoarelor condiții pentru încheierea parteneriatului civil: partenerii au împlinit vârsta de 18 ani; cel puțin unul dintre parteneri este cetățean român sau este cetățean străin sau apatrid cu reședința în România de cel puțin un an; niciunul dintre parteneri nu este căsătorit sau nu a încheiat un alt parteneriat civil; partenerii nu sunt rude în linie dreaptă sau în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv; ambii parteneri au capacitate deplină de exercițiu. Partenerul este asimilat soțului în următoarele materii: moștenirea legală sau testamentară, obligația de întreținere, pensia de urmaș și alte drepturi în materia asigurărilor sociale, asistența socială, asigurările de sănătate și drepturile pacientului, având calitatea de coasigurat și de aparținător, violența domestică, justiția, regimul incompatibilităților și al conflictelor de interese, libera circulație a persoanelor, obținerea cetățeniei române. Partenerii își păstrează numele avut înainte de încheierea parteneriatului civil.

Proiectul nu face o referire explicită la interzicerea sau permisiunea ca persoanele de același sex să adopte copii. Copiii născuți în cadrul parteneriatului civil sunt considerați copii născuți în afara căsătoriei. Partenerii au obligația de întreținere a copiilor celuilalt partener.

Pe 12 martie 2019, propunerea legislativă a primit raport de respingere din partea senatorilor juriști.

Atitudini privind căsătoriile între persoane de același sex Comentarii politice